Obligaţie de a face. Sentința nr. 9247/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9247/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 23211/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 9247/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte - F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. T. în contradictoriu cu pârâții P. C. MISCHII, PRIN PRIMAR, ADMINISTRAȚIA B. DE APE J., S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și consilier juridic C. L., pentru pârâta P. C. MISCHII, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul depune la dosar cerere prin care își micșorează câtimea obiectului acțiunii.
Reclamantul solicită obligarea pârâților în solidar la plata sumei de_ lei, sumă ce reprezintă c/val. suprafeței și lipsa de folosință pe perioada de 3 ani, cu cheltuieli de judecată, pârâții să achite statului suma de 700 lei reprezentând c/val. expertizei către reclamant.
Consilier juridic C. L., pentru pârâta P. C. MISCHII, pe excepțiile invocate prin întâmpinare solicită admiterea excepției lipsei capacității de folosință a Primăriei și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei, solicită admiterea excepțiilor așa cum au fost formulate.
Reclamantul solicită respingerea excepțiilor, susține că P. are calitate.
Pe fond, consilier juridic C. L., pentru pârâta P. C. MISCHII solicită respingerea acțiunii, din raportul de expertiză rezultă că reclamantul deține terenul și prin construirea canalului nu i-a fost micșorată suprafața de teren, cu privire la fructe expertul a constat că nu există lipsă de teren, depune concluzii scrise.
Reclamantul susține că potrivit Parchetului, P. a făcut intervenții privind construirea canalului.
Consilier juridic C. L., pentru pârâta P. C. MISCHII, învederează că P. nu putea să facă intervenție, ADMINISTRAȚIA B. DE APE J. a recunoscut că a efectuat construcția.
INSTANȚA
La data de 12.04.2011 reclamantul S. T. a chemat în judecată S. R. prin autoritățile sale P. comunei Mischii, județul D. și Administrația B. de A. J., solicitând despăgubiri morale și materiale.
Motivând în fapt acțiune, reclamantul arată că în primăvara anului 2006 s-au efectuat lucrări de amenajare și regularizare a pârâului Teslui pe raza comunei Mischii, județul D. între . principală.
La inițiativa celor doi primari D. I. și P. G., cei de la Administrația B. de A. J. nu au respectat proiectul de lucrări precum și cursul normal al pârâului Teslui și au săpat o nouă albie pe suprafața proprietății sale, încălcându-i dreptul de proprietate în mod abuziv, fără să se parcurgă pașii necesari pentru o expropriere de teren pentru utilitate publică.
Susține că a solicitat explicații și o înțelegere amiabilă cu cele două autorități, dar nu a primit nici un răspuns și, în urma unei adrese a Primăriei Mischii, s-a prezentat la ora și data menționată pentru clarificarea situației, dar din partea Primăriei nu s-a prezentat nimeni.
Mai susține că acest abuz s-a soldat cu următoarele consecințe: o suprafață de 600 mp care cuprinde albia ternului și taluzările respective pe o lungime de 33 m a intrat în proprietatea Statului și administrată de Administrația B. de A. J. și o suprafață de 1.100 mp a fost izolată și în acest mod i-a fost tăiată o cale de acces la această suprafață ca urmare a lucrărilor la albia pârâului.
Menționează că celelalte laturi ale terenului sunt înconjurate de alte proprietăți particulare și în acest mod a fost împiedicat la dreptul de folosință a proprietății.
Învederează că, luând în considerare aceste fapte, este îndreptățit să solicite despăgubiri de 40.000 lei pentru cei 600 mp expropriați și administrați de autoritățile statului și 50.000 lei pentru distrugerea proprietății și lipsa dreptului de folosință prin abuzul autorităților și amenajarea și concesionarea gratuită a unei căi de acces la cei 1100 mp la șoseaua principală care se află la câțiva metri de terenul său, efectuarea cadastrului și a celorlalte acte necesare pentru stabilirea exactă a situației imobiliare. Menționează că în acest timp a plătit impozitul pe proprietate.
Mai susține că ancheta Parchetului C. a stabilit faptele așa cum le-a descris mai sus.
Precizează că aceste revendicări sunt scutite de taxă judiciară, conform art. 15 literele p și r din Legea 146/1997.
La data de 27.10.2011 pârâta Administrația Națională „Apele Române” – Administrația B. de A. J. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind nelegală și nefondată, susținând că a efectuat lucrarea de amenajare și regularizare a cursului pârâului Teslui în regim de urgență, având în vedere inundațiile din perioada 2005 – 2006 luând în considerare faptul că lucrările de regularizare/amenajare ale cursurilor de apă se efectuează de către autoritatea publică care administrează apele, respectiv Administrația Națională „Apele Române” prin administrațiile bazinale de ape.
Susține că în 2006 s-a efectuat în regim de urgență lucrarea „Recalibrare albie și tăiere de cot pr. Teslui la Mischii, pod Sobolanu” ca urmare a inundațiilor produse în luna august 2005 și în martie 2006 prin revărsarea apelor din albia pârâului Teslui și a scurgerii pe versanți, inundații de o amploare deosebită, care au provocat pagube materiale și decesul unei persoane.
Mai susține că amenajarea albiei s-a executat cu știința Primăriei Mischii și a cetățenilor din localitate și în urma demersurilor primăriei Mischii la Consiliul Județean D., aceasta a solicitat Direcției Apelor J. prin adresa nr. P17/10.01.2006 executarea în regim de urgență de lucrări de decolmatare și regularizare a pârâului Teslui.
Precizează că lucrarea traversează și alte terenuri proprietate privată, însă deținătorii acestora au înțeles necesitatea executării lucrărilor și eforturile statului în scopul protecției populației și a bunurilor acesteia, problema reclamantului domiciliat în Slatina și moștenitor în cauza din localitatea Mischii reprezentând un caz singular.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115–118 C.p.civ. coroborate cu prevederile din Legea 107/1996 cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta a depus la dosar adresa nr. 474/16.01.2006 și o schiță.
La data de 11.11.2011 reclamantul a depus cu borderou un set de acte ce se află la filele 21-51 din dosar, răspuns la întâmpinare precum și precizare la acțiune în sensul că este o acțiune în revendicare, conform art. 563 (1) și 566 (1) din Noul Cod Civil.
În motivare, a arătat că lucrările efectuate de pârâți au avut drept consecință înstrăinarea unei suprafețe de 600 mp pe care s-a amenajat noua albie a pârâului Teslui în . pe proprietatea sa și ca urmare această suprafață a trecut din proprietatea sa în proprietatea publică a statului, în fapt s-a produs o expropriere pentru utilitate publică dar în mod nelegal, încălcându-se astfel art. 562 (3).
În urma lucrărilor, a rezultat anularea exercitării dreptului de proprietate și folosință a terenului de 1828 mp prin lipsa unei căi de acces la acest teren încălcându-se astfel art. 551 și 555 C.civ.
Deoarece statul în raporturile civile participă prin Ministerul de Finanțe, consideră că trebuie chemată în judecată Administrația Finanțelor Publice D. și solicită chemarea la interogatoriu, conform art. 218, 2210 și 222 C.p.civ., a celor doi primari D. I. și P. G. și G. Muller, inginer șef la Administrația B. a Apelor J..
La termenul de judecată din 12.01.2012 reclamantul a precizat că înțelegere să se judece și cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și că pe D. I., P. G. și G. Muller nu dorește să-i cheme în judecată și că i-a propus ca martori în acțiunea introductivă.
Pârâta P. Mischii, jud. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
A invocat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei comunei Mischii, susținând că nu a avut niciodată încheiate contracte de lucrări de execuție în vederea amenajării albiei pârâului Teslui, a invocat prevederile art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 și art. 41 alin. 1 C.p.civ. și a menționat că nu are personalitate juridică proprie, nici organe proprii de conducere conform prevederilor legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocând prevederile Legii nr. 107/1996 conform cărora apele aflate în domeniul public al statului se dau în administrarea Regiei Autonome „Apele Române” de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului în condițiile legii (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 107/1996).
Față de cele de mai sus, P. Mischii nu avea cum să facă intervenții asupra albiei râului Teslui și implicit asupra proprietății reclamantului (vecină cu râul Teslui) întrucât proprietatea nu-i aparține și nici nu este administrator al acestui curs de apă.
A invocat și excepția netimbrării acțiunii, susținând că acțiunea, indiferent de obiect, trebuie timbrată la valoare conform prevederilor Legii nr. 146/1997.
La data de 08.02.2012 pârâta Administrația Națională „Apele Române” Administrația B. de A. J. C. a formulat precizări în sensul că lucrarea de decolmatare și recalibrare a albiei pârâtului Teslui . executat în regim de urgență ca urmare a inundațiilor produse în luna august 2005 și luna martire 2006 așa cum reiese din rapoartele de sinteză ale Comitetului Județean pentru Situații de Urgență D. din perioada 15 – 19 august 2005 și 13 – 15 martie 2006, pe care le depune la dosar, în care se specifică localitățile afectate, obiectivele afectate, victimele omenești și valoarea pagubelor.
A mai susținut că lucrările s-au făcut la solicitarea Primăriei Mischii, conform adresei nr. 11/05.01.2006 precum și la solicitarea Consiliului Județean D. prin adresa nr. P 17/10.01.2006 depuse la dosar.
La data de 09.03.2012 reclamantul a precizat că suprafața terenului trecută din proprietatea sa în proprietatea publică a statului prin modificarea pârâului Teslui are lungimea de 33,20 m și lățimea de 17,50 m, rezultă o suprafață de 581,35 mp, terenul se află în centrul comunei Mischii la câțiva metrii de șoseaua principală, poate dispune de utilități, ca urmare, la acea dată valoarea terenului se situa la 15 euro/mp, rezultând o sumă de 8715 euro, iar în lei de_ lei.
A mai arătat că datorită modificării albiei pârâului Teslui a fost pus în imposibilitate de a folosi terenul de 1867 mp, acest teren era folosit pentru hrana animalelor și producea un venit de aproximativ 8000 lei anual, astfel că pe trei ani rezultă suma de_ lei cu care a fost păgubit.
Concluzionând, arată că se constituie parte civilă în acțiunea sa de revendicare cu suma de_ lei.
Solicită scutirea de la plata taxelor judiciare pentru că nu realizează venituri din salariu, pensie sau chirii, nu deține societate comercială și nu a avut venituri din dividente.
Prin încheierea din 01.11.2012 a fost admisă cererea de ajutor public și a fost încuviințat ajutorul public judiciar sub forma scutirii reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru de 2851 lei și timbru judiciar 5 lei pentru valoarea de_ lei.
La data de 05.11.2012 Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice deoarece lucrările de regularizare/amenajare ale cursurilor de apă s-au efectuat de către autoritatea publică ce administrează apele, respectiv Administrația Națională „Apele Române” prin administrațiile bazinale de ape în temeiul art. 7 alin. (2) al Legii nr. 107/1996, solicitând respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin întâmpinarea depusă la 21.11.2012 reclamantul a învederat că prin întâmpinarea depusă, Ministerul Finanțelor recunoaște evenimentele din acest proces și că autorii faptelor sunt Administrația B. de A. J. și P. Mischii, că statul administrează aceste pârâuri prin reprezentanta Administrația de A. J., dar ca să poată administra aceste pârâuri trebuie să fie în proprietatea statului și nu pot administra o suprafață aflată în proprietatea particulară, în consecință se recunoaște implicit că s-a efectuat o expropriere nelegală și în consecință, solicită respingerea întâmpinării depusă de Ministerul Finanțelor ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie, care să identifice suprafața de teren pe care a fost construit canalul, dacă reclamantul are îngrădită calea de acces la cealaltă suprafață de 1800 lei și să evalueze contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expertul D. C. a fost depus la dosar la data de 26.04.2013, iar reclamantul a formulat obiecțiuni în sensul că cu privire la valoarea exploatării terenului nu s-au luat în calcul toate produsele exploatate pe acest teren, astfel pe suprafața de 1.500 mp care era în continuarea curții se cultivau legume care asigurau hrana soacrei sale timp de un an și valoarea estimată este de 2000 lei și suprafața grădinii era delimitată de 3 pomi fructiferi și estimează producția acestora la 1.000 lei și dacă la acestea se adaugă și valoarea de 1000 lei anual, estimată de expert atunci suma totală este de 4000 lei anual și nu se menționează că amenajarea a fost efectuată în luna septembrie 2012 și nu a fost înștiințat legal de către P. Mischii.
Instanța a încuviințat obiecțiunile, suplimentul la raportul de expertiză fiind depus la data de 05.09.2013.
La data de 03.09.2013 reclamantul a formulat o nouă precizare la acțiune, în sensul că suma totală cerută ca despăgubiri reiese din totalul sumelor solicitate în concluzii la pct. 1 – 7 astfel: 46.300 lei pentru terenul de 672 mp, 12.000 lei pentru fructele industriale și cele naturale de pe terenul rămas, 20.732 lei dobândă de 6% anual timp de 7 ani și 6 luni scurs de la comiterea faptelor, cheltuieli de judecată 700 lei, total 79.835 lei.
Prin această precizare a mai solicitat obligarea pârâților la plata unei despăgubiri de 330 lei (4000 lei anual) lunar, până la realizarea căii de acces pentru a-și putea valorifica terenul, obligarea executării căii de acces așa cum a cerut-o în concluzii.
În caz de nereprezentare, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr._/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea precizată, formulată de către reclamant S. T., în contradictoriu cu pârâții P. C. Mischii, prin Primar, Administrația B. de A. J., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din 12.09.2013 instanța a constatat că reclamantul a fost scutit de plata taxei de timbru de 2851 și timbru judiciar 5 lei pentru valoarea de_ lei, iar prin precizarea depusă la 03.09.2013 a solicitat despăgubiri în sumă de_ lei, urmând ca reclamantul să achite taxa de timbru pentru diferența de valoare de 47.135 lei, astfel că s-a pus în vedere reclamantului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1139 lei sub sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată.
Prin cererea depusă la dosar la data de 04.10.2013 reclamantul a menționat că consideră că a îndeplinit în totalitate solicitările instanței, inclusiv a taxei (prin solicitarea sa de scutire) și sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se judeca pe fond acest dosar, rezultând astfel că reclamantul nu înțelege să-și îndeplinească obligația de a timbra corespunzător acțiunea, astfel, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 146/1997, lege aplicabilă la data soluționării acțiunii, cererile evaluabile în bani introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. În alineatul al doilea se arată că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Sancțiunea pentru nerespectarea dispozițiilor legale anterior menționate este prevăzută în mod expres de art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 conform căreia neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Pe cale de consecință, ținând cont și de prevederile art. 137 alin. 1 C.p.civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, instanța va admite excepția insuficientei timbrări a cererii deduse judecății, invocată de pârâtă, excepție ce a obligat instanța să o analizeze cu prioritate față de orice altă excepție de procedură sau de fond care au fost invocate în prezenta cauză.
Excepția netimbrării este o excepție de procedură, întrucât are în vedere modul legal de îndeplinire a actelor de procedură, absolută, întrucât orice parte din proces, inclusiv instanța din oficiu, o poate invoca și peremptorie, întrucât duce la stingerea procesului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, calificat recurs, reclamantul S. T., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin cererea de recurs, reclamantul S. T. arată că instanța de fond nu i-a pus în vedere să achite suma de 1.139 lei ca taxă de timbru și nu i s-a comunicat nimic în acest sens.
La termenul din 10.10.2013 nu a avut cunoștință că ar fi obligat să achite taxa de timbru de 1.139 lei, iar la termenul când s-a soluționat cauza nu a fost prezent.
Recurentul consideră că nu s-a respectat procedura și că nu are posibilități materiale pentru a-și angaja apărător.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
La termenul de judecată din 27.06.2013, instanța de fond a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza cuantumul pretențiilor sale și de a timbra la valoarea pe care o va indica.
La data de 03.09.2013, prin cerere scrisă depusă prin Registratură, reclamantul a precizat, la solicitarea instanței, câtimea obiectului fiecărui capăt de cerere în pretenții, în total acestea ridicându-se la suma de 79.135 lei, plus cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei.
La termenul din data de 12.09.2013, când reclamantul a lipsit, prima instanță a calculat și a stabilit o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.139 lei, consemnând în încheierea de ședință că "pune în vedere reclamantului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.139 lei sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată", fără însă a-i aduce la cunoștință părții această nouă obligație prin citație, mai ales că reclamantul a solicitat judecarea în lipsa acestuia prin aceeași precizare depusă la data de 03.09.2013 (fila 112 dosar fond, verso) și, deci, nu era obligat să se prezinte în instanță.
La termenul următor, cel din 10.10.2013, instanța a anulat acțiunea precizată ca insuficient timbrată, reclamantul lipsind și din acea ședință de judecată.
În cauză, prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.p.civ., în sensul că nu a respectat dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, respectiv nu a adus la cunoștință reclamantului prin citație această obligație.
Pe de altă parte, au fost nesocotite și dispozițiile art. 12 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, care prevăd că ajutorul public judiciar se menține pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat, deci este evident că, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit la data pronunțării încheierii din ședința din camera de consiliu de la data de 01.11.2012, ajutorul public judiciar acordat se menține pe tot parcursul judecății la prima instanță, chiar dacă ulterior intervin modificări în ceea ce privește câtimea obiectului cererii și din acest motiv se calculează o diferență de taxă judiciară de timbru.
Așadar, în mod nelegal a fost stabilită obligația reclamantului de a plăti o diferență de taxă judiciară de timbru, deoarece acesta este scutit și de plata sumei de 1.139 lei stabilită în ședința publică din 12.09.2013, în acest sens producând efecte încheierea din 01.11.2012, urmând ca în cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art. 18 sau art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 cu privire la întreaga sumă se reprezintă taxa judiciară de timbru, stabilită pentru cererea de chemare în judecată.
D. urmare, prima instanță pronunțând o hotărâre nelegală, tribunalul urmează să admită recursul în baza art. 312 alin. 1 teza I și alin. 5 coroborat cu art. 304 pct. 5 C.p.civ., cu consecința casării sentinței civile și trimiterii cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.
Prin decizia nr. 589 pronunțată la data de 09.05.2014, Tribunalul D. a casat s.c.nr._/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Reclamantul a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că renunță la suma totală de 79.835 lei și rămâne la suma inițială de 62.000 lei, sumă pentru care a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar cererea pentru dobândă va face obiectul altei cereri, iar pârâta P. Mischii prin Primar a depus concluzii scrise.
Examinând materialul probator administrat în cauză, în raport de dispozițiile art. 137 C.P.CIV., privind excepțiile invocate de pârâta P. Mischii prin Primar în întâmpinare, instanța reține următoarele:
În urma inundațiilor din anii 2005 – 2006, Regia Națională Apele Române – Direcția Apelor J., a efectuat pe raza comunei Mischii lucrări de amenajare și regularizare a albiei râului Teslui, iar P. Mischii nu a avut niciodată încheiate contracte de lucrări de execuție în vederea amenajării albiei pârâului Teslui.
Legea 215/2001 privind administrația publică locală identifică P. ca o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului soluționând problemele curente (art. 77).
Conform art. 5 alin. 2 din Decretul 31/1954, capacitatea procesuală de folosință apare a fi aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual, iar în conformitate cu art. 41 C.P.CIV., orice persoană care are folosința drepturilor civile, poate sta în judecată ca pârâtă dacă are organe proprii de conducere.
Astfel, P. comunei Mischii chemată în judecată în calitate de pârâtă nu are personalitate juridică proprie, nici organe proprii de conducere și, în consecință, instanța constatând că excepția este întemeiată, va respinge acțiunea față de P. Mischii prin Primar ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință și fără calitate procesuală pasivă pentru următoarele considerente:
Legea nr. 107/1996 prevede la art. 1 alin. (2) că „Apele fac parte din domeniul public al statului” și anume apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 kmp în care se încadrează cursul de apă al râului Teslui.
Apele aflate în domeniul public al statului se dau în administrarea Regiei Autonome „Apele Române” de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului în condițiile legii conform art. 4 alin. 2 din Legea 107/1996.
Față de aceste considerente și prevederi legale, P. Mischii nu avea cum să facă intervenții asupra albiei râului Teslui și implicit asupra proprietății reclamantului, întrucât proprietatea nu-i aparține și nu este nici administrator al acestui curs de apă, astfel că este întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Mischii invocată prin întâmpinare.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată prin întâmpinare de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D. în numele Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului R., instanța o respinge ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea 107/1996 menționate mai sus, conform cărora apele fac parte din domeniul public al statului, administratorul acestora fiind Regia Autonomă „Apele Române”, în speță Administrația B. de A. J..
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Din raportul de expertiză întocmit de expert D. C., rezultă că reclamantul are în posesie, după construcția canalului întreaga suprafață de teren de 1867 mp în T 17 P 1288 înscrisă în TDP nr. 722-_/07.10.1996, delimitată pe planul de amplasament și delimitare de punctele: 20, 19,32,25,49,41,40,39,38,37,36,35,34,20, culoare verde.
De asemenea, s-a delimitat suprafața de teren ocupată de canal de 672 mp delimitată de punctele 2,21,34,35,36,23,5 care nu se suprapune cu terenul revendicat de reclamant, rezultând că reclamantul și autorii acestuia au deținut o suprafață mai mare decât cea menționată în TDP respectiv 1867 mp la care se adaugă și suprafața canalului de 672 mp, în total 2539 mp.
În consecință, nu se poate reține faptul că prin construcția canalului i s-a îngrădit dreptul de proprietate al reclamantului în condițiile în care deține întreaga suprafață de teren menționată în TDP.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă și faptul că reclamantul are acces la suprafața de 1867 mp prin calea de acces nou creată din drumul comunal prinsă în planul de cadastru general al Primăriei Mischii prevăzută cu culoare maro în schița anexă la raportul de expertiză, astfel că solicitarea reclamantului de a i se construi o cale de acces este neîntemeiată.
Având în vedere că la efectuarea expertizei nu s-a constatat că reclamantul are lipsă din terenul proprietatea sa vreo suprafață de teren, inclusiv cea pe care a fost amenajat canalul, instanța va respinge cererea de obligare a pârâților la contravaloarea lipsei de folosință ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată de reclamantul S. T., domiciliat în Slatina, ., jud. O. în contradictoriu cu pârâții P. C. MISCHII, PRIN PRIMAR, cu sediul în ., ADMINISTRAȚIA B. DE APE J., cu sediul în C., ., jud. D. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 iunie 2014 .
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B.
6 exe. R.B. 07 Iulie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3560/2014. Judecătoria CRAIOVA | Anulare act. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
