Plângere contravenţională. Sentința nr. 5474/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5474/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 24457/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5474/2014
Ședința publică din data de 11 aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. M. P. Ș. și pe intimatul I. D. - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Petentul depune la dosar înregistrare video, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere, acesta fiindu-i necesar la locul de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.07.2013, sub nr._, petentul P. M. P. Ș. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.07.2013, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că la data de 01.07.2013 în jurul orei 7,50 se deplasa cu autoturismul proprietatea . marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare_ pe . Calea București spre .. Când a ajuns în dreptul semaforului de la intersecția ..A.I.C., a constatat că semaforul nu funcționa și, conform legii, petentul a aplicat regulile de circulație conform indicatoarelor: a acordat prioritate celorlalte autovehicule și a virat stânga. A continuat drumul pe . și peste 100 m. a fost oprit de un agent de circulație, pe motiv că nu a respectat culoarea semaforului .A prezentat actele solicitate: permis auto, CI, talon și RCA, după care i-a spus să aștepte în mașină. A mai arătat petentul că a coborât din mașină să vadă și să verifice funcționalitatea și la celelalte semafoare din intersecție și a sesizat că un angajat al RAADPFL C. făcea lucrări de întreținere la semafoarele din intersecție. A informat agentul de poliție că aceasta este cauza pentru care semafoarele nu funcționau în momentul în care a virat la stânga, agentul de poliție a văzut și a luat la cunoștință acest lucru, însă a continuat să scrie procesul-verbal. Petentul a făcut o poză cu telefonul mobil unde se observa clar că angajatul RAADPFL urcat pe scară făcea lucrări de întreținere la semafor, și acesta nu era aprins.
Petentul a menționat că a doua zi, la data de 02.07.2013 a făcut o adresă prin care a solicitat informații privind starea semafoarelor din intersecția menționată, către Primăria C., care a transmis spre soluționare și răspuns către Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Fondului Locativ C., operator care are gestiune directă pentru activitatea de realizare și întreținere în perfectă stare de funcționare a instalațiilor de dirijare a circulației și a semafoarelor. Ca urmare a acestei cereri, petentul a primit răspuns de la RAADPFL C. în care se menționează că la 01.07.2013 la intersecția . cu . sesizat un defect la un corp de semafor auto care a trebuit să fie înlocuit. Operațiunea de înlocuire a durat peste o jumătate de oră și a necesitat decuplarea instalației pe această perioadă de timp.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 105 și art. 118 alin.1 din O.UG. nr 195/2002, art. 121 alin.2 și art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.UG. nr 195/2002, art. 32 din O.G. nr 2/2001, cap. 3.5.1. și cap. 4.1- 4.4 din NML 021-05 din 23.11.2005.
A depus la dosar procesul-verbal contestat, CI, dovada . nr._, răspunsul primit de la RAADPFL C. nr. 8646/09.07.2013, fotografie executată cu telefonul mobil.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
La data de 22.10.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În cazul în care persoana propusă ca martor face parte din cele enumerate la art. 315 NCPC, intimatul a arătat că se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În baza art. 411 alin.1 pct.2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 18.12.2013, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului C. pentru a comunica instanței ora la care au fost efectuate reparații semaforului de la intersecția străzilor Unirii cu A. I. C. în data de 01.07.2013 și de a depune înscrisuri justificative, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 07.04.2014
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.07.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit.d din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 01.07.2013, ora 7,50, a condus autoturismul marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare_ pe . intersecția cu ., a efectuat virajul la stânga, fără a respecta semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune pe toate cele trei culori.
Procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petent, iar la rubrica alte mențiuni petentul a consemnat faptul că semaforul nu a funcționat când a trecut el.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de temeinicie nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de “acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauza de față, agentul constatator nu a depus în susținere dovezi tehnice privind săvârșirea contravenției menționate în procesul-verbal. Pe de altă parte, instanța reține că, astfel cum rezultă din adresa nr. 8646 din 09.07.2013 și procesul-verbal din data de 01 iulie 2013, în ziua de 01.07.2013 a fost sesizat un defect la un corp de semafor auto din intersecția străzilor Unirii cu A. I. C., care a trebuit înlocuit și care a necesitat decuplarea întregii instalații timp de peste o jumătate de oră, lucrarea efectuându-se în cursul dimineții la prima oră.
Prin urmare, instanța reține că nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea faptei contravenționale de către petent, existând un dubiu în acest sens, dubiu ce urmează a profita în mod inevitabil petentului.
În raport de toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de contravenție și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. M. P. Ș., cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. - BIROUL RUTIER, cu sediul în C., .. 50, județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.07.2013 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex./2 ex. .>
| ← Revocare donaţie. Sentința nr. 195/2014. Judecătoria CRAIOVA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 139/2014.... → |
|---|
