Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 13290/215/2013
Dosar nr._ - uzucapiune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant F. J. și pe pârât M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de av. B., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Av. B. pentru reclamant depune la dosarul cauzei dovada achitării diferenței de taxă de timbru în cuantum de 168,5 lei, respectiv chitanța nr._-336-0002/02.12.2013.
Instanța ia act că s-a timbrat corespunzător cererea de chemare în judecată și, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. B. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și motivată, întrucât sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale uzucapiunii, respectiv elementul psihologic și elementul material, să se respingă excepțiile invocate de pârâtă, fără cheltuieli de judecată. Arată că reclamantul a făcut dovada că a stăpânit imobilul de peste 30 de ani. Invocă practica Judecătoriei C. și decizia 4 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
INSTANȚA
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.04.2013 sub nr._ reclamantul F. J. a chemat în judecată pe pârâta M. C. PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate în baza uzucapiunii de 30 de ani asupra imobilului teren în suprafața de 200 mp total, din care 76 mp ocupați cu o casă de locuit, corp principal și anexe gospodărești, situat în C., ., nr. 2, jud. D., așa cum rezultă din Certificatul de Nomenclatură Stradală nr._/15.09.2004 emis pe numele tatălui reclamantului, F. Ș..
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătata că împreună cu familia și tatăl său, F. Ș., care a decedat în anul 2005, au exercitat timp de peste 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor, posesiunea imobilului situat în C., ., nr. 2, jud. D., așa cum rezultă și din Certificatul de Atestare Fiscală privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local nr._/12.03.2013.
Reclamantul a precizat că posesiunea exercitată a fost utilă, adică neviciată, nefiind o detenție precară, a fost continuă, neîntreruptă, pașnică, publică și fără intermitențe și în nume de proprietar.
Reclamantul a învederat că terenul a fost împrejmuit pe toate laturile și nimeni nu i-a tulburat posesia, iar data intrării în posesie asupra terenului este anul 1960.
Reclamantul a menționat că dovada elementului material o va face prin probele administrate în cauză.
În drept a invocat practica judiciară, Decizia nr. IV/2006 a ÎCCJ, art. 1890 V.C.civ.
În scop probator a depus la dosarul cauzei: certificat de atestare fiscală, certificat de nomenclatură stradală, copie CI, certificat de deces.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ce formează obiectul dosarului nr._ ca neîntemeiata si admiterea cererii reconvenționale in sensul desființării construcției edificate de reclamanți fara autorizația de construire, prevăzuta de prevederile Legii nr 50/1991.
În temeiul art. 176-179 coroborat cu art. 194 Noul Cep. Pârâta a invocat excepția nulității cererii de chemare in judecata, cu consecința anularii cererii, întrucât reclamanții nu si-au întemeiat cererea de chemare in judecata pe dispozițiile aplicabile pe NOUL cod de procedura civila, asa cum se menționează in prevederile art.l-art.4 Noul Cep, ceea ce atrage sancțiunea anularii cerereii de chemare in judecata.
A invocat excepția inadmisibilității cererii reclamanților si respingerea pe fond a acțiunii
Pârâta a menționat, cu privire la construcția edificata de reclamanți, instanța trebuie sa analizeze constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate prin raportare la Legea nr. 50/1991, art. 567 C civ si art. 35 si art. 125 C.. privind autorizarea executării lucrărilor de construire ca lege speciala.
Reclamanții au recunoscut prin acțiunea formulata ca au edificat construcția ce face obiectul prezentului litigiu, solicitând instanței transformarea situației de fapt . drept, astfel ca aceasta prin acțiunea formulata a intocmit o cerere pentru constatarea existentei unui drept, respectiv dreptul de proprietate asupra construcțiilor menționate.
Legiuitorul pune accent foarte mare pe buna-credinta, arătând in art. 14 din noul cod civil ca orice persoana fizica sau juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligațiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri, iar in art. 15 din noul cod civil se arata ca niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau păgubi pe altul ori . si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
Reclamantul utilizează abuzul de drept in scopul eludării, creând o vătămare bugetului public al statului prin nevarsarea taxei de autorizare la bugetul local si a cotei de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate la bugetul de stat, iar prin neanalizarea structurii de rezisenta de către un verificator de structura si de proiect, având in vedere ca intimatul reclamant a incarcat suplimentar structura de rezistanta a clădirii prin construirea unui etaj si a unei mansarde in plus peste structura de rezistenta a clădirii calculata initial de către experți in cadrul autorizației de construire.
Or, Legea nr. 50/1991 prevede edificarea oricărei construcții numai in baza autorizației de construire, care constituie o condiție absoluta si un temei de drept pentru dovadirea proprietății si pentru intabularea in cartea funciara, legiuitorul prevăzând in dispozițiile art. 10 din noul cod civil ca legile care deroga de la o dispoziție generala, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplica numai in cazurile expres si limitativ prevăzute de lege, ceea ce se transpune prin faptul edificării unor construcții doar in baza unei autorizații de construire, care constituie drept de proprietate asupra construcției.
De asemenea, a învederat faptul ca in prevederile art. 1049 si 1050 -noul cod de procedura civila se regăsește obligația reclamantului de a anexa cererii de chemare in judecata următoarele documente, sub sancțiunea anularii cererii:
-un certificat eliberat de serviciul public comunitar de evienta a persoanelor care atesta ca titularul dreptului inscris in cartea funciara este decedat, precum si data decesului sau, sau, dupa caz, un certificat emsi de autoritatea competenta, care atesta faptul ca pesroana juridica titulara a dreptului inscris in cartea funciara si-a incetat existenta;
-certificatul de rol fiscal, atunci cand este cazul
-înscrisul constatator al actului juridic pe care reclamantul si-a întemeiat posesia, atunci cand este cazul
-un certificat eliberat de primăria in a cărei raza teritoriala este situat imobilul, din care sa rezulte ca acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale
- documentația tehnica cadastrala a imobilului, realizata pe cheltuiala celui interesat, de o persoana fizica sau juridica autorizata,potrivit legii
-extrasul de carte funciara pentru informare, cu arătarea titularului inscris in cartea funciara ori a înscrierii declarației de renunțare Ia proprietate, precumsi a faptului daca imobillul este sau nu grevat de sarcini, eliberat de biroul teritorial de cadastru si publicitate imobiliara; in cazul in care imobilul nu este inscris in cartea funciara in folosul altei persoane sinici grevat de sarcini, un certificat emis de același birou, care atesta acest fapt, inclusiv faptul ca nu a fost alocat un număr cadastral pentru înscrierea imobilului
Dispozițiile legale in materia prescripției imobiliare de lunga durata cu privire la construcții nu sunt de ordine publica, nefiind incidente nici daca părțile, prin convenția lor, au stabilit un alt regim juridic sau daca prin dispozitiuni speciale se deroga de la regulile stabilite de codul civil, cum ar fi dispozițiile Legii nr. 50/1991 care prevăd derogarea ca orice construcție se realizează numai cu respectarea autorizației de construire.
Legiuitorul arata in Constituția României, ca dreptul de proprietate este garantat pentru toti cetățenii, care sunt egali in fata legii si a autorităților publice, fara privilegii sau discriminări, exercitandu-si drepturile cu buna credința, statul putând sa restrângă exercițiul unor drepturi sau libertăți, cum ar fi obligația obținerii autorizației de construire in vederea executării oricărei construcții pentru toti cetățenii romani, fara discriminare, cu obligarea respectării sarcinilor privind protecția mediului si asigurarea bunei vecinătăți, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietaru-lui".
Legiuitorul a impus o restrângere a dreptului de proprietate a oricărui cetățean prin aprobarea constituționala a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care prevede in art. 1 ca executarea lucrărilor de construcții este permisa numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare emisa in condițiile prezentei legi, iar la art. 47 din Legea nr. 50/1991 prevede ca orice dispoziții contrare se abroga.
Insa, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, orice construcție trebuie rea-lizata cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism avizate si aprobate potrivit legii, a avizelor eliberate de deținătorii de utilități, a sarcinilor privind protecția mediului si asigurarea bunei vecinătăți.
Documentațiile de urbanism descriu destinația zonei in care se construiește de locuințe, zona industriala, zona de servicii publice, zona de instituții publice, procentul de ocupare a terenului, respectiv suprafața maxima a terenului pe care se poate construi, restul terenului fiind ocupat de zona verde, zona de acces, zona de parcări, coeficientul de utilizare a terenului, cuantificat in suprafața construita pe nivel raportat la regimul de inaltime, regimul de inaltime a construcției, respectiv P+l or P+3-10.
Aceste elemente se analizează in cadrul documentației întocmita pentru eliberarea autorizației de construire.
Or, orice construcție care se edifica trebuie sa respecte prevederile urbanistice, care indica daca se incalca sau nu prevederile documentațiilor de urbanism, care au scopul dezvoltării durabile si respectării interesului general, a securității si salubrității publice, a calității estetice si arhitecturale asa cum se prevede in Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul (Art. 25 din Legea nr. 350/2001 "(1) Consiliul local coordonează si răspunde de întreaga activitate de urbanism desfășurata pe teritoriul unității administrativ-teritoriale si asigura respectarea prevederilor cuprinse in documentațiile de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistica a localităților componente ale comunei sau orașului",
Art. 31(1) din Legea nr. 350/2001 „(1) Dreptul de construire se acorda potrivit prevederilor legale, cu respectarea documentațiilor de urbanism si regulamentelor locale de urbanism aferente, aprobate potrivit prezentei legi.
(4) La emiterea autorizației de construire de către autoritatea publica competenta, pe langa prevederile documentațiilor de urbanism si ale regulamentelor locale de urbanism aferente acestora, vor fi avute in vedere următoarele aspecte: existenta unui risc privind securitatea, sănătatea oamenilor sau neîndeplinirea condițiilor de salubritate minima;
prezenta unor vestigii arheologice. Autoritățile abilitate eliberează Certificatul de descărcare de sarcina arheologica sau instituie restricții prin avizul eliberat, in termen de 3 luni de la înaintarea de către beneficiar/finanțator a Raportului de cercetare arheologica, elaborat in urma finalizării cercetărilor;c)existenta riscului de inculcare a normelor de protecție a mediului; d)existenta riscului de a afecta negativ patrimoniul construit, patrimoniul natural sau peisaje valoroase - recunoscute si protejate potrivit legii; e)existenta riscurilor naturale de inundații sau alunecări de teren; f) evidențierea unor riscuri naturale si/sau antropice care nu au fost luate in considerare cu prilejul elaborării documentațiilor de urbanism aprobate anterior pentru teritoriul respective".)
Pârâta a arătat că reclamantul are la îndemână instituția Intrării in legalitate a unei construcții executata fara autorizație de construire, care se face potrivit art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 - normele de aplicare a Legii nr. 50/1991 " (2) (...) autoritatea administrației publice competenta sa emită autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul in care construcția corespunde reglementarilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând sa dispună, dupa caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fara autorizație sau cu incalcarea prevederilor acesteia.
In situația in care construcția realizata fară autorizație de construire intru-
neste condițiile urbanistice de integrare in cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații
de construire in vederea intrării in legalitate, in coroborare cu luarea masurilor le-
gale care se impun, numai in baza concluziilor unui referat de expertiza tehnica
pentru cerința esențiala de calitate "rezistenta mecanica si stabilitate" privind starea
structurii de rezistenta in stadiul fizic in care se afla construcția, precum si pentru cerința esențiala de calitate "securitatea la incendiu", numai dupa emiterea Acordului de mediu, in condițiile legii". .
Legea nr. 50/1991 conține pe langa caracterul obligatoriu al executării lucrărilor de construire numai in baza autorizației de construire si caracterul sanctionatoriu al acesteia prin aplicarea amenzilor civile in cazul edificării construcțiilor fara autorizația necesara.
Caracterul obligatoriu al executării lucrărilor de construire numai in baza autorizației de construire este unul absolut, nu se prescrie niciodată si sta la baza nașterii caracterului sanctionatoriu care se prescrie in doi ani de zile de Ia data săvârșirii faptei (Art. 31 din Legea nr. 50/1991).
In acest sens, instanța de fond, prin constatarea dreptului de proprietate asupra unei construcții edificate cu nerespectarea autorizației de construire, instiga la nerespectarea prezumției absolute a legii privind executarea oricărei construcții numai in baza autorizației de construire, realizând o discriminare fata de cetățenii care respecta legea, respecta sarcinile impuse de lege, respectiv respecta caracterul limitativ al dreptului de proprietate prin edificarea construcțiilor numai in baza autorizațiilor si care plătesc taxele impuse de lege pentru realizarea acestor construcții.
Art. 44 din Constituție prevede ca: " 1) Dreptul de proprietate, precum si creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului si asigurarea bunei vecinătăți, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".
Art.30 alin. (7) din Constituție, prevede ca: „Sunt interzise de lege defăimarea tarii si a națiunii, indemnul la război de agresiune, la ura naționala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri".
Art. 16 din Constituție, prevede ca: „(1) Cetățenii sunt egali in fata legii si a autorităților publice, fara privilegii si fara discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege".
Art. 53 din Constituție, prevede ca: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara .. Măsura trebuie sa fie proporționala cu situația care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertății".
Art. 57 din Constituție, prevede ca: „Cetățenii romani, cetățenii străini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertățile constituționale cu buna-cre-dinta, fara sa incalce drepturile si libertățile celorlalți".
Insa, reclamanții au refuzat sa îndeplinească aceasta condiție, dovedind astfel reaua credința in respectarea actelor normative legale, instigând astfel la nerespectarea ordinii sociale impusa prin aceste acte normative.
Potrivit art. 1 si art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării, lucrărilor de construire, republicata, cu modificările si completările ulterioare,
Executarea lucrărilor de construcții este permisa numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisa in condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren si/sau construcții - identificat prin număr cadastral, in cazul in care legea nu dispune altfel. Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisa executarea lucrărilor de construcții corespunzător masurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea construcțiilor.
Legea cadastrului si a publicității imobiliare nr. 7/1996, instituie dreptul de proprietate asupra construcțiilor in baza autorizației de construire, necesar inscrierii in cartea funciara, in dispozițiile art. 55 „(1) Dreptul de proprietate asupra construcțiilor se inscrie in cartea funciara in baza autorizației de construire si a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, precum si a unei documentații cadastrale.
In cazul construcțiilor realizate inainte de . Legii nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții si unele masuri pentru realizarea locuințelor, inscrierea se face in baza: a)autorizației de construire sau, in lipsa acesteia,a certificatului prin care
se atesta ca imobilul este înregistrat in registrul agricol, precum si in evidentele
fiscale, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale unde este
amplasata aceasta construcție; b)documentației cadastrale.
1(2)) Dreptul de proprietate asupra construcțiilor se poate inscrie in cartea funciara si pe stadii de execuție, in baza următoarelor documente: a)autorizației de construire; b)procesului-verbal privind stadiul fizic al realizării construcției, avizat de reprezentantul autorității administrației publice emitente a autorizației de construire; c)documentației cadastrale".
A arătat ca executarea construcției fara autorizație de construire, respectiv inexistenta autorizației de construire NU reprezintă un aspect formal, iar constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcției edificate fara autorizație de construire poate avea consecințe decât pe planul raporturilor de natura administrativa legate de inexistenta autorizației de construire, eludând prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1991 modificat prin Legea nr. 453/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin.l din Constituție, (1) Dreptul de proprietate, precum si creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege, or, Legea nr. 50/1991 nu face decât sa stabilească anumite condiții privind exercitarea dreptului de proprietate, cum ar fi construirea in concordanta cu dispozițiile urbanistice legal aprobate (Planul Urbanistic General, Planul Urbanistic Zonal, Planul urbanistic de Detaliu) si numai in baza autorizației de construire ori desființarea construcțiilor edificate fara autorizație de construire.
In măsura in care dobândirea dreptului de proprietate are loc fara respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca si in cazul in care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fara a se putea apară invocând principiul constitutional al ocrotirii proprietății.
De asemenea, alin. 7 al art. 44 din Constituție prevede ca Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului si asigurarea bunei vecinătăți, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Curtea Constituționala a statuat prin Decizia nr. 257/17.06.2003 publicata in Monitorul Oficial nr. 463/29.06.2003 ca prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții se impune obligația obținerii autorizației de construire al cărei scop este prevenirea consecințelor negative in cazul unor construcții necorespunzatoare.
Prin Decizia nr. 144/25.03.2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 419/11.05.2004, Curtea Constituționala a constatat ca potrivit Legii nr. 50/1991 republicata, construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, ce reprezintă actul de autoritate al administrației locale pe baza căruia se asigura aplicarea masurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si funcționarea construcțiilor.
Absolutizarea exercițiului unui drept, referitor la garantarea dreptului de proprietate, ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari, cărora autoritatea statala le datorează in egala măsura ocrotire, situație de neconceput . drept.
Dreptul de proprietate este garantat de Constituție, insa legea poate stabili conținutul si limitele acestei garanții. Acestea privesc sarcinile ce grefează proprietatea si au ca obiect respectarea regulilor de sistematizare, exploatare si urbanism.
In acest context, art. 3 din Legea nr. 50/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, stabilește lucrările pentru a căror edificare este necesafa} eliberarea autorizației de construire, care constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigura aplicarea masurilor prevăzute" de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si funcționarea construcțiilor.
Prin Decizia nr. 199/14.04.2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 507/15.06.2005, Curtea Constituționala a constatat ca regimul legal al construcțiilor nu are legătura cu ocrotirea dreptului de proprietate.
In măsura in care, insa, dobândirea dreptului de proprietate are loc fara respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca si in cazul in care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sactiunile stabilite de lege, fara a se putea apară invocând principiul constitutional al ocrotirii proprietății.
Având in vedere dispozițiile art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi, Curtea prin Decizia nr. 199/14.04.2005 a reținut ca se impune obținerea autorizației de construire, regimul legal al construcțiilor nerestrangand dreptul de proprietate, insa in măsura in care dobândirea dreptului de proprietate are loc fara respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca si in cazul in care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fara a so putea apară invocând principiul constitutional al ocrotirii proprietății.
Prin Decizia nr. 159/28.02.2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 270/24.03.2006, Curtea Constituționala a constatat ca din jurisprudenta Curții Constituționale si din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea ca dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comporta unele limitări, care trebuie sa păstreze un echilibru intre interesul general si interesul privat al cetățenilor. In acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Curții Constituționale nr. 144/25.03.2004, nr. 639/28.06.2007, nr. 598/20.05.2008 si hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului- "Sporrong si Lonnroth contra Suediei din 1982", "Brumarescu contra României din 1999", "Basoukou contra Greciei din 2005".
Totodată, noul cod civil in dispozițiile art. 586 arata ca " nu poate invoca buna-credinta cel care construiește in lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege", astfel ca legiuitorul intareste necesitatea existentei autorizației de construire pentru edificarea unei construcții, arătând pe cale de consecința, reaua-credinta a reclamantei prin refuzarea intocmirii documentației tehnice necesare intrării in legalitate prin obținerea autorizației de construire ori solicitarea eliberării de către Primarul Municipiului C. a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra construcției edificarea fara autorizație de construire preveazut de Legea nr. 7/1996.
In același sens sunt dispozițiile circumstantiate de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, dupa cum urmează:
art. 1 "Executarea lucrărilor de construcții este permisa numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisa in condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren si/sau construcții -identificat prin număr cadastral, in cazul in care legea nu dispune altfel",
art. 2 din același act normativ „ (1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisa executarea lucrărilor de construcții corespunzător masurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea construcțiilor.
(2) Autorizația de construire se emite in baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborata in condițiile prezentei legi, in temeiul si cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate si aprobate potrivit legii",
-art. 4 alin.l „Autorizațiile de construire se emit de președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului București, de primarii municipiilor (...)".
-art. 37 alin. 5 „Construcțiile executate fara autorizație de construire sau
cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situație se aplica in continuare sancțiunile prevăzute de lege",
-art. 47(1) - Orice alte dispoziții contrare prezentei legi se abroga". Totodată, Constituția României prevede la art.l alin.5 ca "In Romania,
respectarea Constituției, a supremației sale si a legilor este obligatorie", la art. 73 alin.l ca „Parlamentul adopta legi constituționale, legi organice si legi ordinare", iar la art. 124 alin. (1) „Justiția se infaptuieste in numele legii", iar la alin. (2) „Justiția este unica, imparțiala si egala pentru toti".
Din coroborarea textelor de lege anterior menționate, constatam faptul ca dispozițiile Legii nr. 50/1991 au prioritate ca lege speciala in aplicarea constatării dreptului de proprietate asupra unei construcții, in sensul ca edificarea unei construcții se face numai prin emiterea unei autorizații de construire, ce constituie si prezumția dreptului de proprietate asupra unei construcții si nu in temeiul dispozițiilor legii generale, respectiv dispozițiile art. 492 vechiul cod civil.
De asemenea, pe langa prevederile anterior menționate, Legea nr. 50/1991 instituie competenta autorităților publice locale sa sancționeze contravențional, cu aplicarea măsurii complementare ce presupune desființarea construcțiilor edificate fara autorizație de construire, precum si sesizarea organelor penale:
Art. 26. - (1) Constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții incat, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni:
a)executarea sau desființarea, totala ori parțiala, fara autorizație a lucrărilor
prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor si
executant;
b)executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației si
a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor prevăzute la lit.
b), precum si continuarea executării lucrărilor autorizate fara solicitarea unei noi autorizații de construire in situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor si executant;
i) emiterea de autorizații de construire/desființare:
in lipsa unui drept real asupra imobilului, care sa confere dreptul de solicita autorizația de construire/desființare;
in lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;
in baza unor documentații incomplete sau elaborate in neconcordanta cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale continutului-cadru al documentației tehnice - D.T pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu conțin avizele si acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii; in lipsa expertizei tehnice privind punerea in siguranța a intregii construcții, in cazul lucrărilor de consolidare; in baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;
Dupa cum se observa, având ca temei respectarea interesului general obștesc de a nu edifica construcții in aproprierea rețelelor de utilități publice, in aproprierea zonelor de protecție sanitara, a zonelor de servitute legala, in aproprierea zonelor neconstruibile, inundabile, surpări de teren, etc., legiuitorul a aprobat Legea nr. 50/1991 ca o continuare a prevederilor dispozițiilor legale anterioare incepand cu anul 1958 cu privire la respectarea disciplinei edificării construcțiilor ca o prioritate in compartie cu alte dispoziții legale referitoare la edificarea construcțiilor cum ar fi legea generala- codul civil.
Totodată, pentru a realiza desființarea construcțiilor edificate fara autorizație de construire de către M. C. impotriva cetățenilor care nu respecta prevederile Legii nr. 50/1991, sunt necesare fonduri bănești din bugetul public al Municipiului C., adică din banii colectați din impozitele tuturor contribuabililor onești ai Municipiului C., realizând astfel o cheltuiala nejustificata ocazionata de pronunțarea ipotetica a unor hotărâri judecătorești care sa legalizeze construcțiile edificate fara autorizație de construire, in sensul constatării dieptului de proprietate asupra acestora si in baza cărora acești cetățeni indisciplinati pot sa intabuleze in cartea funciara aceste construcții ilegale si pot apoi sa le instraineze fara nicio grija, având garantata protecția puterii judecătorești prin pronunțarea acestor hotărâri.
In ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta a solicitat să se constate temeinicia acestei solicitări in raport de considerentele reclamanților a calității procesual pasive a autorității locale, cu motivarea ca aceasta este singura in măsura sa dispună masurile prevăzute de Lg 50/1991 in ceea ce privește construcțiile edificate
Motivarea cu privire la construcții este cea invocata anterior in legătura cu fondul acțiunii si necesitatea existentei documentației de urmanism si a autorizație de construire ca fiind singura procedura reglementata expres de legea speciala.
Autoritatea locala, constatând ca normele ce reglementează disciplina in construcții sunt eludate, in situația in care se face eventual si cu o categorie de teren situata in extravilanul localității pentru care este interzisa in mod expres edificarea construcțiilor, singura măsura impusa este este aceea de demolare si aducerea terenului in situația anterioara
In drept, ne a invocat dispozițiile art 205-210 C. si Legea nr. 50/1991.
La data de 19.06.2013, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea cererii reconvenționale și înlăturarea susținerilor pârâtei din întâmpinare.
Instanța, în scop probator, a încuviințat, pentru reclamant, în baza art. 258 N.C.pr.civ., proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba testimonială cu 2 martori, respectiv, C. M. și N. C., și proba cu expertiză în specialitatea topografie, având ca obiective identificarea terenului prin măsurători, suprafață,vecinătăți, să precizeze dacă se află edificate construcții pe acest teren și să evalueze terenul, ca fiind admisibile, putând duce la soluționarea procesului.
La data de 31.10.2013 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză.
Examinând cu precădere excepția inadmisibilității acțiunii, instanța o va respinge, reținând că inexistența contractului de construire și a procesului-verbal de predare – primire și lipsa autorizației de construcție pot avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, conform Legii nr. 50/1991 modificată, antrenând o răspundere contravențională, iar nu inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate.
În ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare în judecată ca urmare a faptului că nu este întemeiată în drept pe dispozițiile NCPC, instanța o va respinge, cu mențiunea că prezenta acțiune având ca obiect constatarea dreptului de proprietate este întemeiată pe dispozițiile Codului civil care reglementează această instituție, în materie de procedură civilă aplicându-se normele în vigoare, astfel că nu intervine constatarea nulității cererii.
Analizând cererea reclamantului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul F. J.. deține un teren în suprafață de 210 mp categoria de folosință curți-construcții, situat în situat în C., ., nr. 2, jud. D..
Din declarațiile martorilor C. M. și N. C., se reține că reclamantul locuiește în imobilul în litigiu de peste 40 de ani, nu a avut litigii sau conflicte cu vecinii referitor la linia de hotar, iar configurația terenului a rămas aceeași, împrejmuirile nefiind modificate.
Prin raportul de expertiză judiciară tehnică specialitatea topo întocmit în cauză de expertul G. M. a fost identificat terenul în cauză prin amplasament, dimensiuni și vecinătăți, realizându-se și o schiță topo a acestuia, a fost evaluat și s-a constatat că la data efectuării expertizei, terenul se afla în posesia de fapt a reclamantului.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, reglementat de prevederile art. 1847 Cod civil și presupune posesia utilă, continuă, neântreruptă, publică și sub nume de proprietar, exercitată de o persoană asupra unui imobil, în tot cursul cerut de lege.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1890 C.civ. pentru uzucapiunea de 30 de ani, respectiv reclamantul a exercitat o posesie utilă, neviciată asupra terenului situat în C., ., nr. 2, jud. D., achitând taxele și impozitele aferente. De asemenea, nu sunt incidente cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție achizitivă de 30 de ani.
Cum terenul a fost în posesia autorului reclamantului F. Ș. și apoi a reclamantului, instanța va reține că pentru a fi posibilă joncțiunea posesiilor, trebuie îndeplinite mai multe condiții, printre care, să fie vorba de o posesie propriu-zidă, cel ce invocă joncțiunea să fie un succesor în drepturi al autorului, iar posesia să fie de aceeași natură.
În speță instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a opera joncțiunea posesiilor, având în vedere depozițiile martorilor C. M. și N. C., potrivit cărora reclamantul a locuit în acest imobil împreună cu părinții săi de peste 30 de ani, iar după decesul acestora, locuiește și în prezent în acest imobil.
În consecință, față de cele expuse, instanța va admite acțiunea reclamantului și va constata dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 210 mp situat în C., ., nr. 2, jud. D., având ca dimensiuni și vecinătăți: N- Cofin Vergica, pe distanța de 18,10m, E – I. M., pe distanța de 3,29 m și R. E., pe distanța de 5,46 m, S – C. I., pe distanța de 29,38 m, V – . distanța de 13,57 m, ca efect al uzucapiunii.
Din probele administrate se reține că pe terenul identificat este edificată o construcție din chirpici, nivel parter cu 3 camere, bucătărie și sală având suprafața construită la sol de 51 mp.
În temeiul art. 492 Cod civ. instanța va constata dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției edificată pe terenul de mai sus, compusă din 3 camere, bucătărie și sală, construită din chirpici, având suprafața construită la sol de 51 mp, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză,ca efect al accesiunii imobiliare.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârât, prin care solicită demolarea construcției edificată în anul 1960 fără autorizație de construire instanța o va respinge ca nefondată, reținând următoarele considerente:
Proprietarul terenului este proprietar și al construcțiilor ce a edificat pe acest teren, conform art. 489 și urm. Cod civil, chiar dacă nu a avut autorizație de construire.
Pentru constatarea dreptului, este admisibilă acțiunea în constatare și în speță se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea să conteste dreptul, cum ar fi autoritatea publică locală.
Aspectele de ordin formal legate de inexistența contractului de construcție și procesul-verbal de predare primire nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate al reclamantului, după cum constatarea dreptului de proprietate al reclamantului nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă legate de inexistența autorizației, pentru a se putea afirma că acesta a tins pe calea acțiunii de față, să eludeze prevederile art. 2 din Legea nr. 50/1991 modificată.
Dimpotrivă, legitimarea calității de proprietar al construcției de pe teren ar putea, în lipsa autorizației și cu respectarea dispozițiilor legale să antreneze răspunderea contravențională a reclamantului pentru lipsa autorizației de construcție, urmând să intre în legalitate, iar nu inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate și nici demolarea construcției ca o consecință a acestei stări de fapt.
În baza art. 451 NCPC., instanța va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta M. C. PRIN PRIMAR .
Respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta M. C. PRIN PRIMAR.
Admite acțiunea formulată de reclamantul F. J., domiciliat în C., ., nr. 2, jud. D., CNP_, în contradictoriu cu M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D.,
Constată dreptul de proprietate la reclamantului asupra terenului în suprafață de 210 mp situat în C., ., nr. 2, jud. D., având ca dimensiuni și vecinătăți: N- Cofin Vergica, pe distanța de 18,10m, E – I. M., pe distanța de 3,29 m și R. E., pe distanța de 5,46 m, S – C. I., pe distanța de 29,38 m, V – . distanța de 13,57 m, ca efect al uzucapiunii.
Constată dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției edificată pe terenul de mai sus, compusă din 3 camere, bucătărie și sală, construită din chirpici, având suprafața construită la sol de 51 mp, ca efect al accesiunii imobiliare.
Respinge cererea reconvențională.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2013.
Președinte,Grefier,
L. CanacheA. M.
Red L.C.
Tehnored./A.M.
4 ex./16.12.2013.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
