Plângere contravenţională. Sentința nr. 6527/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6527/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 22979/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 6527
Ședința publică din data de 19 aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: L. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta D. G. L. și pe intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 12 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale dedusă judecății, constată următoarele:
La data de 10.08.2011 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ plângerea formulată de petenta D. G. L. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C. împotriva procesului-verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 21.07.2011 de intimată, prin care a solicitat anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
In motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 19.07.2011 conform Notei de Constatare nr._/19.07.2011, la controlul efectuat în urma sesizării cu nr._/15.07.2011, un lucrător al intimatei s-a prezentat la fața locului, constatând că la apartamentul nr. 3 din ., C., se execută lucrări de construire fără autorizație de construire, susținând că acest fapt este neadevărat, întrucât la momentul controlului se executau lucrări de curățare a pereților, decopertare a gresiei și faianței, înlocuire a instalației sanitare și electrice, lucrări premergătoare celor care urmează a fi efectuate în baza autorizației de construire, pentru schimbarea destinației din spațiu de locuit în spațiu comercial. La momentul respectiv agentului constatator i s-a prezentat toată documentația în vederea autorizării și efectuării de lucrări de construire, dar nu a fost luată în seamă.
A mai arătat că prin Nota de constatare, s-a luat măsura opririi lucrărilor, fapt respectat de către petent, și stabilirea termenului de 31.08.2011 pentru . pentru obținerea autorizației de construire, fără a se specifica sancționarea contravențională.
De asemenea, petenta a arătat în plângere că în conformitate cu prevederile art. 17 din OG 2/2001, agentul constatator avea obligația să treacă în procesul verbal denumirea societății SC OMARI CRI. și nu . este trecut în nota de constatare, iar în procesul verbal de contravenție a fost trecut numele reprezentantului legal al societății, nefiind întocmit procesul verbal în numele societății, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 21.07.2011, cerere pentru emitere autorizație construire, documentație pentru emiterea autorizației, copie notă constatare, copie plic, copie certificat de înregistrare fiscală a societății SC OMARI CRI..
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 rap. la art. 1 alin. 2 din O. G. nr. 32/1995.
Deși legal citată, intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._ din 09.12.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională și s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție.
Prin decizia civilă nr. 688 din 31.10.2012, pronunțată de Tribunalul D.-Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de recurenta Poliția L. a Municipiului C., s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, a cărui declarație se află consemnată la dosar, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 21.07.2011 de către reprezentanții intimatei, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit.a din Legea nr. 50/1991, întrucât în ziua de 19.07.2011, ora 10:45, a executat modificări arhitecturale în apartamentul nr. 3 din blocul D, ., prin crearea de goluri funcționale și desființarea de ziduri despărțitoare, fără autorizație de construire, așa cum rezultă din nota de constatare nr._/19.07.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentei în sensul că în conformitate cu prevederile art. 17 din OG 2/2001, agentul constatator avea obligația să treacă în procesul-verbal denumirea societății SC OMARI CRI. și nu . SRL așa cum este trecut în nota de constatare, iar în procesul verbal de contravenție a fost trecut numele reprezentantului legal al societății, nefiind întocmit procesul verbal în numele societății, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Astfel, în ce privește denumirea societății, instanța constată ca a fost sancționată contravențional petenta, în calitate de persoană fizică, iar nu societatea. Cu privire la susținerile petentei în sensul că procesul-verbal nu a fost întocmit în numele societății, instanța reține că potrivit art. 26 alin.2 din Legea nr. 50/1991, se sancționează contravențiile prevăzute de art. 26 alin.1 săvârșite de persoanele fizice sau juridice, astfel că o persoană fizică poate avea calitatea de subiect activ al contravenției.
De asemenea, petenta a arătat în plângere că în conformitate cu prevederile art. 17 din OG 2/2001, agentul constatator avea obligația să treacă în procesul verbal denumirea societății SC OMARI CRI. și nu . este trecut în nota de constatare, iar în procesul verbal de contravenție a fost trecut numele reprezentantului legal al societății, nefiind întocmit procesul verbal în numele societății, fapt ce atrage nulitatea procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
În cauza de față, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit.a din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora constituie contravenție executarea sau desființarea, totală sau parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, respectiv lucrări de reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel
Instanța reține însă că agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei,. Mai mult decât atât, intimatul a depus în susținere nota de constatare nr._ din 19.07.2013, potrivit căreia la controlul executat ca urmare a sesizării_ din 15.07.2011, s-a constatat că la apartamentul nr. 3 din blocul D, ., se execută lucrări de construire, respectiv crearea de goluri funcționale și desființarea de ziduri despărțitoare pentru transformarea în spațiu comercial, fără autorizație de construire, în baza unei expertize tehnice. În ce privește declarația martorei U. R. nu este de natură să conducă la soluția contrară, în condițiile în care aceasta a precizat că s-au efectuat lucrări premergătoare, fără a indica data la care au fost efectuate, a arătat că nu știe dacă s-au efectuat lucrări de desființare a zidurilor, a precizat că peretele este spart.
După cum rezultă din actele dosarului, demersurile pentru obținerea autorizației de construire s-au efectuat începând cu luna august 2011.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că aceasta respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal ca fiind legal și temeinic
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta D. G. L., cu domiciliul în C., .. 14, ., ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., .. 22, județul D., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.07.2011 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. L. T.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 20.05.2013
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9396/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9480/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
