Plângere contravenţională. Sentința nr. 6237/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6237/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 33569/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.6237/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. M. H. M. și pe intimat IP J D., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru petent av. G. și martorul A. O. Ș., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea martorului A. O. Ș. cf art.196 C., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de încuviințat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Av. G., pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale, exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate și restituirea permisului de conducere reținut.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 13.12.2012 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul P. M. H. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D. anularea procesului-verbal, ., nr._ din data de 05.12.2012, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și înlăturarea sancțiunii complementare aplicate.
În motivare, a arătat că, din datele mentionate de agentul constatator in procesul-verbal cu . numărul de mai sus, reiese ca in data de 05.12.2012, a condus autovehiculul DJMO-FOW pe . prioritate de trecere unui pieton, care era angajat in traversare pe trecerea de pietoni aflata pe . consecința, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 137 lit. h) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, in temeiul art. 100 alin. (3) lit. b) OUG 195/2002 am fost sanctionat cu amenda, drept sancțiune contravenționala principala precum si cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, drept sancțiune contravenționala complementara.
Procesul-verbal astfel intocmit este anulabil pentru urmatoarele considerente.
În fapt, in ziua de 05.12.2012 se deplasa cu autoturismul DJ-IO-FOW pe . localitatea C. dinspre .. Craiovita Noua. La intersectia cu .-a incadrat si a semnalizat corespunzător in vederea efectuării virajului la stanga spre aceasta . in intersectie a observat ca pe . angajase in traversare un pieton din direcția Universitate spre cart. Craiovita Noua. Având in vedere ca acesta nu se afla pe sensul meu de mers a înțeles sa continue a efectua virajul la stanga.
Astfel, ținând cont că pietonul nu se afla pe sensul său de mers nu a considerat că este obligat să le acorde acestora prioritate de trecere.
În acest sens, dispozițiile art.135, lit.H din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 prevăd obligația conducătorului auto de a acorda prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când aceasta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
In concluzie, apreciază ca nu au fost incalcate prevederile art. 135, lit. h) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 sanctionat de art. 100, alin. (3), lit. b) din OUG 195/2002.
Totodata a învederat că, dispozițiile art. 180 alin. (1) din regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 si art. 16 alin. (1) din OG 2/2001 prevăd obligația agentului constatator de a menționa in procesul-verbal de contravenție indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contravenția”.
Ori, menționarea art. 137 lit. h) din RAOUG 195/2002 ca act normativ care stabileste contravenția nu poate constitui o respectare a art. 180 alin. (1) din regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 si art. 16 alin. (1) din OG 2/2001, avand in vedere ca acest articol nu conțin norme referitoare la prioritate ci norme referitoare la trecerea la nivel cu cale ferata, motiv pentru care solicită anularea procesului-verbal de contravenție astfel intocmit.
Avand in vedere cele anterior mentionate solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ si, in consecința, exonerarea de la plata amenzii, precum si inlaturarea sancțiunii complementare aplicate.
În sprijinul acțiunii s-a depus proces-verbal contestat, în original.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept s-au invocat prevederile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.
În cadrul probei testimoniale, a fost audiat martorul A. O. Ș., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._, încheiat la data de 05.12.2012 de către agentul constatator din cadrul IPJ D., Biroul Poliției Rutiere, petentul P.-M. H. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 280 lei, luandu-se fata de acesta si masura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.137, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.b din OUG 195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 05.12.2012 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care se afla în traversare regulamentară pe trecerea de pietoni de la intersecția cu .>
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, acesta cu mențiunea că nu este de acord cu cele reținute în procesul-verbal de contravenție.
Constatând ca plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.118, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanța urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, conform prevederilor art.34, alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la condițiile de fond si de formă a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent în sensul că actul normativ în baza căruia a fost sancționat, respectiv art.137, lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 nu conține prevederi referitoare la fapta reținută în sarcina petentului, instanța constată că, într-adevăr în procesul-verbal de contravenție încheiat agentul constatator a menționat în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentului că aceasta este prevăzută de art.137, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, în loc de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, dar acest aspect nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție întrucât faptele reținute pot fi încadrate în drept de catre instanta, pe baza descrierii facute de catre agentul constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că, cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității, întrucât la momentul pătrunderii în intersecție pe marcajul pietonal se afla angajat în traversare un pieton, însă nu pe senul său de mers, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă.
Declarația martorului audiat la solicitarea petentului, A. O. Ș., nu este credibilă, întrucât situația de fapt descrisă de acesta nu corespunde cu susținerile petentului formulate prin plângerea contravențională formulată.
În acest sens, instanța observă că petentul a declarat că, la momentul pătrunderii în intersecție pe marcajul pietonal se afla angajat în traversare un pieton, însă nu pe senul său de mers, pe când martorul a susținut că la momentul în care petentul a traversat intersecția dintre străzile N. T. și I. J. pe marcajul pietonal nu se afla nici un pieton angajat în traversare.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal ., nr._/05.12.2012, încheiat de IPJ D., Biroul Poliției Rutiere C., instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina săvârșirea contravenției prevăzută de art.135, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicată.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei, sancțiune ce corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Tot astfel este legală și sancțiunea complementară privitoare la suspendarea dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. M. H. M., cu domiciliul în C., .. 17C, ., județ D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., cu sediul în C., ., județul D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/05.12.2012, încheiat de IPJ D., Biroul Poliției Rutiere C., ca neîntemeiată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2013.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
4ex/06.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Uzucapiune. Sentința nr. 8300/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
