Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 8512/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2013
Ședința publică din data de 17 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE și pe intimat B. M. C., creditor M. D. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 03.10.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea succesiv pentru termenul din 10.10.2013 si pentru termenul de azi, când, a hotărât următoarele,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.03.2013 contestatoarea C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate a formulat în contradictoriu cu intimatul Biroul executor Judecătoresc M. C. și intimata M. D. M. contestație la executare în cadrul dosarului de executare silită nr. 3395/D/2012.
S-a solicitat anularea încheierii nr. 7843 din data de 12.12.2012 a Judecătoriei C. dată în Dosarul nr._/215/2012 prin care s-a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr._/2010, cerută de Biroul Executor Judecătoresc-M. C. I. în contradictoriu cu cele două comisii de aplicare a Legilor Fondului Funciar, Locală Șimnicu de Sus și Județeană D., fiind motivată pe dispozițiile art. 373 C. pr. civ..
Temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 399 alin. 21 C.proc.civ, potrivit cărora după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Consideră că încheierea prin care s-a dispus învestirea cu formula executori a fost dată cu încălcarea legii.
Prin respectiva încheiere, motivată de către instanță pe dispozițiile art. 373 C. proc. civ. care prevăd că dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în speță, formele de executare ale executorului judecătoresc încalcă legea, deoarece în materie de fond funciar se aplică procedurile prevăzute în Legea nr. 18/1991, rep. și HG nr. 890/2005 și nu executarea silită prevăzută de procedura civilă.
Se susține că se încalcă legea, deoarece prin respectiva încheiere se dispune punerea în executare prin executorul judecătoresc, deși pentru punerea în executare a acestui titlu executoriu se aplică proceduri speciale din Legea 18/1991 și H.G. 890/2005.
Consideră că îndeplinirea măsurilor prevăzute în titlul executoriu trebuie să urmeze procedurile speciale în materie de fond funciar, executarea obligațiilor din titlu executoriu aflându-se în derulare, până la această dată fiind îndeplinite:
Măsura dispusă de către instanță prin sentința civilă nr._/2010 privind rectificarea poziției 267 din anexa nr. 29, în sensul că în loc de Chifulescu I. G. se vor trece reclamanta și pârâta Ąmariei C., fiind obligate pârâtele C. Locală de Fond Funciar Șimnicu de Sus, C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a soluționat prin adoptarea de către C. județeană D. a Hotărârii nr. 211/27.04.2012, pe care o depune alăturat.
Măsura dispusă de către instanță prin sentința civilă nr._/2010 privind punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantei și pârâților pentru suprafața de 38,50 ha pe amplasamentul SCDL Ișalnița, ., jud. D., nu poate fi realizată de către executorul judecătoresc deoarece prin lege se dispune altfel pentru punerea în posesie, conform celor precizate mai jos:
Potrivit dispoz.art.5 din HG 890/2005, comisiile locale au obligația de a înainta și prezenta spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară și pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, a completa fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, iar in conformitate cu prevederile art. 34 al.4 din HG. Nr. 890/2005, punerea în posesie se face prin întocmirea și prin semnarea procesului-verbal de către proprietar căruia i se înmânează un exemplar al acestuia, iar conform art. 36 din H.G. nr. 890/2005, titlurile de proprietate se emit pe baza documentațiilor înaintate de către comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie si schițele terenurilor, aceste documentații se transmit in doua exemplare Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara, care scrie titlul de proprietate, ceea ce executorului judecătoresc nu-i stă în competență.
Punerea în executare a titlului executoriu, în acest caz, este prevăzută de dispozițiile art. 64, alin 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, care prevăd cu totul altfel, în sensul că dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță, ceea ce este evident că formele de executare sunt nelegale.
De asemenea, arată că formulează contestație la executare și împotriva Somației nr. 3395/D/2012 si procesului -verbal încheiat în data de 01.02.2013, prin care se solicită ca în baza titlului executoriu S.C. nr._/2010 să se conformeze titlului executoriu respectiv și să plătească suma de 7044.80 lei cheltuieli de executare creditoarei M. D. M. .
În fapt, prin titlul executoriu reprezentat de S.C. nr._/2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a dispus rectificarea poziției 267 din anexa nr. 29, în sensul că în loc de Chifulescu I. G. se vor trece reclamanta și pârâta A. C. fiind obligate pârâtele C. Locală de Fond Funciar Șimnicu de Sus și C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie a și emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantei și pârâților pentru suprafața de 38,50 ha pe amplasamentul SCDL Ișalnița, ., jud. D..
Somația și procesul-verbal întocmite de Executor Judecătoresc M. C. contravin dispozițiilor art. 5803 C. proc. civ. invocate de executor.
Astfel, formele de executare întocmite de Biroul Executor Judecătoresc M. C. I., motivate pe temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă, în speță art. 5803 alin. 1, care prevăd că dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile, instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu, ceea ce executorul nu are de executat, în titlul executoriu nefiind prevăzute astfel de obligații.
Conform alin. (2), dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese, în acest din urmă caz, dispozițiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător, ceea ce, de asemenea executorul nu are la îndemână la această dată, în titlu executoriu nefiind menționate astfel de obligații.
Este evident din acest punct de vedere că, executorul judecătoresc bazându-se în mod eronat pe dispozițiile art. 5803 C.proc.civ. întocmește formele de executare în mod greșit, deoarece la această dată nu există nici o amendă civilă și nici măsuri dispuse de către instanță conform art. 574 care prevăd că dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilității predării acestuia, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părților.
Consideră astfel, că Biroul Executor Judecătoresc M. C. I. face o aplicare greșită a legii, săvârșind un abuz în exercitarea atribuțiilor revenite din lege, numai din dorința de a obține respectivul onorariu, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 5803 C.proc.civ. .
C. județeană D. conform atributelor reieșite din lege, de bună voie s-a conformat obligațiilor din titlu executoriu învederând instanței în acest sens următoarele:
Conform S.C. nr._/2010 prin care s-a dispus rectificarea poziției 267 din anexa nr.29, în sensul că în loc de Chifulescu I. G. se vor trece reclamanta și pârâtă A. C., fiind obligate pârâtele C. Locală de Fond Funciar Șimnicu de Sus, C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a soluționat prin adoptarea de către C. județeană D. a Hotărârii nr. 211/27.04.2012, pe care o depune alăturat.
Prin adresa nr. 1682/23.07.2012, ținând seama că instanța de judecată a dispus punerea în posesie dar și emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantei și pârâților pentru suprafața de 38,50 ha pe amplasamentul SCDL Ișalnița, ., jud. D., C. Județeană D. a solicitat ADS- București să predea Comisiei locale Șimnicu de Sus suprafața de teren deoarece o are în administrare, deoarece conform art. 10 din H.G. 890/2005, modificată și art. 9 din HG nr. 626/2001 și art. 3 din HG nr. 853/2006, predarea se face prin protocol de către ADS către . obligație impusă prin lege Agenției Domeniilor Statului, obligație fără de care nu se poate realiza punerea în posesie de către comisia locală, și nici emiterea titlului de proprietate de către C. județeană D..
De asemenea, executarea pornită împotriva Comisiei județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, nu se justifică în raport de măsurile dispuse de către instanța de judecată prin S.C. nr._/2010, atâta timp cât comisia județeană și-a îndeplinit obligațiile din sentință care cad în competența acesteia, fiind în neputință de a emite un titlu de proprietate pe baza unui proces-verbal întocmit de către C. locală Șimnicu de Sus, prin încălcarea legii, deoarece terenul menționat în procesul-verbal nu s-a predat niciodată prin protocol de către ADS către C. locală Șimnicu de Sus.
În concluzie, urmare a S.C. nr._/2010 C. județeană D. prin Hotărârea nr. 211/27.04.2012 a rectificat poziția nr. 267 din anexa nr. 29 la Lg. 247/2005, a formulat cerere către ADS București pentru terenul de 38,5 ha, în vederea predării prin protocol către ., de asemenea s-a refăcut anexa nr. 29 conform cerințelor ADS.
ADS București a invocat ca Planul cadastral să fie vizat de către ADS și OCPI, situație în care ADS C. județeană D., neavând atribuții în acest sens.
De asemenea a invocat că Procesul-verbal de delimitare lipsește din cuprinsul documentației, sens în care învederează instanței că Primăria Șimnicu de Sus a adresat ADS D. conform adresei nr.1104/19.02.2012 documentația necesară care cuprinde și amplasamentul terenului ce trebuie atribuit conform S.C. nr._/2010, din respectiva adresă reieșind și caracterul de urgență al predării de către ADS a terenului de 38,50 ha și faptul că amplasamentul ce trebuie preluat aparține statului și se află în administrarea ADS.
Primăria a adresat rugămintea către agenție să întocmească cât mai urgent un proces- verbal de delimitare, ADS răspunzând că urmare Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2011, pentru terenul ce face obiectul titlului executoriu aflat în domeniul public al statului administrat de agenție trebuie parcursă o procedură de trecere din domeniul public în domeniul privat prin act normativ.
Într-o astfel de situație, dând relevanță acestor prevederi, se pune problema dacă executorul judecătoresc are competențe să pună în executare titlul executoriu S.C. nr._/2010, emițând somația și procesul-verbal pe care le contestă, în condițiile în care dispozițiile C.Proc civ. art 1711 alin. 2 prevăd că doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel, însă legea prevede altfel adică condițiile speciale sus arătate, dar nesocotite de către executorul judecătoresc.
În concluzie, dacă prevederile C.proc.civ. art. 3711 alin 2 sunt în sensul că executarea silită se face doar dacă debitorul nu execută de bună voie obligația, ceea ce nu este cazul în ceea ce privește C. județeană D., așa cum dovedesc conform probelor si argumentelor juridice sus arătate, totodată executarea silită este admisibilă dacă legea nu prevede altfel, însă în speță dovedesc că executării silite i se aplică prevederile legale în materie de fond funciar, creditorului dându-i-se privilegiul de a cere daune cominatorii, amenzi etc. în situația în care cineva ar refuza nejustificat atribuirea celor 38,5 ha în proprietate.
In subsidiar, învederează instanței că executorul judecătoresc nu numai că nesocotește temeiurile juridice din codul de procedură civilă, în materie de executare silită în ceea ce privește somația ci întocmește un proces-verbal în care prevede suma de 7044,80 lei cheltuieli de executare, fără a dovedi suma destul de mare de 6448,00 lei, reprezentând onorariul de executare.
În drept, își întemeiază contestația pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 republicată, HG 890/2005, art. 3711, 388, 399, 400 și 404, 5803 din C.proc.civilă.
Față de motivele și considerentele arătate, solicită admiterea contestației împotriva formelor de executare și a încheierii nr. 7843 din data de 12.12.2012 a Judecătoriei C. ca fiind nelegale.
În dovedirea cererii depune următoarele înscrisuri: somația și procesul-verbal de cheltuieli de executare din 01.02.2013, sentința civilă comunicată de către executorul judecătoresc din dosarul de executare.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. M. C. I. pentru a înainta dosarul de executare nr. 3395/D/2012, în copie conformă cu originalul.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
Tot din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a se comunica o copie certificată pentru conformitate a tiltului de proprietate nr._ din data de 13.05.2013, astfel cum a fost rectificat ulterior, care să cuprindă toate semnăturile persoanelor menționate în cuprinsul acestuia, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 30.09.2013.
Legal citații, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Pentru dezlegarea pricinii, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Executarea silită împotriva contestatoarei a fost declanșată de B. M. C.-I. în dosarul nr. 3395/D/2012, la solicitarea intimatei-creditoare M. D. M., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/07.06.2010 pronuntata de Judecătoria C. in dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2229/06.12.2010 pronuntata de Tribunalul D., stabilindu-se în sarcina acesteia, alături de C. Locală de Fond Funciar Șimnicu de Sus, obligația de a pune în posesie și de a emite titlu de proprietate în favoarea reclamantei M. D. M. și a pârâților P. A. și A. C. pentru suprafața de 38,50 ha pe amplasamentul SCDL Ișalnița, ..
Prin decizia civilă nr. 1363 din 28.06.2012, Tribunalul D. a admis recursul declarat împotriva încheierii nr. 2396/22.11.2011 și a dispus învestirea cu formula executorie a titlului creditorului, iar Judecătoria C., cu respectarea dispozitiilor legale incidente, art. 373 și următ. C.proc.civ. (1865), prin incheierea nr. 7843 din 12.12.2012, pronuntata in dosarul nr._/215/2012, a încuviintat executarea silita impotriva contestatoarei.
Astfel, potrivit art. 372 C.proc.civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Art. 373 - (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea.
(2) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Art. 3731 - (1) Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.
(2) Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite.
(3) În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispozițiile art. 3711 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. Încuviințarea executării silite este de drept valabilă și pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.
(4) Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este necesară pentru pornirea executării silite;
3. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
4. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
5. există alte impedimente prevăzute de lege.
(5) Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
(6) În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.
(7) Dacă socotește că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condițiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile și bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum și pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligația sa, arătându-i consecințele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
(8) Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum și darea de informații incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 1082 alin. 2, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.
(9) În situația prevăzută la art. 3717 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părții să își îndeplinească de îndată obligația de avansare a cheltuielilor de executare.
Art. 3733 - (1) Încheierea prin care președintele instanței respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanță a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile și curge de la pronunțare, pentru creditorul prezent, și de la comunicare, pentru cel lipsă.
(11) Încheierea prin care președintele instanței admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac.
(2) Dacă se refuză emiterea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii și dacă legea specială nu prevede altfel, creditorul poate face plângere la judecătoria în circumscripția căreia se află organul care trebuia să emită titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoștință de refuz.
Art. 374 - (1) Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie.
(2) Învestirea hotărârilor cu formula executorie se face de prima instanță.
(3) Încuviințarea executării silite în România a hotărârilor date în țări străine se face potrivit legii speciale.
Art. 3741 - Înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie.
Art. 376 - (1) Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 399 C.proc.civ. - (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
(21) De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
(3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
În acest context, raportat la criticile ridicate de contestatoare la punctul nr. I, prin care se solicită anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 7843/12.12.2012, instanța reține că dispozițiile art. 399 alin. 21 C.proc.civ., anterior redate, permit celor interesați sau vătămați prin executare, să solicite pe calea contestației, exclusiv anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale, nu însă și anularea încheierii de admitere a cererii de încuviințare a executării silite, drept pentru care aceste motive de nelegalitate vor fi înlăturate. Mai reține instanța și că, în speță, învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr._/07.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost dispusă prin decizia civilă irevocabilă a Tribunalului D. nr. 1363 din 28.06.2012, astfel că aceasta nu mai poate face obiectul controlului de legalitate în cadrul prezentei contestații la executare, acest control fiind deja exercitat de către instanța de recurs.
Referitor la intimatul B. M. C. I., având în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cadrul procesual prestabilit in faza executarii silite, dat de raportul juridic litigios, instanța constata ca cererea de chemare în judecata formulata de contestatoarea C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate în contradictoriu cu intimatul B. M. C. I. este nefondata, acesta nefiind parte în raportul juridic execuțional.
În privința celorlalte motive ale contestației la executare, instanța reține că, potrivit dispozitiilor art. 399, alin. 1, teza I C.proc.civ. împotriva executarii insesi, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
Contestatia la executare este mijlocul procedural prin care partile sau tertele persoane vatamate prin executare, se pot adresa instantei competente pentru a obține desființarea actelor de executare nelegale.
Potrivit dispozițiilor art. 387 C.proc.civ., în afara de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somatie.
Instanța mai reține, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 399 alin. 3 C.proc.civ., că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu emis de o instanță judecătorească, nu se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Examinând, prin prisma acestor dispoziții legale, motivele formulate de contestatoare în cuprinsul cererii introductive, instanța constată că aspectele invocate reprezintă în esență doar simple pretexte utilizate de contestatoarea-debitoare în incercarea sa de a eluda plata cheltuielilor de executare implicate de punerea în executare silită a obligației de a face – constând în punerea în posesie a creditorilor și emiterea unui titlu de proprietate, potrivit legilor speciale de fond funciar, pentru suprafața și pe amplasamentul identificate în dispozitivul sentinței - instituită de instanțele de judecată în sarcina sa.
Cum obligatia stabilita prin titlul executoriu mai sus precizat a fost pusa in executare prin intermediul executorului judecatoresc, in faza executarii silite a procesului civil, instanța reține că, atat somația, cat și procesul-verbal, ambele emise la data de 01.02.2013, au fost întocmite de B. M. C.-I., cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, prevăzute de art. 387 și art. 3717 C.proc.civ. .
Imprejurarile invocate de contestatoare, in sensul ca, dupa declansarea executarii silite impotriva sa, ulterior emiterii somatiei de executare si procesului-verbal de cheltuieli din data de 01.02.2013, a inteles sa nu se opuna executarii, la data de 13.05.2013 fiind emis titlul de proprietate nr._/13.05.2013, nu sunt de natură să o exonereze de suportarea în integralitate a cheltuielilor avansate de creditor, câtă vreme subzistă și în această fază a litigiului culpa sa procesuală.
În privinta criticilor ce vizează imposibilitatea obținerii titlului de proprietate prin intermediul executorului judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită, instanța le va înlătura ca nefondate reținând că, pe de o parte, hotărârile judecătorești pronunțate în materia fondului funciar se bucură de aceeași protecție juridică de care beneficiază și hotărârile date în alte materii, nefiind instituită prin legi speciale vreo excepție în acest sens, iar pe de altă parte că, reglementarea unei proceduri speciale de eliberare a titlului de proprietate în materia fondului funciar, prin legea nr. 18/1991 modificată, precum și prin alte acte normative cu caracter special în domeniu, nu exclude prin ea însăși, în lipsa unei dispoziții exprese, posibilitatea părții care și-a câștigat un astfel de drept în instanță de a recurge la procedura executării silite reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă, redate în preambulul considerentelor.
De altfel, așa cum se poate observa din analiza conținutului somației de executare emise la data de 01.02.2013, contestatoarea a fost somată prin intermediul executorului judecătoresc să se conformeze obligației de a face instituite prin titlul executoriu, nefiind vorba de nicio substituire a executorului judecătoresc în rolul și atribuțiile legale ale instituției publice abilitate să efectueze procedura specială de emitere a titlului de proprietate.
În plus, mai reține instanța și că eventuala aplicare a dispozițiilor art. 5802 - 5803 și următ. C.proc.civ., invocată de contestatoare, presupune în mod obligatoriu declanșarea executării silite în cauză, numai în atare situație instanța de executare putând fi învestită cu cererile creditorului de sancționare a conduitei pasive a debitorului său, motiv pentru care și din această perspectivă, creditoarea era îndreptățită să solicite și să obțină încuviințarea executării silite, iar actele execuționale emise în aceste condiții sunt valabile.
În final, mai reține instanța că, toate celelalte motive invocate de contestatoare ce țin de formalitățile privind emiterea titlului de proprietate conform dispozitivului sentinței, și care susține aceasta că au determinat întârzierea finalizării acestei proceduri, îi sunt imputabile, contestatoarea fiind singura instituție publică abilitată prin lege specială să emită astfel de acte juridice, neputând invoca în apărare propria culpă.
Pentru considerentele expuse, ce tin de aducerea la indeplinire a obligatiilor consfintite prin hotarari judecatoresti irevocabile, instanta constata ca nu exista nereguli si nici nu au fost incalcate normele in materie de executare silita.
De asemenea, si in privinta onorariului executorului judecatoresc instanta constata ca au fost respectate criteriile legale de stabilire a acestuia, prevăzute în cuprinsul art. 37 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 modificată și Ord.Min.J.. nr. 2550/2006, suma de 7.044,80 lei reprezentand totalul cheltuielilor de executare, inclusiv onorariu executor în cuantum de 6448 lei, cu TVA.
Prin urmare, cum în cauză titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească iar prin contestația formulată nu au fost dovedite nereguli ale actelor de executare întocmite, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANA D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, cu sediul in C., ., judetul D., in contradictoriu cu intimatul B. M. C., cu sediul in Slatina, ., judetul O., intimata-creditoare M. D. M., cu domiciliul in Timișoara, ., ., judetul T..
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
5ex./10.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
