Anulare act. Sentința nr. 6899/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6899/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 31800/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 6899/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A.-E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâții
C. C., C. Ș., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința
din data de 07.05.2014 care face parte integranta din prezenta hotărâre cand, pentru a da posibilitatea părților sa depună concluzii scrise, in temeiul art. 156, al. 2 Cod.proc.civ., a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.11.2012, sub nr._, reclamanta M. I. a chemat în judecată pe pârâții C. C. și C. Ș., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului autentificat sub nr. 1256/24.04.2012 la BNP Consens.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 24.04.2012 a încheiat cu pârâții, contractul de vânzare cumpărare precizat, deși înțelegerea cu pârâții a fost să încheie un contract de întreținere.
Precizează reclamanta că pârâții au profitat de starea sa de bătrânețe, de sănătate precară și de capacitatea sa limitată de a citi și înțelege actul pe care l-a semnat, și au convenit cu notarul public să se încheie un act de vânzare- cumpărare, pe care aceasta l-a semnat, fiind în eroare asupra naturii actului încheiat.
Mai arată reclamanta că a fost în eroare, astfel că nu a primit niciun preț al imobilului, iar prețul înscris în contract este pur derizoriu.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1166,1178, 1179, 1182, 1204, 1207, 1235, 1246 și urm C. civ.
S-a depus contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1256/24.04.2012 la BNP Consens.
La data de 09.01.2013 pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Arată că sub aspectul naturii juridice a contractului încheiat, acesta este o vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de uzufruct, reclamanta înțelegând să înstrăineze doar nuda proprietate și să rămână în continuare până la sfârșitul vieții în imobil, fiind întrebată de mai multe ori la biroul notarului dacă nu dorește prezența vreunui reprezentant al primăriei, iar acesta a refuzat, iar actul a fost citit de notar înainte de semnare, iar reclamanta a fost de acord cu conținutul actului.
În privința prețului, învederează că acesta a fost achitat și faptul că este mai mic decât valoarea de piață rezidă din faptul că reclamanta și-a rezervat uzufructul viager.
În probațiune, părțile au solicitat și instanța a încuviințat proba cu interogatoriul părților și proba testimonială cu câte doi martori, fiind audiați martorii E. Z., M. V. și M. M., declarațiile la dosar, iar reclamanta a fost decăzută din proba cu un martor, deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță prin încheierea de ședință din data de 02.04.2014, respectiv nu a indicat numele și domiciliul acestuia în termenul legal, astfel că operează decăderea în temeiul art. 186, alin 2 VCPC.
A fost luat interogatoriu reclamantei și pârâților, răspunsurile fiind consemnate pe aceeași filă cu întrebările.
Analizând cauza dedusă judecății, instanța constată și reține următoarele:
La data de 24.04.2012, între reclamantă și pârâți, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1256/24.02.2012 la BNP Consens.
Potrivit acestui contract, reclamanta a vândut pârâților, imobilul proprietatea sa compus din teren în suprafață de 1200 mp. și o casă de locuit, situate în comuna C., ., jud. D.. Transmiterea de drept a proprietății asupra terenului și construcției s-a făcut către cumpărători, începând cu data autentificării contractului, vânzătoarea rezervându-și dreptul de uzufruct asupra imobilelor, pe tot timpul vieții.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta denunță contractul de vânzare cumpărare indicat mai sus, ca fiind lovit de nulitate absolută pentrueroare asupra obiectului contractului.
În esență, reclamanta deplânge faptul că a fost în eroare cu privire la natura juridică a actului juridic, aceasta fiind convinsă că încheie un contract cu clauză de întreținere prin care pârâții să-și asume obligații cu privire la întreținerea sa .
Reclamanta invocă de asemenea, și o lipsă a cauzei potrivit art. 966 C.civ., întrucât lipsește contraprestația pârâților, prețul fiind pur derizoriu, nefiind încasat de aceasta niciodată.
În ceea ce privește existența sau nu, în cauză, a erorii, mai exact „eror in negotium” ca viciu de consimțământ în persoana reclamantei, cu prilejul încheierii respectivului contract de vânzare cumpărare, instanța constată următoarele:
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Potrivit art. 1179 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit și o cauză licită și morală.
Potrivit disp. art. 1207 cod civil ,(1)Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului. (2)Eroarea este esențială:1.când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;2.când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat;3.când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.(3)Eroarea de drept este esențială atunci când privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea contractului.(4)Eroarea care privește simplele motive ale contractului nu este esențială, cu excepția cazului în care prin voința părților asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.compara cu Art. 954 din cartea III, titlul III, capitolul II, sectiunea II din Codul Civil din 1864
Art. 954
(1) Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției.
(2) Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când considerația persoanei este cauza principală, pentru care s-a făcut convenția (C. civ., 953, 961, 993, 1092, 1167, 1190, 1712).
Eroarea-obstacol antrenează, așadar, nulitatea absolută a actului juridic, întrucât consimțământul vreuneia dintre părțile contractante la încheierea actului juridic, a lipsit.
Pentru a deveni incidentă în cauză eroarea-obstacol, este nevoie să se probeze împrejurarea că voința înstrăinătoarei, la momentul contractării, a fost alterată de o falsă reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat, în sensul că aceasta a crezut ca încheie un anumit act juridic, în vreme ce, în realitate, s-a încheiat un cu totul alt act juridic.
În conturarea adevărului înțelegerii părților, în cauză, s-au administrat interogatoriul părților, proba cu martori și proba cu înscrisuri.
Sub aspectul consecințelor juridice și implicit probator, interogatoriul luat pârâtei, nu a confirmat susținerile reclamantei, în sensul nesocotirii voinței reale a acesteia și nici interogatoriul luat reclamantei, în partea sa relevantă sub aspect probator, adică atunci când este vorba de fapte personale ale acesteia, nu relevă aspecte care să confirme apărările pârâtei.
Prin urmare, instanța fără a acorda o valoare probatorie prestabilită vreuneia dintre probe, va reține ca fiind concludente în dovedirea situației de fapt de la data încheierii actului, depozițiile martorilor propuși de părți și audiați în cauză.
În primul rând, o observație ce se reține unitar din declarațiile martorilor, este aceea că reclamanta nu se afla în nevoie pentru traiul zilnic, că nu s-a plâns că nu are cine să o ajute. Nici unul dintre martorii audiați la propunerea reclamantei, nu au atestat împrejurări percepute propius sensibus, nici unul dintre aceștia nefiind de față la discuții privind încheierea contractului și nici la notar, atunci când s-a încheiat contractul. Martora E. Z., audiată la propunerea reclamantei, declară că de la reclamantă a aflat după încheierea actului juridic dedus judecății că ar fi vrut să încheie un contract de întreținere și nu s-a plătit prețul, iar de la pârâți a aflat că s-a încheiat un contract de vânzare iar pretul de_ lei a fost predat reclamantei.
Martora M. V., propusă de pârâți a declarat că în mai 2012, adică după încheierea actului, a auzit de la cetățeni că reclamanta ar fi vrut să încheie un contract de întreținere, iar de la pârâți a auzit că s-a achitat prețul.
Martora M. M. nu știe nimic cu privire la speța de față și nu a auzit despre neînțelegerile părților.
Reclamanta, prin urmare, nu a probat susținerile din cererea de chemare în judecată, mai precis nu a adus nici o dovadă în sensul că intenția sa ar fi fost să încheie un contract de întreținere cu pârâții și nu un contract de vânzare cumpărare, în momentul încheierii actului juridic dedus judecății, neinteresând în speță dacă după încheierea actului reclamanta și-a schimbat dorința, pentru a deveni incidentă în cauză eroarea-obstacol, fiind nevoie să se probeze împrejurarea că voința înstrăinătoarei, la momentul contractării, a fost alterată de o falsă reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat, în sensul că aceasta a crezut ca încheie un anumit act juridic, în vreme ce, în realitate, s-a încheiat un cu totul alt act juridic, iar nu în sensul că, după încheierea actului, aceasta ar dori să încheie un alt act juridic.
Astfel, probele administrate la propunerea reclamantei, nu au fost concludente în dovedirea faptului că intenția acesteia, la momentul încheierii contractului, a fost aceea de a obține întreținere.
În concluzie, nu se poate reține că acel contract de vânzare cumpărare încheiat între părți ar fi fost afectat de viciul erorii obstacol, câtă vreme nu s-a probat împrejurarea că voința reclamantei a fost alterată de o falsă reprezentare asupra naturii juridice a actului ce s-a încheiat.
Reclamanta invocă de asemenea, și o lipsă a cauzei potrivit art. 1235 C.civ., întrucât lipsește contraprestația pârâților, prețul fiind pur derizoriu, nefiind încasat de aceasta niciodată.
Relativ la această din urmă critică, cu prioritate trebuie precizat că suntem în situația prevăzută de art. 1238, alin 1 C.civ., care prevede că " Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice.
Interpretând teleologic condițiile prevăzute de lege, pentru o vindere valabilă, se reține că sancțiunea nulității absolute este aplicabilă în situația reclamată, de neîndeplinire a condiției prețului, însă doar dacă acesta nu este fixat în bani, nu este determinat sau determinabil și de asemenea, nu este sincer și serios. Ori, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare în cauză, prețul este fixat în bani, și este determinat. Prin condiția de a fi sincer, se înțelege ca prețul să fie real, părțile să nu îl fi stabilit în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut și plătit. Nulitatea absolută a vânzării, ar putea fi atrasă și dacă prețul nu este serios.
În speță, suma de_ lei stabilită ca preț nu apare a fi una derizorie, în raport de lucrul vândut, chiar dacă acest preț ar fi unul inferior valorii reale a lucrului vândut, contractul de vânzare cumpărare este unul valabil, întrucât părțile sunt libere să determine prețul sub sau peste valoarea lucrului, echivalența fiind raportată nu numai la valoarea lucrului, ci și la subiectivismul părților, precum și la faptul că reclamanta și-a păstrat dreptul de uzufruct, iar o construcție existentă pe terenul în litigiu nu a făcut obiectul vânzării.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de M. I., cu domiciliul în ., . în contradictoriu cu pârâții C. C., C. Ș.,, ambii cu domiciliul în comuna C., ..
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2014
Președinte,Grefier,
C. M. R. B. A. E.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
C.R. 05 Iunie 2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
