Acţiune în constatare. Sentința nr. 9785/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9785/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 6600/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9785/2014
Ședința publică de la 07 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier V. G.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în cauza avînd ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâtele D. V. C. și M. V..
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 30.06.2014, consemnate în încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta, când, instanța pentru a da posibilitatea parților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.03.2012 sub nr._ reclamanta T. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea sa de moștenitor de urma autorilor C. M. și C. M..
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în fapt, de pe urma celor doi autori, soț și soție, s-a născut C. M., căsătorită cu L. V. iar din această căsătorie s-a născut L. E. căsătorită cu T. C. care au dat naștere unui fiu T. I. care a decedat la 02.02.1998, reclamanta fiind soția supraviețuitoare a acestuia.
Reclamanta a mai arătat că prin sentința civilă nr. 1050 din 03.10.2008 a Judecătoriei Horezu, definitivă și irevocabilă, rezultă calitatea de succesor a reclamantei de urma autorilor.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar copii de pe acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr.49/26.05.2003, sentința civilă nr. 1050/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr._ .
La data de 29.05.2012, la solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosar precizare prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu D. V. C. și M. V..
În motivarea precizării reclamanta a arătat că pârâta Dărgulescu V. E. este soția lui D. C., care s-a născut din căsătoria lui D. V. cu D. F., Dărgulescu V. fiind fiul autorilor C. M. și C. M..
Pârâta M. V. este fiica lui D. V. și D. M., D. M. fiind fiica autorilor C. M. și C. M.. D. V. a fost căsătorit de două ori, odată cu D. (fost C.) M. și apoi cu D. F..
La data de 18.09.2012 reclamanta a depus la dosar o nouă precizare la acțiune, în sensul că solicită judecarea în contradictoriu cu D. V. C. și M. V., solicitând constatarea calității sale de moștenitoare a autorilor C. M. și C. M..
În motivarea precizării reclamanta a arătat că este soția supraviețuitoare a lui T. I., decedat la data de 02.02.1998, soțul său fiind fiul lui T. C. și L. E..
La rândul ei, mama soțului reclamantei, L. E. este fiica autorilor L. V. și C. M. iar bunica soțului reclamantei, C. M. îi are ca autori pe C. M. și C. M..
Reclamanta a mai arătat că prin sentința civilă nr. 1050/03.12.2008 a Judecătoriei Horezu s-a constat calitatea sa de moștenitor de pe urma celor doi autori (fila 6 fin considerente).
Este drept că această constatare s-a făcut prin considerente, dar acestea au valoare decizională, pentru că explică dispozitivul iar prin constatarea calității de moștenitor a reclamantei s-a putut admite plângerea acesteia împotriva unei hotărâri a Comisiei Județene de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
De asemenea, reclamanta a arătat că are interesul să se constate printr-o hotărâre judecătorească (prin dispozitiv) calitatea sa de moștenitor de pe urma celor doi autori pentru a putea beneficia de despăgubirile ce vor fi acordate (hotărârea nr. 399 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor) pentru o suprafață de 35 ha ce a aparținut autorilor.
Comisia ce verifică cererile de despăgubiri solicită prezentarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea reclamantei de moștenitor al celor doi autori și pentru acest motiv a formulat această acțiune.
În ședința publică din data de 30.10.2012 reclamanta a depus la dosar precizare prin care a învederat că în precizarea depusă la termenul din data de 29.05.2012 s-a strecurat o eroare în sensul că D. V. nu este fiul autorilor C. M. și C. M., ci este soțul lui D. M., fiica autorilor C. M. și C. M..
Pârâta D. V. E. este soția lui D. C. care s-a născut din căsătoria lui D. V. cu D. F., D. V. fiind soțul lui D. M., fiica autorilor C. M. și C. M..
La termenul de judecată din data de 30.10.2012 cauza a fost suspendată în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă, fiind repusă pe rol la data de 05.02.2013.
Prin sentința civilă nr.4913/26.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta T. E. în contradictoriu cu pârâtele D. V. C. și M. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut,în esență, că dinactele de stare civilă depuse în cauză, reclamanta este soția supraviețuitoare a lui T. I., decedat la data de 02.02.1998, acesta fiind fiul lui T. C. și T. (L.) E., ambii decedați.
La rândul ei, T. (L.) E. este fiica autorilor L. V. și Lacatușu (C.) M., ambii decedați în 1952 și, respectiv 1977, iar Lacatusu (C.) M. îi are ca autori pe C. M. și C. M., fiind fiica acestora.
Instanța a mai reținut că străbunicii soțului reclamantei după care aceasta solicita constatarea calității de moștenitor, numiții C. M. și C. M. au decedat in anul 1948 si, respectiv 1954, la decesul acestora, în afara numitei Lacatusu (C.) M. – fiică, au mai rămas în calitate de descendenți și numiții D. (C.) M., decedata in anul 1931 si C. I. decedat in anul 1978.
Din probatoriile efectuateîn cauză nu rezultă însă dacă autorii soțului reclamantei T. C.,T. (L.) E., L. V. și Lacatusu (C.) M. au acceptat, la rândul lor succesiunea autorilor lor, pe fiecare ramură în parte, în cauza nefiind depuse de către reclamanta acte de dezbatere a succesiunilor acestora (certificate de moștenitor, anexele privind sesizările pentru deschiderea procedurilor succesorale, declarații de acceptare a succesiunii sau hotărâri judecătorești).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr.1622/08.10.2013,Tribunalul D. a admis recursul, a casat sentința pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, în drept fiind aplicabile dispozițiile art. 312 pct. 5 în ref. la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a se pronunța astfel,Tribunalul a constatat că instanța de fond nu a analizat niciuna din susținerile partilor și nici nu a pus in discuția părților excepția neacceptării succesiunii de către autorii reclamantei, aceasta manieră de soluționare a cauzei reprezentând o iîncălcare a principiului contradictorialității si a dreptului la apărare, garantat de lege.
Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului.
Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul. Vor fi puse în discuția părților excepțiile, cererile, împrejurările de drept și de fapt invocate, instanța urmând a-și întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părților, instanța neputându-se pronunța fără a asculta poziția părților. Nerespectarea principiului contradictorialității conduce în mod ireversibil la încălcarea principiului dreptului la apărare.
Aceasta excepție a neacceptării succesiunii de către autorii autorului reclamantei – nu a fost pusa în discuția partilor, reclamantei nefiindu-i pus in vedere sa facă dovezi in acest sens. Prin simplul fapt al neacordării posibilității părții de a pune concluzii asupra unei excepții se încalcă principiul contradictorialității, dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Așadar, constatându-se că instanța de fond a omis să pună în discuția părților excepția neacceptării succesiunii de către autorii autorului reclamantei, a pronunțat o hotărâre nulă, conform art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, cauzându-i astfel reclamantei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
La 12.09.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
În ședința publică de la 17.02.2014, față de dispozițiile deciziei de casare, instanța a pus în discuție eventualitatea administrării altor probe sub aspectul acceptării sau neacceptării succesiunii celor doi autori. Apărătorul reclamantei a solicitat și instanța a încuviințat proba cu un martor.
În ședința publică de la 17.03.2014 față de dispozițiile deciziei de casare, apărătorul pârâtei M. V. a solicitat și instanța a încuviințat proba cu un martor și interogatoriu reclamantei.
În ședința publică de la 07.04.2014 instanta a procedat la administrarea probei cu interogatoriu luat de pârâta M. V. reclamantei și la administrarea probei testimoniale
Pârâta M. V., prin av. M. I. a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei C., față de care, reclamanta, prin apărător T. G., a solicitat respingerea excepției, arătând că este tardiv invocată, autorul C. M. a decedat in C..
Av. P. F. pentru reclamanta a solicitat respingerea excepției ca tardiv formulată, este vorba de doua succesiuni, iar ultimul autor a avut domiciliul in C..
Instanța a respins excepția de necompetenta teritorială exclusivă invocată reținând că acțiunea de față reprezintă o cerere referitoare la succesiunile a doi autori, iar dispozițiile art 14 Cod procedură civilă, aplicabile în cauză, impun judecarea acestor tipuri de cauze la ultimul domiciliu al defunctului, in cazul de fata ultimul domiciliu al defunctei C. M. fiind în C.,
Cauza a rămas în pronunțare, pronunțarea fiind amânata la 14.04.2014, dată la care instanța a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a pune în discuție suplimentarea probei cu înscrisuri, având în vedere susținerile reclamantei referitoare la acceptarea succesiunii ca urmare a formulării unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in baza legilor ce conțin dispoziții reparatorii, precum și adeverința nr. 829/2008, emisa de Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate.
În ședința publică de la 12 mai 2014, instanța, în considerarea a ceea ce a reținut în încheierea de repunere pe rol, a pus în discuție necesitatea administrării probei cu înscrisuri referitoare la următoarele aspecte: cine a depus cererile de reconstituire a dreptului de proprietate în baza cărora se pretinde acceptarea moștenirii, data la care s-au depus aceste cereri, organele cărora au fost adresate aceste cereri.
Față de dispozițiile instanței reclamanta, prin apărător, a învederat ca înțelege să invoce cererile nr. 266/10.03.1998 și nr. 1140/30.11.2005, ambele adresate Comisiei Locale de constituire a dreptului de proprietate de la nivelul orașului Novaci.
Având în vedere aserțiunea apărătorului reclamanților cu privire la cererile de care înțelege să se folosească pentru a dovedi acceptarea succesiunii de pe urma autorilor C. M. și C. M., din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar de pe lângă Primăria Novaci, pentru a înainta in copie cererile nr. 266/10.03.1998 și nr. 1140/30.11.2005, formulate de reclamanta T. E. și să comunice soluțiile care s-au dat acestor cereri ori stadiul în care se află.
La 03.06.2014, Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar de pe lângă Primăria Novaci, a înaintat instanței relațiile solicitate (cererile nr 466/10.03.1998 și nr. 1140/30.11.2005)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Din actele de stare civilă depuse la dosarul de fond de la filele 3,4,5,6,7,8 reiese legătura de rudenie dintre soțul reclamantei și autorii C. M. și M..
Sub acest aspect,instanța reține că reclamanta este soția supraviețuitoare a lui T. I., decedat la data de 02.02.1998, acesta fiind fiul lui T. (L.) E., decedată la 19.09.1995.
La rândul ei, T. (L.) E. este fiica autorilor L. V. și Lacatușu (C.) M.,aceasta din urmă dece4dată la 15.05. 1977, Lacatusu (C.) M. avîndu-i ca autori pe C. M.,decedat la 02.04.1948 și C. M.,decedată la 01.01.1954, fiind fiica acestora.
Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta solicită să se constate calitatea sa de moștenitoare a acestor ultimi autori, însă strict formal se reține dintr-un început că, față de reglementările legale, moștenirea poate fi ori legală ori testamentară, iar din actele dosarului nu rezultă vocația proprie a reclamantei nici legală, nici testamentară la succesiunea autorilor C. M. și C. M..
În sprijinul solicitării sale, reclamanta a invocat sentința Judecătoriei Horezu nr. 1050 din data de 03.10.2008, pronunțată în dosarul nr._ rămasă irevocabilă, însă în ce privește cauza de față, instanța nu poate da o foarte mare relevanță acestei hotărâri, întrucât pe de o parte, s-a reținut că reclamanta, în calitatea sa de soție, este unic moștenitor acceptant al lui T. I., aspect care nu poate fi contestat, iar pe de altă parte în considerentele acestei sentințe, care e adevărat nu pot fi ignorate, se mai reține calitatea de moștenitor a reclamantei față de autorul L. V..
Cu alte cuvinte, se observă că în cauza soluționată de Judecătoria Horezu s-a pus în discuție legătura de rudenie între soțul reclamantei și L. V.,bunicul său,pe când în cauza de față instanța are de verificat legătura de rudenie pe linie maternă, linie ce are în componență pe mama numitului T. I., respectiv L. E. și pe bunica acestuia,numita L.(C.) M.,aceasta din urmă fiind fiica persoanelor despre ale căror succesiuni este vorba, respectiv C. M. și C. M..
Soluția instanței de control judiciar de casare a sentinței civile pronunțată în primul ciclu procesual și de trimitere a cauzei spre rejudecare a fost motivată în esență de omisiunea instanței de fond de a pune în discuția părților excepția neacceptării succesiunii de către autorii soțului reclamantei, T. I..
S-a considerat că a fost cauzată o vătămare reclamantei de natură să atragă anularea hotărârii, de vreme ce instanța de fond nu i-a pus în vedere părții necesitatea administrării de probatoriu din care să rezulte acceptarea succesiunii, în ce proporție sau eventualitatea renunțării la succesiune de către ascendenții de gradul I și II ai lui T. I..
Instanța relevă faptul că la dosarul cauzei în rejudecare s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantei la solicitarea pârâtei M. V. de la filele 26-27, proba testimonială a martorului Ciuteanu I. (f. 32), R. C. (f.33), proba cu înscrisuri constând în cererea nr. 466 din data de 10.03.1998 (f.55), respectiv cererea nr. 1140/30.11.2005, invocate de către reclamantă în concluziile sale scrise ca apte să o repună în termenul de acceptare a succesiunii soților C..
În pofida acestor probatorii administrate, reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte dezbaterea succesiunii autorilor soțului reclamantei, ascendenții săi de grad I și II: T. C. și T. L. - E., L. V. și L. –C.- M..
De asemenea, nu s-a făcut dovada acceptării succesiunilor celor doi autori de către L. –C.- M., fiica acestora și bunica soțului reclamantei.
Un alt argument adus de reclamantă în sprijinul dovedirii calității sale de moștenitor a autorilor C. M. și C. M. îl constituie formularea de către aceasta a cererilor adresate Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Novaci în 1998 și 2005.
Sub acest aspect, reclamanta pretinde că a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunilor celor doi autori,însă pe de o parte,neavând vocație proprie la succesiunile acestora, nu avea cum să fie repusă în termenul de acceptare, iar pe de altă parte, deși instanța a pus în discuție acest aspect, nu s-a făcut precizarea ce dispoziție legală, înțelege să invoce referitoare la repunerea în acest termen,în condițiile în care fiecare dintre legile reparatorii ce au fost promulgate după anul 1990 a prevăzut anumite termene de formulare a cererilor și condiții concrete referitoare la persoanele îndreptățite să facă asemenea solicitări.
Instanța a avut în vedere declarațiile martorilor anexate la dosar, susținerile reclamantei, certificatul de moștenitor nr. 49/2003 de pe urma defunctului T. I. și cererile de reconstituire a dreptului de proprietate făcute Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Novaci, însă le consideră insuficiente pentru probarea calității de moștenitor a reclamantei până la autorii C. M. și M..
De asemenea, nu au fost prezentate înscrisuri la dosar care să probeze culegerea moștenirii acestora de către descendenții lor în gradul următor: în afară de C. M. –căsătorită cu L. V.- mai erau și C. –D.- M. și C. I..
Astfel, în absența înscrisurilor invocate de instanța de fond și în primul ciclu procesual, care au justificat respingerea acțiunii, instanța nu poate admite acțiunea reclamantei în faza procesuală a rejudecării după casare. Reclamanta cunoștea aceste aspecte, înțelegând să solicite administrarea unui probatoriu insuficient pentru a-i proba susținerile, situație fată de care, instanța consideră că, condiția acceptării succesiunii autorilor succesivi ai autorului T. I. nu este întrunită în prezenta cauză.
În pofida considerentelor din hotărârea Judecătoriei Horezu nr. 1050 din data de 03.10.2008, pronunțată în dosarul nr._ rămasă irevocabilă, potrivit cărora reclamanta are calitate de moștenitor a autorului L. V., instanța consideră că în absența vreunor înscrisuri prin care autoarea C. –L.- M. a beneficiat de moștenirea părinților săi, nu poate fi stabilită legătura succesorală dintre reclamantă și soții C. M. și M..
În considerarea argumentelor mai sus expuse și a dispozițiilor legale incidente, instanța urmează să respingă acțiunea formulată de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâții D. V. C. și M. V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. E., domiciliată în C., ., ..1,., în contradictoriu cu pârâtele D. V. C., domiciliată în localitatea Șimleul Silvaniei, . 43, județul S. si M. V., domiciliată în comuna Vladila, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 07 Iulie 2014.
Președinte,Grefier,
M. M. V. G.
Red.MM
Tehnored.VG
5ex/23.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6542/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 424/2014. Judecătoria... → |
|---|
