Contestaţie la executare. Sentința nr. 3395/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3395/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 1739/215/2011*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3395
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestatoarea . și pe intimata D. D. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reluând cauza la a doua strigare la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic V. A. pentru intimată, contestatoarea fiind lipsă. .
În conformitate cu prevederile art. 1591 alin. 4 coroborate cu prevederile art. 1 alin. 1 și art. 400 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Consilier juridic V. A. pentru intimată, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții relative de invocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Consilier juridic V. A. pentru intimată solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, în primul ciclu procesual.
Instanța, constatând că înscrisurile depuse la dosar, sunt utile, pertinente și concludente, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art. 167 Cpciv, le încuviințează.
Consilier juridic V. A. pentru intimată, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat, sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 Cpciv, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic V. A. pentru intimată, solicită respingerea contestației la executare; fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.01.2011 contestatoarea . a formulat contestație împotriva procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile emis de D. D.-AFP Comunală nr. 1 C., la data de 28.12.2010, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de sechestru.
Motivând în fapt acțiunea, contestatoarea a arătat că prin procesul verbal de sechestru s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra unei suprafețe de 3031 mp, teren extravilan situat în Pielești, tarlaua 74, . face parte dintr-o suprafață mult mai mare, pentru care există un singur număr cadastral. Întrucât nu a fost identificată ce parte din întreaga suprafață a fost sechestrată, a fost afectat dreptul său de proprietate asupra întregului teren.
Contestatoarea a mai arătat că deține bunuri mobile a căror valoare depășește cu mult debitul.
De asemenea, a mai arătat că procesul verbal a fost comunicat pe adresa administratorului societății și nu la sediul contestatoarei.
Contestatoarea nu a indicat temeiul juridic al cererii.
S-a depus procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile încheiat la 28.12.2010.
Intimata a depus dosarul de executare.
La termenul din data de 22.04.2011 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin.1 pct. 2 C.p.c., pentru lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol la data de 25.11.2011.
Contestatoarea a depus precizare la acțiunea introductivă, în sensul că în drept, invocă disp. art. 399 și art. 411 C.p.c.
S-a mai depus la dosar Ordinul ANAF 2224/2011, ordine de plată.
La termenul din data de 03.02.2012, instanța a dispus din nou suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin.1 pct. 2 C.p.c., pentru lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol la data de 25.05.2012.
La termenul din 25.05.2012, instanța a dispus conceptarea în cauză, în calitate de intimat, a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C..
Prin sentința civilă nr. 8442/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._ s-a admis contestația la executare și s-a dispus anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile incheiat la data de 28.12.2010 de către AFP Comunală nr. 1 C.. In motivare prima instanță a reținut:
La data de 15.12.2010 Direcția Generală a Finanțelor Publice D. -Activitatea de Inspecție Fiscală, în temeiul disp. art. 129 din OG 92/2003, a emis Decizia de Instituire a măsurilor asiguratorii nr. 123/15.12.2010, asupra bunurilor aflate în patrimoniul contribuabilului .. Prin referatul întocmit de organul fiscal în data de 10.12.2010, s-a estimat că ., înregistrează obligații față de bugetul de stat sau contribuții sociale restante, constând în diferență impozit pe profit, majorări și dobânzi impozit pe profit, penalități de întârziere pentru impozit pe profit, diferențe TVA, majorări și dobânzi TVA și penalități de întârziere TVA, toate în cuantum de_ lei.
D. D. a procedat la aplicarea sechestrului asigurator, asupra bunurilor imobile ale contribuabilului ., constând în teren extravilan situat în . 32, în suprafață de 3031 mp, sens în care a fost încheiat procesul-verbal cu nr._/28.12.2010 (f. 4-5).
În speță, măsura asiguratorie a fost dispusă prin decizia nr. 123/15.12.2010 de către D. D., în urma unui referat estimativ întocmit de organul fiscal în data de 10.12.2010 și mai înainte de emiterea actului de creanță.
D. D. a apreciat că există indicii în sensul că . înregistrează obligații suplimentare către bugetul de stat, motiv pentru care a și decis înființarea măsurii asiguratorii până la finalizarea inspecției fiscale și emiterea titlului de creanță în privința sumei respective.
Art. 129 din OG nr. 92/2003 permite organului fiscal să ia măsuri asigurătorii înainte de emiterea titlului de creanță, atunci când apreciază că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea sumei în privința căreia urmează a fi emis titlu de creanță, în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003.
Rezultă, deci, că pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul fiscal trebuie să dovedească existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, de natură să pericliteze sau să îngreuneze, în mod considerabil, colectarea.
Ori, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurii asiguratorii, organul fiscal nu a justificat în mod fundamentat motivul dispunerii măsurilor asiguratorii, rezumându-se a preciza că „s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul…”, fără a releva care sunt acele dovezi sau cel puțin indicii, de natură să conducă la o atare concluzie.
De asemenea, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, s-a consemnat că ”se consideră necesară dispunerea măsurilor asiguratorii, „având în vedere situația financiară a societății, respectiv nivelul scăzut al veniturilor și debitele restante la bugetul de stat general consolidat, și cuantumul obligațiilor stabilite suplimentar.”
Art. 129 alin.5 prevede în clar, faptul că „decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată”, ori organul fiscal, la instituirea măsurilor asiguratorii s-a prevalat de o situație financiară precară a contribuabilului, fără însă a indica dovezi cu care să probeze resursele financiare insuficiente, situație care să impună cu necesitate luarea unor măsuri asiguratorii.
Legea reglementează, într-adevăr, în sensul protecției intereselor creditorului, prin posibilitatea acordată acestora de a indisponibiliza bunuri ale debitorului, în scopul asigurării recuperării creanței acestuia, însă toate acestea numai cu îndeplinirea întocmai a dispozițiilor legale, în speță art. 129 alin. (2) și (5) din OG nr. 92/2003.
Verificând, însă, conținutul deciziei de instituire a măsurii asiguratorii nr. 123/15.12.2010, față de contribuabilul ., în raport de dispozițiile legale incidente, în opinia instanței, organul fiscal nu a justificat existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, și nici existența unei situații financiare precare, nefiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art. 129 alin. 2 și 5 din OG 92/2003 care reglementează măsurile asiguratorii.
Cum instanțele au obligația de a respecta prevederile legale și de a pronunța hotărâri care să se întemeieze pe textele legale în vigoare, nu poate acorda girul unei măsuri asiguratorii dispuse cu nerespectarea întocmai a normelor care reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, astfel încât se impune, anularea procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile încheiat la 28.12.2010 de către AFP Comunală nr. 1 C..
Impotriva acestei sentințe contestatoarea a formulat recurs. recurenta a arătat că instanța s-a pronunțat în contradictoriu cu AFP C., fără ca aceasta să fie conceptată și citată în cauză, încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
S-a mai arătat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, toată motivarea rezumându-se la analiza deciziei de instituire a măsurii asiguratorii, deși această decizie nu a fost contestată.
Instanța s-a aflat în eroare cu privire la aspectul că organul fiscal nu a justificat motivul dispunerii măsurii asiguratorii, respectiv existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Prin decizia nr. 1800/2012 din 18.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. a fost admis recursul contestatoarei și s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.
Analizând prima critică formulată de recurentă referitoare la necitarea AFP C. care a preluat drepturile și obligațiile procesuale ale AFP Comunală nr. 1 ca urmare a desființării acesteia, potrivit Ordinului 2224/2011 al ANAF, Tribunalul constată că acestea se circumscrie motivului de casare prev de disp. art. 304 pct 5 Cpciv și este întemeiată.
Astfel, casarea hotărârii recurate, arată textul de lege, se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cpciv.
Prevederile art. 105 Cpciv, reglementând nulitatea actelor de procedură, dispun că actele îndeplinire cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Sintagma „neobservarea formelor legale” semnifică nu numai condițiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condițiile necesare pentru desfășurarea procesului civil. Printre acestea, un loc important îl deține citarea părților, care reprezintă o condiție esențială în procesul civil. Încălcarea ei atrage nulitatea hotărârii pronunțate, deoarece este de natură să influențeze asupra soluției date în lipsa părții sau a dovezii de citare, antrenând, în mod virtual, posibilitatea soluționării greșite a litigiului.
Această din urmă ipoteză este prezentă în cauză, necitarea recurentei AFP C. succesoarea în drepturi a AFP Comunală 1 care s-a desființat începând cu data de 01.07.2011 împiedicându-o pe aceasta să-și prezinte apărările împotriva contestației formulate, ceea ce i-a produs o vătămare constând în pierderea litigiului.
Cauza a fost inregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.01.2013 sub nr._ .
La acest termen de judecată, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile întrucât pot duce la rezolvarea în fond a cauzei, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile administrate in cadrul primului ciclu procesual.
Analizând actele și lucrările dosarului de executare, instanța constată și reține următoarele :
Prin procesul verbal de sechestru asigurător nr._ pentru bunuri imobile încheiat la data de 12 decembrie 2010 Direcția Generală a Finanțelor Publice D. – Administrația Finanțelor Publice Comunală nr. 1 C., în temeiul dispozițiilor art. 129 din OG 92/2003, s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aflate în patrimoniul contribuabilului ., respectiv asupra terenului extravilan in suprafață de 3031 mp situat in loc. Pielești – Pârșani, tarlaua 74, . baza contractului de vânzare-cumpărare și evaluat la suma de_ lei.
La baza emiterii procesului verbal mai sus menționat a stat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 123 din 15.12.2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. – Administrația Finanțelor Publice Comunală nr. 1 C.. In cuprinsul acesteia se menționează că ., înregistrează obligații față de bugetul de stat sau contribuții sociale restante, constând în diferență impozit pe profit, majorări și dobânzi impozit pe profit, penalități de întârziere pentru impozit pe profit, diferențe TVA, majorări și dobânzi TVA și penalități de întârziere TVA, toate în cuantum de_ lei.
Procesul verbal a fost comunicat contestatoarei la data de 06.01.2011, așa cum reiese din dovada de la fila 15.
Prin incheieirea nr. 1615 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. s-a respins cererea intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice D. – Administrația Finanțelor Publice Comunală nr. 1 C. privind inscrierea sechestrului asupra imobilului teren cu motivarea că in cuprinsul procesului verbal nu s-a menționat numărul cadastral și numărul de carte funciară.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3588 din 01.11.2006 de BNP S. C. instanța reține că . a dobândit dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 5000 mp din acte ( 3031 mp din măsurători), teren extravilan pășuri, in tarlaua 74 .> În drept, instanța reține că, potrivit art. 129 alin. (2) din OG nr. 92/2003 se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar potrivit alin. (3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Conform alin. (4) din același articol, Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
De asemenea, potrivit art. 129 alin. (11) ) din OG nr. 92/2003, privind codul de procedură fiscală, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Conform art. 172 alin. (1) din OG nr. 92/2003, Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Primul motiv de contestație la executare privește neîndeplinirea obligației de către organul emitent al procesului verbal de sechestru de a individualiza suprafața de teren supusă măsurii, in sensul că aceasta face parte dintr-o suprafață de teren mai mare iar contestatoarei i s-a afectat dreptul asupra întregului teren.
Motivul de contestație nu este întemeiat. Astfel, in contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3588 din 01.11.2006 de BNP S. C. sunt individualizate două suprafețe de teren: suprafața de 8021 mp din acte ( 9962 mp din măsurători), teren extravilan arabil in tarlaua 74, . și vecinătăți: N – . – De, E – Rezerva Primărie, V – Rezervă Primărie, identificat cu număr cadastral provizoriu 1154 și suprafața de de 5000 mp din acte ( 3031 mp din măsurători), teren extravilan pășuri, in tarlaua 74 . și vecinătăți: N – De 29/1, S – . – Rezerva Primărie, V – Rezervă Primărie identificat cu număr cadastral provizoriu 1154.
Astfel cele două suprafețe de teren chiar dacă au același număr cadastral provizoriu sunt situate in aceeași . parcele diferite.
Susținerea contestatoarei in sensul că societatea deține bunuri mobile pentru satisfacerea creanței nu poate duce la anularea procesului verbal de sechestru, in condițiile in care măsura este una asiguratorie iar legea nu obligă intimata să dispună sechestru cu prioritate asupra bunurilor mobile.
Nici susținerea in ceea ce privește comunicarea procesului verbal de sechestru nu este întemeiată. Deși contestatoare menționează că acesta a fost comunicat pe numele administratorului, din fila 15 la dosar se poate observa că s-a comunicat atât la sediul contestatoarei cât și la sediul administratorului.
In ceea ce privește ordinele de plată de la filele 62-66 instanța reține că sumele achitate nu acoperă întreg debitul in baza căruia a fost instituită măsura sechestrului asigurator.
În consecință, constatând că actele contestate sunt întocmite potrivit dispozițiilor legale și că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
In temeiul art. 274 Cod proc civ, in lipsa unei cereri, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea ., cu sediul în ., ., jud. D. și pe intimata D. D. - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CEC/4ex/18.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2273/2013. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 6934/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
