Pretenţii. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 16214/215/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. E. și pe pârâtul Ș. M. V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 13 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.09.2013 și 27.09.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.06.2012 reclamanta B. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ș. M. V. obligarea la plata sumei de 29 300 euro, reprezentând împrumut nerestituit.
Motivând în fapt acțiunea a arătat că la data de 15.05.2008 i-a împrumutat pârâtului suma de 29 300 euro.
Banii au fost dați în prezența fiicei și a ginerelui său iar suma trebuia restituită conform înțelegerii părților la data de 20.11.2009.
Arata reclamanta ca a avut mare încredere în pârât, a vrut să îl ajute, întrucât erau prieteni de familie și l-a rugat să îi dea această sumă de bani, pentru a-și renova casa.
Știa că avea acești bani în casă, de la fiica și ginerele său care au lucrat aproape 9 ani în Spania și fiind prieteni de familie, i-a spus că are banii în casă și îl va ajuta.
Ulterior a hotărât ca această înțelegere de împrumut să fie făcută în scris, pârâtul a fost de acord, i.-a spus că nu este nicio problemă, că îi va înapoia banii așa cum s-au înțeles la data de 20.11.2009.
A încheiat chitanța pentru suma împrumutată la data de 20.07.2009, în prezența celor doi martori, care au fost prezenți și la momentul când i-a dat banii cu împrumut, chitanța fiind scrisă chiar de pârât, care recunoaște că a primit banii și că îi va da înapoi la data stabilită 20.11.2009.
Însă au trecut doi ani și 7 luni de când trebuia să ii restituie suma iar acesta refuză să îi dea banii, spune că nu are și îi va înapoia suma de bani când îi va avea.
Prin atitudinea pârâtului este prejudiciată atât material cât și moral, a vrut să îl ajute, iar acesta și-a bătut joc de reclamantă și a profitat de faptul că a avut încredere în acesta și familia sa.
Solicită admiterea cererii, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 29 300 euro pe care i-a împrumutat, plata cheltuielilor de judecată.
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 1576 cod civil și art. 1584 Cod civil.
La data de 15.10.2012 reclamanta B. E. a depus precizare la acțiune prin care arată că împrumutul a fost acordat la data de 20.07.2009 conform chitanței încheiate în acest sens și nu la data de 15.05.2008 cum s-a trecut din eroare în acțiunea introductivă, acea dată fiind data eliberării actului de identitate al pârâtului.
La data de 20.07.2009 când s-a încheiat chitanța, s-au dat banii în sumă de 29 300 euro, în prezența martorilor pe care i.-a indicat.
De asemenea, ulterior acestei date, mai precis în septembrie 2009 i-a mai dat împrumut 700 de euro, iar la data de 02.12.2009 1000 de euro, în total_ euro, bani pe care pârâtul nu i-a restituit până în prezent, deși i-a solicitat în repetate rânduri.
Valoarea în lei este de 139.500 lei.
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 4.401 lei.
S. M. V. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Sustine paratul ca reclamanta, prin avocat este destul de oscilantă, în acțiunea introductivă face vorbire de 15.05.2008 ulterior să o precizeze ca fiind 20.07.2009, de fapt și prima dată și a doua acțiune este introdusă tîrziu, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Cei doi martori trecuți în josul chitanței sunt fiica și ginerele care nu au fost niciodată prezenți la înmânarea acestei sume de bani, solicitand ascultarea acestora.
În fapt suma acordată este foarte mică, dar suma rezultată fiind aproape dublă deoarece banii sunt dați cu camată, dobânzile aferente foarte mari, urmărindu-se de fapt casa pârâtului.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin încheierea de ședință din data de 24.05.2013 instanța a dispus respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune si a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu cei doi martori semnatari ai chitanței de mână pentru reclamantă, iar pentru pârât a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială cu cei doi martori semnatari ai chitanței de mână.
La data de 28.06.2013, pârâtul M. V. S. a depus note de ședință în care arată că între el și reclamantă la recomandarea unor cunoștințe a avut loc mai multe împrumuturi de bani, respectiv începând din anul 2006 în mod repetat a împrumutat, cu dobândă, diverse sume de bani de la reclamantă.
A înapoiat constant sumele împrumutate cu dobânda cerută.
În anul 2008 avea împrumutată de la reclamantă suma de 12.000 euro.
Pentru rezolvarea unor probleme deosebite personale, i-a solicitat un împrumut de 3000 de euro.
Aceasta i-a spus cu această ocazie că a împrumutat și alte persoane cu diverse sume de bani fără să îi mai fie restituite, motiv pentru care avea certuri cu cei doi copii ai săi.
I-a cerut să încheie cu această ocazie o chitanță de mână pentru suma de 29.300 euro, c u obligația de restituire la data de 20.11.2009.
Precizează că în realitate din această sumă trecută, a primit anterior datei încheierii chitanței doar 12.000 euro și a mai primit 3000 euro la data de încheierii chitanței. Restul sumei trecute, până la suma de 29.300 euro o reprezintă dobânda calculată de reclamant.
I-a spus că niciodată nu va avea pretenție săi plătească o dobânda atât de mare, pârâtul rămânând obligat doar la o dobândă de 20 % pe care acesta i-o cerea lunar, iar acesta i-a achitat lunar suma de 3000 de euro.
Menționează că începând cu luna aprilie 2009 i-a restituit în fiecare lună 3000 de euro până la data de 20.07.2010, când i-a restituit suma de 12.000 euro.
Precizează că pentru sumele restituite, atât cu titlul de dobândă cât și cu titlul de împrumut nu a încheiat nici un înscris, bazându-se pe încredere întrucât mai împrumutase și anterior banii de la aceasta fără nicio problemă.
În anul 2011 luna martie i-a restituit 1500 euro, în luna septembrie 2011- 1000 euro, iar în luna mai 2012, 2000 euro.
În luna mai 2012 aceasta i-a spus că toate sumele restituite de pârât nu acoperă nici măcar dobânda și că îi cere să restituie suma pe care a trecut-o în chitanță.
Consideră că este înșelătorie a rugat-o pe reclamantă să revină asupra acestei atitudini, dar aceasta l-a amenințat că îi va lua casa.
Pentru acest motiv, a înaintat plângere penală aflată în soluționare la P. de pe lângă Judecătoria C..
Dovada înțelege să o facă cu martori respectiv C. C. I. și I. M..
In cauza a fost administrate proba cu martorii propusi de reclamanta si de parat precum si proba cu interogatoriul paratului.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: reclamanta a pretins obligarea pârâtului la plata sumei de 31 000 euro acordați cu titlu de împrumut, din care suma de 29 300 euro în data de 20.07.2009, suma de 700 euro în luna septembrie 2009 și suma de 1 000 euro în data de 02.12.2009. (fila 2, 12).
În justificarea acestei pretenții, reclamanta a invocat faptul că era prietenă de familie cu pârâtul și a avut încredere în el, acordandu-i cu împrumut mai multe sume de bani. Pentru suma de 29 300 euro s-a întocmit "o chitanță scrisă chiar de pârât" (fila 3), banii fiind remiși în prezența fiicei și ginerelui reclamantei, iar pentru următoarele sume, 700 euro și 1 000 euro nu au fost preconstituite înscrisuri.
Inițial, reclamanta a susținut că suma de 29 300 euro a fost acordată în data de 15.05.2008 (fila 2) iar ulterior a precizat în sensul că data reală este 20.07.2009, prima fiind o eroare materială în cererea de chemare în judecată. (fila 12).
Pârâtul a susținut, prin întâmpinare, că cei doi martori trecuți în chitanță nu au fost de față la înmânarea sumei, solicitând ascultarea lor, iar în realitate, suma este mult mai mică, deoarece banii au fost dați cu o dobândă foarte mare și reclamanta urmărește în fapt să îi ia casa. (fila 30).
Ulterior, pârâtul a precizat că între el și reclamantă au avut loc mai multe împrumuturi de bani, începând cu anul 2006, când în mod repetat a luat cu împrumutat cu dobândă diverse sume de bani, pe care le-a restituit.
În anul 2008, avea împrumutată de la reclamantă suma de 12 000 euro.
În data de 15.05 pentru rezolvarea unor probleme personale deosebite, i-a solicitat reclamantei un împrumut de 3 000 euro. Reclamanta i-a spus că a împrumutat și la alte persoane diverse sume de bani ce nu au mai fost restituite, motiv pentru care avea certuri cu cei doi copii ai săi.
I-a cerut să încheie o chitanță pentru suma de 29 300 euro, cu obligația de a o restitui la 20.11.2009. În realitate, el avea primiți dinainte 12 000 euro, a mai primit 3 000 euro iar restul până la 29 300 euro reprezenta dobânda calculată de reclamantă. Reclamanta i-a spus că niciodată nu va avea pretenție să-i plătească o dobândă atât de mare, el fiind obligat doar la dobânda de 20 % pe care i-o cerea lunar, pe care o și achita.
Începând cu luna iulie 2009 a restituit în fiecare lună 3 000 euro până la data de 20.07.2010, când a restituit suma de 12 000 euro.
Din cererea de chemare in judecata asa cum a fost precizata instanta retine ca reclamanta invoca existenta a 3 contracte de împrumut încheiate cu paratul, unul pentru suma de 29 300 euro, unul pentru 700 euro si altul pentru 1 000.
Cu privire la suma de 29 300 euro, la dosar s-a depus un înscris intitulat "chitanță" în care se menționează că pârâtul a împrumutat suma de 29 300 euro de la reclamantă, urmând a fi restituită până la data de 20.11.2009, la înmânarea sumei participând Denicu P. și Denicu M. M..
Aceștia din urmă, fiica și ginerele reclamantei, fiind audiați în calitate de martori, au declarat că actul a fost întocmit în ziua în care s-au dat banii și tot atunci a fost semnat. (filele 46, 47).
La întrebările adresate de instanță, pârâtul a precizat că recunoaște chitanța, fiind scrisul său, iar actul s-a întocmit într-un exemplar care a rămas la reclamantă. (fila 207 întrebarea 9 și 16) În data înscrisă pe chitanță, 20.07.2009, a luat cu împrumut suma de 2 000 euro dar în chitanță s-a scris suma de 29 000 euro pentru ca reclamanta să justifice față de copiii ei lipsa unei sume de bani, banii fiind ai copiilor, pe care aceasta îi dădea cu împrumut. (fila 207, întrebarea 10).
Mai arata paratul ca suma de 2 000 euro trebuia restituită în 4 luni de la data primirii, iar la momentul încasării acesteia mai avea de plată încă 15 000 euro, reprezentând rest de dobândă de la un împrumut.
După semnarea chitanței a restituit două tranșe, a câte 5 000 euro, de față nefiind alte persoane. (fila 207 întrebarea 15).
Martorul propus de pârât (prieten de 9 ani cu fiica pârâtului, fila 208) a relatat că a fost de față când s-a întocmit chitanța pe care o recunoaște, la acea dată s-a remis suma de 2 000 euro și nu l-a întrebat pe acesta de ce semnează pentru suma de 30 000 euro deoarece nu a dorit, precizând că a fost de față când s-a restituit suma de 10 000 euro, în două tranșe.
Al doilea martor a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu aceste aspecte.
Cu privire la suma de 700 euro și 1 000 euro, reclamanta a susținut că au fost acordate în luna septembrie și decembrie 2009, fără a prezenta înscrisuri în acest sens.
Primul martor al reclamantei (fiica sa) a declarat că nu au fost de față la remiterea acestor sume iar al doilea (ginerele reclamantei) a precizat că ulterior datei de 20.09 nu cunoaste daca s-au mai acordat sume de bani cu titlu de imprumut.
Față de elementele de mai sus, instanța reține că atât reclamanta cât și pârâtul au susținut că sunt prieteni de familie, părțile având încredere una în alta. (fila 2, 45 verso și 207 întrebarea 8).
Martorii propuși și audiați se află în relații apropiate cu părțile, pentru reclamantă fiind ascultați fiica și soțul, iar pentru pârât, martorul este de 9 ani prieten cu fiica sa, urmand a se casatori, (fila 8) împrejurări care determină instanța să atribuie depozițiilor acestora o putere probantă diminuată, ce va fi luată în considerare în măsura în care se coroborează cu alte elemente.
In drept, cauza cererii de chemare în judecată este existenta a 3 contracte de imprumut incheiate cu paratul, care nu a indeplinit obligatia de a restitui suma primita.
La momentul incheierii contractelor, regimul probei actelor juridice era prevazut de codul civil din 1864.
Potrivit art. 1169-1170, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Dovada se face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții sau mărturisirea unei părți.
Art. 1176 prevede că actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia i se opune, sau privit de lege ca recunoscut, are același efect ca actul autentic, între cei care l-au subscris și cei care reprezintă drepturile lor.
De asemenea, conform art. 1180, actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea și apoi să iscălească.
Înscrisul sub semnătură privată este definit ca fiind acela întocmit de părți fără concursul vreunui organ al statului semnat de cei de la care emană iar din cuprinsul art. 1180 rezultă că în cazul în care obligația pe care o constată privește plata unei sume de bani, acesta trebuie scris în întregime de acela care l-a subscris.
Analizând înscrisul invocat în cauză, instanța constată că acesta se referă la faptul că pârâtul a primit cu titlu de împrumut suma de 29 300 euro, ce trebuia restituit pana pe data de 20.11.2009, actul fiind scris și semnat de pârât, care îl recunoaște.
Astfel, documentul a fost scris în întregime și semnat de debitorul obligației, care l-a recunoscut, iar din continutul sau rezulta ca intre parti a fost incheiat la data de 20.07.2009 un contract de imprumut pentru suma de 29 300 euro cu termen de restituire la 20.11.2009, situatie in care potrivit art. 1176 cod civil, acesta face dovada actului juridic invocat de reclamanta in justificarea cererii sale.
În acest punct, rămâne pârâtului sarcina de a dovedi împrejurări care îl exonerează de executarea obligației de restituire a sumei imprumutate sau cauze care determina ineficacitatea ei.
Pârâtul a susținut că a achitat suma de 10 000 euro în două tranșe fără a se întocmi documente și fără a fi alte persoane de față (fila 207 întrebarea 15) sau că a restituit în mod constant diverse sume de bani, potrivit notei de ședința, fila 45 verso.
De asemenea, a susținut că suma luată cu titlu de împrumut in anul 2009 a fost de 2 000 euro, dar s-a întocmit un înscris pentru suma de 29 300 euro pentru ca reclamanta să justifice față de copii lipsa banilor. (fila 207 întrebarea 10)
Astfel, se invoca stingerea prin plata a obligației de restituire a sumei imprumutate precum si existenta un acord simulatoriu asupra obiectului actului juridic in sensul ca, desi în actul public, dar nereal, suma a fost 29 300 euro, in actul ascuns aceasta a fost de 2 000 euro, la care s-a adaugat un rest din imprumuturi anterioare.(fila 207, întrebarea 10).
In dovedirea acestor imprjurari au fost ascultati martorii C. C. I. și I. M..
Martorul I. M. a declarat ca nu cunoaste aspect relevante pentru cauza.
Martorul C. C. I. a relatat că este prieten cu fiica paratului de 9 ani și a fost de față la restituirea sumei de 10 000 euro, deși pârâtul a susținut că la această operațiune nu a mai asistat nimeni.
De asemenea, acelasi martor a declarat ca a fost de fata la intocmirea chitantei, cand s-a remis doar suma de 2 000 euro si, desi actul s-a intocmit pentru 30 000 euro, nu l-a intrebat pe parat de ce semneaza in astfel de conditii.
Instanta considera ca nu poate da efecienta maxima acestei probe, tinand seama de raporturile personale dintre martor si parat precum si de faptul ca desi unul a relatat ca a fost de fata la restituirea unor sume de bani celalalt a afirmat ca nu a fost prezent.
In plus, nici poziția pârâtului față de pretențiile reclamantei nu a fost perfect consecventa.
Daca prin notele scrise a afirmat că a primit cu împrumut suma de 3 000 euro și mai avea de achitat suma de 12 000 euro, în răspunsul la interogatoriu a susținut că în luna iulie 2009 a luat cu împrumut suma de 2 000 euro și mai avea de restituit 15 000 euro.
De asemenea, în notele scrise a spus că suma în plus reprezintă dobândă dar aceasta nu va fi pretinsă vreodată, (aspect ce apare ca lipsit de coerență întrucât dobânda se stabilește cu intenția de a fi percepută și nu doar în mod formal, actul în această modalitate fiind lipsit de un scop) iar în răspunsul la interogatoriu a afirmat că suma a fost scrisă doar pentru ca reclamanta să justifice în fața copiilor o eventuală lipsă a banilor.
Ținând seama de aceste particularități, instanța apreciază ca mărturia unei persoane, necorelata cu alte elemente, raportat si la miza litigiului, este insuficienta pentru dovedirea actului secret sau a plații sumei de 10 000 euro (ori a celorlalte, invocate de pârât în notele de ședință) si a crea convingerea ca apărarea paratului este întemeiata, urmând a acorda eficienta aspectelor menționate in înscrisuri.
Referitor la celelalte contracte, de 700 euro si 1 000 euro, nu exista dovezi pentru a se concluziona ca au avut loc aceste operațiuni juridice, afirmația reclamantei nefiind susținuta de alte probe, (declarația fiicei potrivit căreia știe ca s-au acordat si aceste sume, dar nu a fost de fata la remiterea banilor, fiind considerata insuficienta nefiind ca urmare a perceperii faptului in mod direct si provenind de la o persoana interesata in cauza) motiv pentru care cererea va fi respinsa.
Întrucât paratul a căzut in pretenții, in temeiul art. 274 cpc va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru, proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
S-a luat in considerare pentru suma de 29 300 euro un curs de 4,5 lei/euro, utilizat si de reclamanta cu ocazia achitării taxei judiciare de timbru, căruia ii corespunde o valoare de 131 850 lei, taxa judiciara de timbru aferenta fiind 4248 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. E., cu domiciliul în C., cartier Brazda lui N., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul Ș. M. V., cu domiciliul în C., .. 65, jud. D..
Obligă pârâtul Ș. M. V. la plata către reclamanta B. elena a sumei de 29 300 euro reprezentând contravaloare împrumut acordat în data de 20.07.2009.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 1 700 euro ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul Ș. M. V. la plata către reclamanta B. E. a sumei de 4248 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (calculată pentru suma de 131 850 lei, corespunzătoare valorii de 29 300 euro la un curs de 4,5 lei/euro)
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.09.2013.
Președinte Grefier
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. DRC
4ex/20.11.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6238/2013.... → |
|---|
