Anulare act. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 27297/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 10.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C. L.
GREFIER: S. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanții: B. I. M. și B. A. în contradictoriu cu pârâta M. E., având ca obiect constatare fals înscris .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamanți av. C. M. D. Idița și pârâta personal și asistată de av. Leote M..
Av. C. M. D. Idița pentru reclamanți, depune la dosar împuternicirea avocațială nr._, . 0 și învederează instanței că reclamanții au reziliat contractul de asistență juridică cu societatea de avocați care a redactat cererea de chemare în judecată.
Potrivit art. 131 din Noul Cod procedură civilă instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială.
Părțile prezente prin apărători, arată că instanța este competentă.
În temeiul art. 94 alin. 1 pct. 4 și 107 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. și art. 35 C.p.c., având în vedere obiectul juridic al cererii introductive de instanță, astfel cum a fost el redactat în cuprinsul acțiunii și ulterior precizat la cererea instanței, prin completarea la acțiune depusă la data de 25.07.2014, apoi succesiv prin răspunsul la întâmpinarea depusă la dosar de pârâtă, instanța invocă cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii și acordă cuvântul părților pe excepția invocată.
Av. C. M. D. Idița pentru reclamanți, solicită instanței respingerea excepției inadmisibilității acțiunii. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Av. L. M. pentru pârâtă, solicită instanței admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, pentru argumentele pe care le-a depus în scris. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar în original.
Instanța reține cauza pentru soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.07.2014, reclamanții B. I. M. și B. A., în contradictoriu cu pârâta M. E., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate fals înscrisul denumit "chitanță", încheiat între F. D. și M. A. la data de 17.10.1975.
În fapt, reclamanții au menționat că în anul 1975 F. D. proprietar( autorul subsemnatei B. I. M. și al sorei sale D. L. A.), a vândut lui M. A. și M. Elana un imobil compus din casă și teren în suprafață de 250 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 8213/28.10.1975 autentificat de notariatul de Stat.
Reclamanta menționează că ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare s-a întocmit un înscris denumit "chitanță" cu rol de a confirma primirea avansului și rezervarea dreptului de locuință asupra a două camere până la mutarea definitivă, arătând că F. D. fusese desproprietărit de către regimul comunist, luându-i-se întreg terenul anterior în suprafață de 48.600 mp, din care 10.000 mp intravilan.
Au mai arătat că după apariția legii 18/1991, împreună cu sora sa D. L. A. au depus cereri de retrocedare pentru suprafețele confiscate autorului lor F. D., iar pentru a intra în posesia fizică a terenului, arată că au întâmpinat numeroase dificultăți din partea celor care îl stăpâneau în mod abuziv, iar după numeroase cereri formulate în temeiul legilor privind retrocedarea au primit în proprietate suprafața de 1737 mp, conform TDP_/29.05.2009.
Au mai arătat că în martie 2012, subsemnata B. I. M. a vândut prin contract de vânzare cumpărare această suprafață de teren fiilor săi B. A. și B. D., în scopul de a-și construi locuințe.
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.10.2011, sub nr. dosar_/215/2011, precizată ulterior, numita M. E. a chemat in judecata pe pârâții COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 - PRIMĂRIA C., COMISIA JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, D. L. A., B. I. M., B. A., B. D., solicitand instantei sa constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului in suprafața de 2750 mp. situat in C., .. 77, jud. D., prin efectul legii, in temeiul art. 23 si 36 alin. 3 si 4 din Legea 18/1991 si de asemenea să constate nulitatea absoluta a TDP nr._/29.05.2009 emis paratelor D. L. si B. I., in calitatea lor de moștenitoare ale autorului F. D., pentru terenul in suprafață de 1737 mp., inclusiv a HCJ nr. 1981/18.12.2008 si nr. 224/12.03.2009.
Prin încheierea din 28.05.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2011, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect fond funciar – constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/29.05.2009 emis pe numele pârâtelor D. L. și B. I. și a HCJ nr. 1981/18.12.2008 și nr. 224/12.03.2009 care au stat la baza emiterii acestuia, formulată de reclamanta M. E. în contradictoriu cu Comisia Locală C. de Aplicare a L18/1991, Comisia Județeană D. de Aplicare a L18/1991 și beneficiarii titlului de proprietate, D. L. și B. I. si suspendarea acțiunii având ca obiect constatarea dreptului de proprietate în temeiul art. 23 și art. 36 alin. 3 și 4 din Legea 18/1991, până la soluționarea cauzei având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/29.05.2009 emis pe numele pârâtelor D. L. și B. I. și a HCJ nr. 1981/18.12.2008 și nr. 224/12.03.2009 care au stat la baza emiterii acestuia.
Prin sentința civilă nr. 7061/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011 a fost admisă în parte cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâții Comisia locală C. de aplicare a Legii 18/1991, Comisia județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, D. L. A., B. I. M., B. A. și B. D. și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 2384,66 mp, reprezentând teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, care face corp comun cu suprafața de 250 mp atribuită în proprietate prin Decizia nr. 15/1992, teren situat în C., .. 77 (fost nr. 63), jud. D., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică și suplimentul la acesta, întocmite de către expertul A. P..
Au mai arătat că înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare nr. 8213/28.10.1975, la data de 17.10.1975, s-a încheiat o convenție între F. D., în calitate de vânzător și M. A. și M. E. în calitate de cumpărători, convenție ce a fost consemnată într-un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță", prin care părțile au consimțit asupra vânzării cumpărării unui teren în suprafață totală de 3000 mp, în schimbul unui preț de 100.000 lei, din care 50.000 lei au fost achitați la data încheierii acestui înscris, urmând ca restul să fie achitat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, ulterior la data de 28.10.1975, părțile încheind contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8213/28.10.1975.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 308 NCPC și art. 194 NCPC.
S-au depus înscrisuri enumerate în cererea introductivă de instanță.
La termenul de judecată din data de 10.12.2014, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată din oficiu, instanța reține următoarele :
În fapt, prin cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost ea precizată sub aspectul obiectului juridic, prin precizarea depusă la data de 25.07.2014, la solicitarea expresă a instanței, respectiv ulterior prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții B. I. M. și B. A. au solicitat instanței de judecată "să constate fals înscrisul denumit chitanță încheiat între F. D. și M. A. la data de 17.10.1975", acțiunea fiind întemeiată pe prevederile art. 308 C., potrivit cărora în cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă.
Cererea introductivă de instanță are, prin urmare, ca obiect constatarea unei stări de fapt, respectiv a caracterului fals al înscrisului anterior menționat.
Conform art. 35 al. 1 C., cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar o asemenea cerere nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
În speța dată, față de dispozițiile art. 35 al. 1 C., acțiunea promovată de reclamanți apare ca fiind inadmisibilă în ambele teze ale acestui text de lege și oricare ar fi interpretarea voinței interne a reclamanților la momentul promovării acțiunii, întrucât, pe de-o parte, s-a solicitat constatarea existenței unei stări de fapt, ci nu a existenței sau inexistenței unui drept, iar pe de altă parte, reclamanții aveau la dispoziție acțiunea în declararea nulității absolute, ca acțiune în realizare, care exclude posibilitatea formulării unei acțiuni în constatare, privitoare la existența sau inexistența unui drept (ceea ce nu este cazul în speță).
Este adevărat că ÎCCJ a statuat în Decizia nr. 15/21.11.2005 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, că în cazul stingerii acțiunii penale, procurorul are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat în cazurile prevăzute de art. 45 C., în celelalte cazuri acțiunea civilă aparținând părților, însă obiectul unei asemenea acțiuni este expres specificat ca fiind desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, nicidecum constatarea unui înscris ca fiind fals, fără ca instanța să-l și desființeze, astfel cum a fost formulată și menținută de reclamanți acțiunea în justiție pendente.
În consecință, față de cele expuse, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. I. M. și B. A..
Totodată, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 453 C., instanța îi va obliga pe reclamanți în solidar la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila nr. 88 din dosar, onorariu diminuat corespunzător, potrivit art. 451 al. 2 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. I. M. și B. A., domiciliați în C., Bariera Vîlcii, nr. 77, jud. D., în contradictoriu cu pârâta M. E., domiciliată în C., Bariera Vîlcii, nr. 77, jud. D..
Obligă pe reclamanți în solidar la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. C. LILEABULAI S.
Red. V.C.L../09.01. 2015
Tehnored. S.B./ 5 ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 9247/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1433/2014.... → |
|---|
