Plângere contravenţională. Sentința nr. 9425/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9425/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 9183/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9425/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . 13,nr._ încheiat la data de 11.02.2013 de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordine de pe listă la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reluând cauza la a doua strigare la sfârșitul ședinței se constata lipsa părților .
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 94 N.C.p.civ. și art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, instanța, raportat la obiectul cauzei, precum și la natura și complexitatea materialului probatoriu necesar soluționării dosarului, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Instanța, constatând că înscrisurile depuse la dosar, sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, le încuviințează.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPCiv, declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.03.2013 sub nr._, petenta . in contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a solicitat anularea procesului verbal contravențional . nr._ din 11.02.2013 și comunicat la 20.02.2013.
In motivare, petenta a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționată societatea pentru faptul că ar fi circulat fără deținerea valabilă a rovinietei.
In fapt petenta a precizat că la data de 11.06.2012 a instrăinat prin factura fiscală nr._/11.06.2012, chitanța nr. 001/11.06.2012 autoturismul către numitul B. G.. Astfel odată cu transmiterea dreptului de proprietate s-au transmis și obligațiile de plată către noul proprietar. In aceste condiții nu se impune a fi sancționat contravențional pentru un bun pe care nu il mai deține. A depus la sediul intimatei o notificare prin care i-a adus la cunoștință că nu mai deține autoturismul.
Plângerea a fost motivată in drept pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
In temeiul art. 411 din Cod proc civ s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
In probațiune a depus procesul verbal contravențional contestat, factura fiscală nr._/11.06.2012, chitanța nr. 001/11.06.2012, dovada de comunicare a procesului verbal.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr.2/2001 și de timbru judiciar, conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
La data de 22.04.2013 intimata a depus la dosar intâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravențioanle ca neîntemeiată.
In motivare a arătat in data de 21.08.2012, pe DN 66 km 7+950 m pe raza localității Capu Dealului, a circulat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, apraținând petentei . fără a deține rovinietă valabilă.
Intimata a mai arătat că procesul verbal este legal intocmit, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor.
De asemenea procesul verbal contravențional a fost generat și tipărit cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001.
Pe fond a arătat că acel contract de vânzare-cumpărare precum și certificatul de arestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor.
A mai arătat intimatul că petenta avea obligația legală in raport de dispozițiile Ordinului 1501/2006 să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului in sensul radierii acestuia de pe numele său, această operațiune fiind necesară pentru opozabilitate.
In drept au fost invocate prevederile din OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001.
In temeiul art. 411 din NCPC s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
La acest termen de judecată, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 11.02.2013 de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România constând în circularea pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 750 de lei.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut că la data de 21.08.2012, ora 11:18, DN 66 km 7+950 m pe raza localității Capu Dealului, a circulat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, aparținând petentei, fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, constând în circularea pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 750 de lei.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Potrivit art. 9 alin. 2 din din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, ”incepând cu data de 01.10.2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției. La alineatul 3 se prevede că ” În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012.
Din inscrisurile depuse la dosar de petentă, rezultă că la momentul surprinderii in trafic a autoturismului cu nr. de inmatriculare_, respectiv data de 21.08.2012, nu avea achitata rovinieta.
Susținerea petentei in sensul că in mod greșit s-a reținut in sarcina sa contravenția in condițiile in care a intrăinat dreptul de proprietate asupra autoturismului, astfel incă intimata nu verificat corespunzător baza de date nu este intemeiată și i-a aplicat sancțiunea netemeinic.
Instanța constată că petenta nu a respectat până la capăt procedura pentru vânzarea unui autovehicul folosit. Astfel, după încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru autovehicul folosit aceasta trebuia a să se prezinte, împreună cu cumpărătorul, la serviciul circulație unde era înmatriculat autoturismul ce a făcut obiectul contractului cu acest contract, cu cartea de identitate a autoturismului, cu certificatul de înmatriculare și cu plăcile cu nr de înmatriculare unde trebuia să completeze certificatul de radiere pentru a radia autoturismul de pe numele său și a-l înmatricula pe numele cumpărătorului, care trebuie să achite și taxa de înmatriculare.
Petenta nu a făcut dovada că a respectat această procedură și că a finalizat operațiunea de vânzare cumpărare prin radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea pe numele cumpărătorului.
Mai mult, instanța apreciază că proprietatea asupra unui autoturism se dovedește cu copia cărții de identitate a autoturismului, copie pe care petenta nu a depus-o la dosar .
Prin urmare, instanța nu poate să rețină susținerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece acesta nu a făcut dovada că, în actele autoturismului, petenta nu mai figurează ca proprietar. Factura fiscală și chitanța depuse la dosar nu sunt în măsură să facă dovada susținerilor petentei.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în C., .. 12A, .. 2, ., împotriva procesului verbal de contravenție . 13,nr._ încheiat la data de 11.02.2013 de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, sector 6, .. 401A.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CCE/4ex/26.06.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 7058/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7717/2013.... → |
|---|
