Plângere contravenţională. Sentința nr. 8384/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8384/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 1133/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8384
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 28.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul O. A. L., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/02.01.2013 întocmit de I.P.J. D. - Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal și martorul D. C.-D., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a audiat, sub prestare de jurământ, martorul D. C.-D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța a declarat, potrivit art. 150 C.p.c., închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fond.
Petentul a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.01.2013 sub nr._, petentul O. A. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/02.01.2013.
Plângerea contravențională nu a fost întemeiată în fapt și în drept.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat.
La data de 05.02.2013 petentul a depus la dosar motivele de fapt ale plângerii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, pe data de 02.01.2013 era de serviciu, prestând serviciu de taximetrie iar în jurul orei 11,00 a luat comandă la stația 30 din cartierul Craiovița Nouă.
Petentul a mai arătat că a mers la comandă, a oprit mașina după stația de autobuz aproape de prima alee care se face la dreapta așteptând clientul cu motorul pornit și avariile pornite.
După circa 2 minute a venit clientul la mașină iar în momentul în care a dorit să intre în mașină la portiera din stânga a venit agentul de poliție care i-a solicitat petentului actele personale și ale autoturismului, reproșându-i că a oprit în zona stației de autobuz.
La data de 15.02.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai menționat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a probei cu un martor, probe apreciate de instanța ca fiind utile cauzei și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus la dosar exemplarul doi al procesului verbal de contravenție iar în cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul D. C.-D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.01.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 142 din R.O.U.G. 195/2002 și art. 147 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . oprit voluntar autoturismul în stația R. nr. 30, împiedicând oprirea în stație a mijloacelor de transport în comun, neavând asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 560 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța reține că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, declarația martorului audiat la propunerea petentului nefiind relevantă și nereușind să infirme starea de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal.
Astfel martorul D. C.-D. audiat la propunerea petentului a relatat ca autoturismul petentului era oprit la 5 m. de statie in momentul in care a ajuns la acesta, si nu poate preciza ce acte a prezentat petentul la control.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul O. A. L., domiciliat în C., .. 7, .. 1, ., în contradictoriu cu I.P.J. D. - Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 28.06..2013
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 8763/2013. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5429/2013.... → |
|---|
