Contestaţie la executare. Sentința nr. 9061/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9061/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 28/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civila nr.9061/2014
Ședința publică de la 23 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator P. T. și pe intimat P. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru contestator av. S. iar pentru intimat consilier juridic M. N. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța verificandu-și, din oficiu, competenta în temeiul art. 131 NCPC constată raportat la art.172, alin. 4 C.p. fiscală rap. la art. 650 alin.1 și art. 713 alin 1 N.Cpr.civilă constată ca este competenta general, material si teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, instanța, după ascultarea părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Instanța pune în discuție necesitatea depunerii la dosar, de către contestator, a certificatului de deces pentru P. A. și înscrisuri din care să rezulte ca P. T. este moștenitorul acestuia.
Reprezentantul contestatoarei solicită lăsarea cauzei la sfarsitul ședinței de judecată, în vederea depunerii înscrisurilor solicitate de instanță.
Consilier juridic M. N. N. pentru intimată arată că nu se opune lăsării cauzei la a doua strigare.
Instanța dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru contestator av. S. iar pentru intimat consilier juridic M. N. N. .
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar, în copie, certificat de deces al numitului P. A., certificat și sentința civilă nr.3181 din 06.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013.
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Reprezentantul contestatoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul contestatoarei și al intimatei este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată respectiv anularea titlului executoriu nr._/16.12.2013 si a somației nr._/16.12.2013 precum si a tuturor actelor de executare silita. Cu cheltuieli de judecată constând în plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea actiunii, mentinerea legală și temeinică a actelor de executare întocmite având în vedere că, contestatoarea nu a contestat decizia de impunere. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.01.2014, sub nr._, contestatoarea P. T., în contradictoriu cu intimata P. D. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/16.12.2013 emis de P. D., Serviciul Impozite si Taxe Locale în dosarul de executare nr.7801/16.12.2013 solicitând admiterea contestatiei, anularea titlului executoriu nr._/16.12.2013 si a somației nr._/16.12.2013 precum si a tuturor actelor de executare silită.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin titlul executoriu nr._/16.12.2013 emis de P. Dabuleni, Serviciul Impozite si Taxe Locale in dosarul de executare nr. 7801/16.12.2013 se urmărește executarea defunctului său sot-P. A. pentru suma de 4616 lei reprezentând impozit pe teren extravilan dupa cum urmează: 1801,33 lei debit și 2814,67 lei accesorii ( majorări de întârziere).
Se arată că prin actul nr.26/24.11.2005 soțul său a cumpărat de la . -societate aflata in lichidare-activele reprezentând plantație de vie dupa suprafața de teren de 8.54 ha, teren aflat in proprietatea statului prin Agenția Domeniilor Statului iar conform sentinței civile nr._/09.12.2011 pronuntata în dosarul nr._/215/2011 de Judecătoria C., sentința rămasa definitive si irevocabila a demonstrat ca soțul său nu datora impozit pentru terenul respectiv deoarece nu ii aparținea nici in proprietate si nici nu îl concesionase, închiriase, nu il luase in administrare sau in folosința " deci nu sunt indeplinite condițiile art. 256 din Legea 571/2003, articol in baza căruia a fost impus.
Contestatoarea arată că organul fiscal a emis decizia de impunere nr.1016/11.11.2011 pentru suma de 3143 lei reprezentând impozit teren extravilan dupa cum urmeaza: 700 lei debit anul 2011, 2443 lei debit anii 2007, 2008, 2009, 2010.
Prin adresa nr._/06.07.2012 i s-a comunicat ca a fost modificata baza de impunere prin scăderea suprafețelor de teren preluate de ., stabilindu-se in final un impozit in suma de 1801,33 lei suma care sta la baza titlului executoriu contestat, si pentru care nu a fost emisa o noua decizie de impunere in conformitate cu art.86 din O.G 92/2003 republicata.
Organul fiscal a emis acte de executare silita pentru recuperarea sumei de 4616 lei cu titlul de debit si accesoriile aferente fara ca la baza acestora sa fi întocmit o decizie de impunere fiscala atat pentru debit cat si pentru accesorii, asa cum ordona dispozițiile art.85 si art. 88 lit C) din O.G. 92/2003 republicata, acte administrative care sa constituie titlul de creanța fiscal cu conținutul prevăzut in art. 43 din O.G. 92/2003 republicata.
A susținut în continuare că titlul executoriu contestat în cauză nu poate avea o existență de sine stătătoare în lipsa unui titlu de creanță fiscală din cele enumerate de dispozițiile imperative ale art.141, alin.1/1.
În drept a invocat dispozițiile art. 172 si următoarele din O.G. 92/2003 privind codul de procredura fiscala republicat cu modifiarile si completările ulterioare.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: decizie de impunere, act de vânzare cumpărare si încheierea Tribunalului D. nr.26/24.11.2005, titlul executoriu nr._/16.12.2013, somația nr._/16.12.2013, sentința civila nr._/09.12.2011, adresa nr._/17.12.2013 de comunicare a titlului executoriu, decizia de impunere nr. 1016/11.11.2011, adresa nr._/06.07.2012, adresa nr._/16.12.2013.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 328,12 lei.
La data de 07.03.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicita respingerea, ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de către contestatoarea P. T., împotriva somației nr._ din 16.12.2013 și a titlului executoriu nr._ din 16.12.2013, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că actele de executare au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale.
In fapt, se arată că soțul defunct al contestatoarei-P. A., a cumpărat de la ., societate în lichidare judiciară, suprafața de 8,54 ha plantație de viță-de vie, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.26/24.11.2005 la Tribunalul D., proprietarul terenului fiind Agenția Domeniilor Statului.
Contrar dispozițiilor art.259, alin.6 privind codul fiscal, aceasta ca titulară a dreptului de proprietate asupra plantației și folosință asupra terenului nu s-a conformat acestor prevederi.
S-a menționat că Serviciul impozite și taxe locale a luat la cunoștință de faptul că P. A. datorează impozit pentru terenul mai sus menționat, în urma comunicării de către compartimentul Registrul agricol a actelor de procurare a plantației de viță-de-vie, iar potrivit adresei nr.549 din 30.03.2011 i s-a solicitat contestatoarei declararea terenului în vederea impozitării, dar aceasta a refuzat.
Se mai arată că în perioada anilor 2007, 2008 și 2009, defunctul P. A. a beneficiat de subvenția de la stat pentru această suprafață, motiv pentru care apreciază că nu se poate reține susținerea contestatoarei că nu datorează impozit pe teren, ținând cont de faptul că subvenția pe teren se acordă doar celor care exploatează în mod direct terenul.
În ceea ce privește sentința civilă nr._/09.12.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 684/29.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/215/2011 de Tribunalul D., având ca obiect anularea somației și a titlului executoriu nr. 5801/25.05.2011 se arată că instanța nu s-a pronunțat cu privire la faptul că defunctul P. A. nu ar datora impozit pentru această suprafață întrucât nu ar fi avut folosința terenului.
Astfel, potrivit celor menționate, organul fiscal a procedat la emitere deciziei de impunere nr. 1016/11.11.2011 pentru suma de 3.143 lei, reprezentând impozitul pe terenul extravilan în suprafață de 8,54 ha. Cu toate acestea, contestatoarea a avut posibilitatea în cazul în care s-a considerat lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal să conteste titlul de creanță, conform prevederilor art. 205 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, (r3), cu modificările și completările ulterioare, însă aceasta nu a contestat această decizie de impunere.
Întrucât prin adresa nr.750 din 19.06.2012, contestatoarea a solicitat să-i fie restituită suma de 1.207,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată potrivit sentinței civile nr._/09.12.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011 si având în vedere că a fost contestată decizia de impunere nr._11, organul fiscal a procedat la compensarea sumei de 1.207,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată, stabilindu-se un impozit în sumă de 1801,33 lei.
Consideră că afirmațiile contestatoarei cu privire la faptul că a fost modificată baza de impunere, sunt neîntemeiate, întrucât conform prevederilor art.23 din O.G. Nr.92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare: " Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată". Ori, în cauza dedusă judecății, contestatoarea nu a contestat decizia de impunere nr. 1016/11.11.2011 care constituie titlul de creanță.
Intimata arată, că în mod eronat, practic în baza aceleiași adrese nr. 750 din 19.06.2012 potrivit căreia contestatoarea a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată, s-a procedat atât la compensarea sumei, cât și la restituirea acesteia în numerar, rămânând de plată în mod eronat un debit de 594,03 lei și nu de 1.801,33 lei cum era corect. Astfel, în urma verificărilor efectuate organul fiscal a constatat această eroare, motiv pentru care a anulat compensarea, toate aceste aspecte fiindu-i comunicate contestatoarei prin adresele nr. 6253 din 13.02.2013 și nr._ din 16.12.2013.
Așadar, apreciază că atât somația nr._ din 16.12.2013 cât și titlul
executoriu nr._ din 16.12.2013 din dosarul de executare nr.7801/16.12.2013
emis de Serviciul impozite și taxe locale și care fac obiectul prezentului dosar, au fost
întocmite cu respectarea prevederilor legale, ținând cont de faptul că decizia de
impunere nr. 1016 din 11.11.2011 nu a fost contestată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 256 alin. (3), art. 259 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, art. 23 din OG. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
In dovedirea întâmpinării a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. 3713/20.12.2011 transmisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ca răspuns la adresa emisă de către Serviciul impozite și taxe locale nr. 7111/09.08.2011, adresa nr. 1774/17.12.2013; somația nr._ din 16.12.2013; titlul executoriu nr._ din 16.12.2013;contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 26/24.11.2005 la Tribunalul D.; adresa nr. 549 din 30.03.2011 prin care i s-a solicitat contestatoarei declararea terenului ocupat de plantația de viță-de-vie; decizia de impunere nr. 1016 din 11.11.2011 - transmisă și primită de contestatoare la data de 15.11.2011, stabilindu-se un impozit în sumă de 3.143,00 lei; sentința civilă nr._/09.12.2011 a Judecătoriei C. rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 684/29.03.2012 pronunțată în dosarul nr._/215/2011 al Tribunalului D., având ca obiect anularea somației și a titlului executoriu nr. 5801/25.05.2011; adresa nr.750 din 19.06.2012 transmisă de P. T. privind restituirea cheltuielilor de judecată; adresele nr. 9965 din 01.08.2012, nr. 6253 din 13.02.2013 și nr._ din 16.12.2013 emise de Serviciul impozite și taxe locale; adresa nr.3713/20.12.2011 transmisă de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; adresa emisă de către Serviciul impozite și taxe locale nr.7111/09.08.2011.
La data de 03.04.2014, contestatoarea P. T. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat într-o primă teză constatarea nulității absolute a titlului executoriu nr._/16.12.2013 și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr.7801/16.12.2013 al Primăriei D., iar în cea de-a doua teză anularea titlului executoriu nr._/16.12.2013 și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._/16.12.2013 al Primăriei D..
În ceea ce privește prima solicitare adresată instanței s-a arătat că atât titlul executoriu cât și toate actele de executare au fost emise pe numele soțului său P. A. decedat la data de 25.12.2010.
Așadar, actele efectuate de intimată au fost efectuate împotriva unei persoane care nu mai era în viață și ca atare ele sunt lovite de nulitate absolută întrucât odată cu decesul încetează și capacitatea de folosință a persoanei, adică aptitudinea omului de a mai avea drepturi și obligații.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 16.12.2013, P. D., Serviciul Impozite și Taxe Locale, a emis pentru numitul P. A., autorul contestatoarei, în dosarul de executare silită nr.7801/2013, titlul executoriu nr._/16.12.2013 și somația nr._/16.12.2013, în vederea recuperării creanței în cuantum total de 4616 lei, din care suma de 1801,33 lei reprezentând impozit teren extravilan compus din suma de 594,03 lei scadentă în data de 29.03.2012 și suma de 1207,30 lei scadentă în data de 16.12.2013, iar suma de 2814,67 lei reprezentând accesorii scadente în perioada 31.03._13.
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea a solicitat într-o primă teză constatarea nulității absolute a titlului executoriu și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr.7801/16.12.2013 al Primăriei D., motivat de faptul toate aceste acte de executare au fost efectuate împotriva unei persoane care nu mai era în viață, respectiv a soțului contestatoarei, numitul P. A. decedat la data de 25.12.2010 și cu nerespectarea dispozițiilor art.29 raportat la art.2, alin.3 C.pr.fiscală și art.686 N.c.p.civ.
Reține instanța că potrivit art.29, alin.1 din Codul de procedură fiscală drepturile și obligațiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun.
În cauză, instanța constată că deși, numitul P. A. a decedat la data de 25.12.2010,, așa cum rezultă din copia certificatului de deces ., nr._ eliberat la data de 26.12.2010, deci la o dată anterioară emiterii titlului executoriu nr._/16.12.2013, intimata a procedat la comunicarea atât a somației nr._/16.12.2013 cât și a titlului executoriu antemenționat moștenitoarei acestuia, contestatoarea P. T., în calitate de soție supraviețuitoare, la ultimul domiciliu al acestuia respectiv în localitatea D..
Mai mult, contestatoarea nu a contestat calitatea sa de moștenitor a autorului P. A., iar aspectele privind calitatea în care intimata i-a comunicat acte de executare silită, chiar anterioare celor contestate în prezenta cauză au fost stabilite și prin sentința civilă nr._/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr.684/29.03.2012, pronunțată de Tribunalul D., având aceleași părți ca și cererea dedusă judecății în speță.
Pe cale de consecință, procedura execuțională fiscală a fost declanșată împotriva contestatoarei, în calitate de succesor în drepturi a defunctului P. A., conform art.29, alin.1 din codul de procedură fiscală, fiindu-i comunicate acesteia așa cum s-a reținut anterior.
Constatând astfel că actele de executare silită menționate anterior au fost emise de către intimată cu respectarea dispozițiilor art.686-687 din Noul Cod de procedură civilă, instanța reține ca fiind neîntemeiată, contestatia promovata sub aspectul existenței unei cauze de nulitate absolută a titlului executoriu nr._/16.12.2013.
Analizând cererea formulată prin prisma celorlalte motive de nelegalitate invocate de către contestatoare, instanța arată că potrivit prevederilor art.141, alin1 din Codul de Procedură fiscală executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin 1 indice 1 în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
De asemenea, instanța mai reține că potrivit prevederilor art. 141 alin1 indice 1 teza a II a cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
În conformitate cu dispozițiile art.110, alin.3 C.proc.fiscală, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
În acest sens, în dispozițiile cu caracter explicativ cuprinse în pct.107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004, sunt enumerate următoarele titluri de creanță fiscală: a) decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii; b) declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii; c) decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente; d) declarația vamală pentru obligațiile de plată în vamă; e) documentul prin care se stabilește și se individualizează datoria vamală, inclusiv accesorii, potrivit legii; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Prin apărările formulate în cauză, intimata a susținut că titlul de creanță în temeiul căruia a declanșat procedura de executare în dosarul nr.7801/2013 este reprezentat de decizia de impunere nr.1016/11.11.2011 pentru suma de 3143 lei, neatacată de parte în contencios administrativ-fiscal, în procedura specială reglementată de art.205 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare.
Analizând decizia de impunere invocată de către intimată, instanța reține că aceasta a fost emisă la data de 11.11.2011 pentru obligații fiscale în cuantum total de 3143 lei, compuse din suma de 700 lei impozit teren extravilan pentru anul 2011 și suma de 2443 diferențe pe trecut, stabilindu-se termene de plată 31.03.2011, respectiv 30.09.2011.
Prin urmare, față de aspectele reținute, instanța constată, că între obligațiile de plată stabilite prin titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere nr.1016/11.11.2011 și cele executate silit în dosarul nr.7801/2013, prin somația și titlul executoriu contestate în cauză nu există nicio corespondență, acestea din urmă vizând obligații calculate pentru perioade de timp distincte, respectiv debite scadente la data de 29.03.2012 și la data de 16.12.2013, astfel cum s-a arătat și anterior.
Din această perspectivă, instanța constată că obligațiile de plată statuate prin decizia de impunere invocată de intimat drept titlu de creanță nu se regăsesc în cuprinsul actelor de executare emise în dosarul nr. 7801/2013, debitul principal și accesoriile executate silit nefiind identificate și individualizate ca atare.
Mai mult, compensarea și anularea compensării invocate de către intimată prin întâmpinare în privința sumei de 1207,30 lei, nu pot suplini un titlu de creanță, în baza căruia intimata să declanșeze procedura de executarea silită, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art.24 din codul de procedură fiscală, compensarea reprezintă doar o modalitate de stingere a creanțelor și nu un act prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, așa cum impun dispozițiile art.110, alin.3 C.proc.fiscală
Pentru considerentele expuse, cum titlul executoriu și somația contestate în cauză, au fost emise de organele de executare fiscală în lipsa unui titlu de creanță valabil, iar instanța a reținut ca neîntemeiată solicitarea contestatoarea de a se constata nulitatea absolută a titlului executoriu nr._/16.12.2013, va admite în parte contestația la executare și va anula actele de executare constând în titlul executoriu nr._/16.12.2013 și somația nr._/16.12.2013, ambele emise în dosarul de executare nr.7801/2013.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 828,12 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compusă din suma de 500 lei-onorariu avocat conform chitanței nr.46/2014 și suma de 328,12 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoare P. T., cu domiciliul în D., ..85, județ D., în contradictoriu cu intimata P. D., cu sediul în D., ., județ D..
Anulează actele de executare constând în titlul executoriu nr._/16.12.2013 și somația nr._/16.12.2013, ambele emise în dosarul de executare nr.7801/2013.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 828,12 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
4ex/12.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6974/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1030/2014.... → |
|---|
