Pretenţii. Sentința nr. 7878/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7878/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 768/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7878
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte-A. P.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei Civile formulată de reclamantul S. S. în contradictoriu cu pârâtul C. P., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâtul și martorul N. D., lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „pretenții";
Constatând neincidența dispozițiilor art. 126 Cpciv., potrivit cărora „Părțile pot cere instanței, la începutul ședinței, amânarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri” coroborate cu dispozițiile art. 104 pct. 11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „Cauzele care se amână, fără discuții, vor putea fi strigate la începutul ședinței, în ordinea listei, dacă toate părțile legal citate sunt prezente și cer amânarea sau în cauză s-a solicitat judecata în lipsă”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa reclamantului.
La a doua strigare a cauzei au răspuns pârâtul și martorul N. D., lipsind reclamantul.
În temeiul dispozițiilor art. 193 și urm. Cpciv., s-a audiat martorul prezent, N. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 198 Cpciv.
Pârâtul învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul, având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cererii de pretenții dedusă judecății:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /_ /04.02.2013 la Judecătoria C. reclamantul S. S. a chemat în judecată pârâtul C. P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 40.000 lei, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut, în esență, că în ziua de 27.11.2012, în timp ce efectua un filtru rutier pe raza localității Predești, jud. D., împreună cu numita P. G., în timpul misiunii, a fost anunțat de către numiții F. C. (inspector de poliție) și G. R. (agent de poliție), că pârâtul a sesizat prin intermediul Serviciului 112 faptul că reclamantul executa misiunea în stare de ebrietate.
Reclamantul a mai precizat că, aflându-se în parcarea din fața magazinului aparținând numitului C. C., din localitatea Predești, i-a solicitat numitului F. C., în mod repetat, să cheme lucrători din cadrul Biroului Rutier C. pentru a-l testa cu aparatul etilotest, omologat, însă a fost refuzat, solicitându-i-se doar să sufle în direcția pârâtului, lucru pe care reclamantul l-a și făcut, pârâtul convingându-se că reclamantul nu consumase alcool, astfel că pârâtului i s-a întocmit proces-verbal pentru că a alarmat, în mod nejustificat, organele de poliție, fiind sancționat cu avertisment.
Totodată, reclamantul a mai precizat că, prin acțiunea sa, pârâtul i-a lezat demnitatea și i-a prejudiciat grav imaginea față de colegii săi, față de cetățenii din localitatea Predești, dar și față de șefii acestuia din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului D..
La dosarul cauzei, reclamantul a depus, în scop probator, procesul-verbal . nr._/27.11.2012.
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.02.2013, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată și puerilă.
În apărare, pârâtul a susținut, în esență, că în data de 27.11.2012,a fost oprit în trafic în vederea efectuării unui control de rutină, la acea dată, împreună cu socrul său care se afla în mașină cu pârâtul, acesta a observat că agentul de poliție nu își păstra bine echilibrul și, observând acest lucru, a considerat că ar fi bine să sune la Serviciul 112 pentru a nu îi fi pusă în pericol viața, de către autovehiculele din trafic.
Pârâtul a mai precizat că această acțiune a sa de a suna la 112 nu putea fi adusă la cunoștința cetățenilor din . a fost făcută public decât în măsura în care colegi ai reclamantului ar fi făcut publică întâmplarea.
Totodată, pârâtul a mai precizat că întreaga apărare a reclamantului se bazează pe mărturia unor colegi de serviciu care, oricum, nu ar putea să afirme altceva decât colegul lor, iar în situația admiterii acțiunii, pârâtul nu ar putea achita suma solicitată de către reclamant, iar familia sa ar fi grav prejudiciată financiar și moral întrucât acesta este singurul întreținător cu un salariu care abia poate acoperi nevoile familiei.
În cauză, a fost efectuată adresă către Secția 2 Poliție Rurală Breasta, pentru ase înainta fișa de intervenție 112, declarația luată pârâtului și înscrisurile atașate fișei de intervenție 112, aceste înscrisuri fiind înaintate cu adresa nr._/22.02.2012 și s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii M. T. I., G. R. E. și N. D..
Analizând materialul probatoriu administrat in cauză, instanța reține următoarele:
La data 27.11.2012, pe raza localității Predești, jud. D., in timp ce conducea autoturismul proprietate personală, pârâtul C. P. a fost oprit in trafic de către reclamant, agent de poliție la Secția 2 Poliție Rurală Breasta-Postul de Poliția Pleșoi, repartizat pentru efectuarea unui filtru rutier pe raza localității Predești, fiindu-i solicitate documetele pentru control.
După prezentarea documentelor pârâtul a apelat numărul de urgență 112, sesizând faptul că reclamantul miroase a alcool.
Urmare a celor sesizate, numiții F. C., inspector de poliție și G. R. E., agent de poliție, din cadrul Secției 2 Poliție Rurală Breasta, s-au prezentat la locul unde se organizase filtrul rutier și in urma cercetărilor efectuate s-a constatat că reclamantul nu se afla in stare de ebrietate, fiind întocmit procesul-verbal aflat la fila 17 din dosar.
La scurt timp, pârâtul a fost chemat la Postul de Poliție Predești, unde se afla și reclamantul, precum și numita P. G., agent de poliție la Secția 2 Poliție Rurală Breasta, care făcea parte din filtrul rutier organizat pe raza localității Predești, iar reclamantului i s-a solicitat să sufle in direcția pârâtului pentru a se stabili adevărul celor afirmate la adresa acestuia.
În fața agenților de poliție pârâtul a dat o declarație( fila 16) prin care a învederat că procedând la observarea mai atentă a reclamantului a constatat că aspectele sesizate nu se confirmă și că înțelege să nu mai susțină afirmațiile proferate la adresa acestuia.
Starea de fapt prezentată mai sus rezultă din depozițiile martorilor G. R. E. și M. T. I. și înscrisurile depus la dosar( fișa intervenției la eveniment, proces-verbal din data de 27.11.2012, declarația pârâtului dată in fața agenților de poliție).
Conform dispozițiilor art. 1349 alin.1 și 2 N.C.civ. “Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”
Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 N.C.civ reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă. Mai mult, din coroborarea art. 1381 cu art. 253 N.C.civ, rezultă că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiarși a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute, consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Criteriul general evocat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În situația daunelor morale datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere raportată la elementele de fapt.
În cauza pendinte, instanța apreciază că afirmațiile ofensatoare ale pârâtului au creat reclamantului sentimente de umilință, aducând atingere demnității și sentimentului de autoprețuire al acestuia, cu atât mai mult cu cât, ca urmare a acestor afirmații, au existat discuții între colegii reclamantului cu privire la incidentul in care acesta a fost implicat, astfel cum rezultă din depoziția martorului G. R. E..
O astfel de urmare a afirmațiilor pârâtului rezultă din însăși materialitatea faptei. Faptul că, colegii reclamantului nu și-au schimbat părerea despre reclamant și modul in care acesta înțelege să își exercite atribuțiile de serviciu, nu este de natură să înlăture aceste sentimente ale reclamantului provocate de afirmațiile pârâtului.
Pe de alta parte, caracterul ofensator al acestor afirmații nu este înlăturat nici de faptul că pârâtul a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 11 din Legea 61/ 1991, constând in apelarea organelor de poliție prin intermediul numărului de urgență 112, fără motiv întemeiat.
Împrejurarea că pârâtul nu a acționat cu intenția de a-l discredita pe reclamant nu conduce la înlăturarea răspunderii acestuia, in condițiile in care răspunderea civilă delictuală poate fi antrenată și pentru simpla neglijență, aceasta constând, in cauza pendinte, in graba cu care a acționat pârâtul, fără o analizare mai vigilentă, astfel cum a procedat la sediul postului de poliție, unde după o examinare mai atentă a ajuns la concluzia că aspectele sesizate cu privire la persoana reclamantului nu se confirmă.
Prin urmare, instanța constatând îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, inclusiv producerea unui prejudiciu moral care necesita o reparație băneasca, urmează să admită cererea, insă numai in parte și să oblige pe pârât la plata către reclamant a sumei de 500 lei, considerând această suma suficienta pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de reclamant, respectând criteriul impus de Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia „despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației”, fără a constitui o îmbogățire fără just temei a reclamantului.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, in lipsa unor dovezi din care să rezulte că reclamantul a efectuat astfel de cheltuieli, având in vedere și faptul că cererea de chemare in judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul S. S., domiciliat în C., ., ., ., jud. D. în contradictoriu cu paratul C. P., domiciliat în C., ., jud. D..
Obligă paratul la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de daune morale.
Respinge solicitarea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2013.
Președinte,Grefier,
A. PătruDiana G.
Red. .. DG
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4379/2013.... → |
|---|
