Anulare act. Sentința nr. 3941/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3941/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 9547/215/2011*
Dosar nr._ ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3941
Ședința publică de la 19 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: D. S.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanta G. I. în contradictoriu cu pârâta S. T. F., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra acțiunii de față au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2014, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 19 martie 2014, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise.
Procedura legal îndeplinită .
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
La data de 08.09.2009 reclamanta G. I., a formulat cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr._/2009 al Judecătoriei Iași, solicitând instanței anularea certificatului de moștenitor supliment nr. 31/07.07.2004 emis de BNP M. M. D. din C. în raport de disp. art. 88 din Legea 36/1995, disjungerea acestei cereri, suspendarea acțiunii în revendicare ce făcea obiectul dosarului sus-enunțat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâta S. T., folosește în acțiunea în revendicare formulată un certificat de moștenitor emis în anul 2004 cu privire la un imobil asupra căruia defuncții Caluțchi G. și Caluțchi T. nu mai erau proprietari, bunul menționat în certificatul de moștenitor nr. 31/2004, nemaiexistând la data întocmirii acestuia în patrimoniul numiților Caluțchi G. și Caluțchi T., întrucât, prin sentința civilă nr. 5600 din 29.03.2000 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă, care s-a constatat în favoarea mamei reclamantei, Mihaiuc Laurența, dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, intervenind prescripția achizitivă de 40 ani.
A mai arătat reclamanta că înscrierea în certificatul de moștenitor a imobilului din ., este nelegală, atâta timp cât la momentul deschiderii succesiunii, respectivul bun nu mai exista în patrimoniul defuncților.
Autorii pârâtei au pierdut încă din timpul vieții, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în certificatul de moștenitor, iar includerea acestuia în masa succesorală este nelegală, titlul de proprietate al acestora fiind lipsit de efecte juridice.
A mai precizat reclamanta că la data de 13.08.2002 a avut loc o transmitere a dreptului de proprietate de la Mihaiuc Laurența către reclamanta G. I., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1951/2002 la BNP N. I. din Iași. În condițiile în care pârâta a formulat acțiunea în revendicare doar împotriva soțului și a mamei acesteia, este evident că a avut cunoștință de contractul de vânzare-cumpărare din anul 2002, existând o rea-credință a acesteia și intenție de îmbogățire fără justă cauză.
La data de 12.01.2010, Judecătoria Iași a anulat ca netimbrată acțiunea în revendicare a pârâtei S. T. F. și a disjuns cererea de intervenție a reclamantei G. I., dispunând înregistrarea ca cerere în anulare certificat de moștenitor, cu un nou număr.
Prin sentința civilă nr. 9646 din 15.06.2010 Judecătoria Iași a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și a respins acțiunea reclamantei având ca obiect anularea certificatului de moștenitor supliment nr. 31 din 07.07.2004 emis de BNP M. M. D..
Prin decizia civilă nr. 141/2011 din data de 17.01.2011, urmare recursului formulat de reclamanta G. I., Tribunalul Iași a dispus admiterea recursului, a casat sentința recurată, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei C..
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind anexate chitanțele care atestă plată fiind atașate la dosarul cauzei.
În rejudecare, Judecătoria C. a pronunțat sentința civilă nr._ din 16.09.2011, prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 750 din 06.04.2012, Tribunalul D. a admis recursul reclamantei, a casat sentința menționată și a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că instanța de fond nu a intrat in cercetarea fondului, neadministrând toate mijlocele de proba necesare in vederea elucidării identității imobilelor reclamate de ambele parti, in condițiile in care din înscrisurile depuse exista suficiente elemente care nu exclud identitatea celor doua imobile.
În rejudecare s-a format dosarul nr._ , în care au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză judiciară topografică.
La data de 24.09.2012 pârâta S. T. a depus note de ședință, prin care a invocat următoarele excepția lipsei de interes în promovarea unei astfel de cereri, cu motivarea că reclamanta nu este moștenitor cu vocație succesorală la moștenirea părinților săi dezbătută prin certificatul de moștenitor contestat, astfel încât să fi fost vătămată în vreun fel de emiterea unui astfel de act și să se poată prevala de disp. art. 85 Legea 36/1995.
A mai invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei în promovarea unei astfel de cereri și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În motivare, a arătat că s.c. nr. 5600/29.03.2000 pronunțată de Judecătoria Iași, este pronunțată în 29.03.2000 în contradictoriu cu C. T. (mama pârâtei) care a decedat la 13.01.1996.
Pârâta a mai arătat că în mod cert a lipsit unul din elementele posesiei respectiv animus, fiind cert faptul că autoarea reclamantei nu a mai stăpânit pentru sine, ci a avut cel mult o detenție precară asupra imobilului.
Față de aceste motive, pârâta solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către expertul C. C. și depus la dosar la data de 5 decembrie 2013.
Împotriva raportului de expertiză reclamanta a formulat obiecțiuni ce au fost respinse de instanță ca nefondate, apreciind că expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că acțiunea este întemeiată în parte, pentru considerentele ce urmează.
I. În ceeea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța constată că nu este întemeiată, urmând să fie respinsă, întrucât reclamanta a cunoscut despre existența certificatului de moștenitor atacat prin prezenta cerere, abia în anul 2009, în cursul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._/2009 al Judecătoriei Iași, acțiunea în revendicare formulată de pârâta din prezenta cauză, prin urmare, termenul general de prescripție de 3 ani curge de la data la care reclamanta a cunoscut existența actului, atunci născându-se dreptul său la acțiune, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, neputându-i-se opune unui terț data emiterii actului, acesta nefiind moștenitor care să fi participat la dezbaterea succesiunilor.
II. Pe fondul cauzei, precum și cu privire la excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă, a căror soluționare este strâns legată de soluționarea fondului.
Prin certificatul de moștenitor nr. 31/2004 emis la data de 07.07.2004 de BNP M. M. D. a fost deschisă succesiunea de pe urma defuncților Caluțchi T. și Caluțchi G., stabilindu-se că unic moștenitor al averii celor doi este pârâta S. T. F., în calitate de fiică, în averea succesorală fiind inclus imobilul situat în Iași, .. 20 A, jud. Iași.
La baza emiterii acestui certificat de moștenitor a fost avut în vedere actul de vânzare-cumpărare emis de notariatul de stat la data de 13.12.1995 prin care M. P Laurența înstrăina numiților Clauțchi G. și Caluțchi T. o cameră la parter, având dimensiunile 3x3 și la subsol o cameră de 3x4, o cameră de 3x3 și o bucătărie de 2x2 m, construcția fiind edificată din cărămidă și acoperită cu tablă, iar sala ce desparte camerele vândute cu restul camerelor vânzătoarei va fi folosită în comun.
Se mai reține că prin contractul de vânzare - cumparare încheiat în anul 1954 L. G. si Calutchi L. au cumpărat un imobil situat in Iasi, .. 20 A compus din 400 mp teren loc de casa, casa constructie de caramida si acoperita cu tabla cu 5 camere din care trei deteriorate si 2 bucatarii, precum si două încăperi la subsol.
Prin actul de partaj voluntar din 05.12.1955 acestea au împărțit imobilul descris mai sus, M. L. primind in lotul sau apartamentul nr. 1 si cota indiviza de 1/2 din terenul loc de casa in suprafată de 400 mp. apartamentul fiind constituit din doua camere, bucatarie, o sala la parter si o incapere la parter, iar L. N. si L. G. primesc apartamentul nr. 2 si cota indiviza de 1/2 din suprafata de 400 mp. Ambele imobile sunt situate la aceeasi adresa Iasi, .. 20 A.
La 13.12.1955 M. L. instraineaza imobilul ce l-a obtinut in urma partajului, apartamentul nr. 1 si cota indiviza de 1/2 din 400 mp situat in Iasi, .. 20 A cumparatorilor Calutchi G. si Calutchi T..
La data de 10.07.1968, Caluțchi G. și Caluțchi T. încheie înscrisul sub semnătură privată prin care arată că ,,donează" către Mihaiuc Laurența imobilul situat în . A ce a făcut obiectul contractului menționat mai sus (acest act având de fapt semnificația unei intenții de donare, nefiind autentificat).
Prin sentința civilă nr. 5600/2000 Judecătoria Iași a constatat irevocabil, în contradictoriu cu piritii Calutchi G. si Calutchi T., dreptul de proprietate al reclamantei L. Mihaiuc (aceeași cu M. Laurența), dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra unui imobil format din apartamentul nr. 1 si subsol precum si asupra unui teren in suprafata de 210 mp. situat in Iasi . A .
Prin contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr. 1951/2002, (fila 14), Mihaiuc L. a vândut reclamantei din prezenta cauză, G. I., același imobil situat in situat in Iasi . A, având o suprafață construită de 37,80 m.p. și compusă, la parter, din trei camere, bucătărie și hol, iar la subsol, din o cameră, magazie, hol și pivniță.
Imobilul a fost identificat de expertul topograf desemnat de instanță, C. C., în raportul de expertiză din 16.12.2013 (filele 182-203), în care expertul a concluzionat că imobilul menționat mai sus este identic cu imobilul situat în Iași, .. 20 A, jud. Iași, compus din: o cameră situată la parterul casei de locuit, o cameră la subsol și o bucătărie, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, cota indiviză de 1/2 din sala ce desparte casa de construcția vecinilor, încăperi ce fac parte din apartamentul nr. 1, împreună cu terenul de 208 mp real măsurat, inclus în masa succesorală a defuncților Caluțchi G. și Caluțchi T., înscrisă în certificatul de moștenitor suplimentar nr. 31/07.07.2004. Această identitate între imobile este certă și confirmată de nomenclatorul stradal emis de Primăria Iași și comunicat instanței. De altfel, părțile au avut aceeași opinie în prezenta fază procesuală.
Conform dispozițiilor art. 88 din Legea 36/1995, anularea unui certificat de moștenitor poate fi cerută de cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului.
Deși certificatul de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate și nu poate fi opus terților ca instrument de dovadă a proprietății, acest act a produs o vătămare reclamantei prin înscrierea imobilului proprietatea sa în cuprinsul său, dovadă fiind, între altele, faptul că pârâta s-a întemeiat în acțiunea în revendicare, pe certificatul de moștenitor contestat, iar certificatul constituie, prin sine însuși, o contestare a dreptului reclamantei.
De asemenea, mențiunile făcute de notarul public produc anumite efecte juridice, deoarece, altfel, nu ar mai fi fost prevăzută de lege posibilitatea emiterii și a certificatului de moștenitor, ci doar a certificatului de calitate de moștenitor, urmând ca succesorii să facă dovada dreptului lor de proprietate asupra unui bun transmis de defunct pe baza titlului de proprietate al autorului unit cu certificatul de calitate de moștenitor.
De asemenea, deși nu ține loc de act de proprietate, certificatul de moștenitor produce consecințe juridice, cea mai importantă fiind aceea că dă posibilitatea înscrierii dreptului în cartea funciară, potrivit art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală), conform căruia ,,Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.", având în vedere și prevederile art. 40 alin. 1, care prevăd că ,,Prima înregistrare a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară se poate realiza și în baza certificatului de moștenitor sau a actului de partaj voluntar încheiat în formă autentică, a partajului judiciar și a documentației cadastrale."
Vătămarea avută în vedere de către textul de lege menționat nu trebuie interpretată într-un sens restrictiv, în cazul unui prejudiciu material concret.
Chiar dacă are și alte mijloace pentru a se apăra împotriva pretențiilor moștenitorilor, proprietarul are interesul să desființeze acest act, pentru a pune capăt definitiv unei situații care i-ar putea crea dificultăți și în viitor.
Anularea actului se impune și din perspectiva respectării principiului legalității și al ocrotirii integrale a dreptului de proprietate, prin înlăturarea oricărei atingeri care îi este adusă, oricât de nesemnificativă ar fi ea.
În această situație, sunt incidente dispozițiile art. 88 din Legea 36/1995, iar excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse.
Excepțiile sunt neîntemeiate și pentru că reclamanta nu trebuie să fie moștenitor pentru a ataca certificatul, dreptul său fiind dat chiar de art. 88 menționat mai sus.
Se mai reține că la data pronunțării hotărârii nr. 5600 din 29.03.2000 a Judecătoriei Iași, Calutchi T. era deja decedată, iar instanța nu poate face abstracție de acest fapt, întrucât în masa sa succesorală se afla imobilul dobândit de reclamantă, în cotă de 1/2, astfel încât certificatul de moștenitor este nul relativ în privința reținerii, în masa succesorală a defunctului Calutchi G., a imobilului situat în mun. Iași, . A și compus din: o cameră situată la parterul casei de locuit, o cameră la subsol și o bucătărie, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, cota indiviză de 1/2 din sala ce desparte casa de construcția vecinilor, încăperi ce fac parte din apartamentul nr. 1 din casa situată la adresa menționată, împreună cu cota de indiviză de 5/32 din terenul aferent acestei construcții, în suprafață de 200 mp (real măsurată 208 mp).
Pentru aceste motive, va anula în parte certificatul de moștenitor, în limitele arătate.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 6631 lei, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial, în toate fazele procesuale, dovedite cu chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea reclamantei G. I., cu domiciliul în Iași, . A, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta S. T. F., cu domiciliul în C., . nr.5 ,., . ,pentru anulare act juridic.
Anulează parțial certificatul de moștenitor supliment nr. 31 din 07.07.2004, redactat si autentificat de BNP M. M. D. din C., în ceea ce privește imobilul reținut în masa succesorală a defunctului Caluțchi G., situat în mun. Iași, . A și compus din: o cameră situată la parterul casei de locuit, o cameră la subsol și o bucătărie, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, cota indiviză de 1/2 din sala ce desparte casa de construcția vecinilor, încăperi ce fac parte din apartamentul nr. 1 din casa situată la adresa menționată, împreună cu cota de indiviză de 5/32 din terenul aferent acestei construcții, în suprafață de 200 mp (real măsurată 208 mp).
Respinge excepția lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6.631 lei.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19.03.2014.
Președinte, Grefier,
L. N. D. S.
Red.L.N./18.04.2014
Tehnored.D.S./4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8403/2014. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 5135/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
