Contestaţie la executare. Sentința nr. 6075/2014. Judecătoria CRAIOVA

Judecătoria CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 6075/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 29527/215/2013

Dosar nr._ -contestatie la executare-

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA Nr. 6075/2014

Ședința publică de la 28.04.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE T.-G. C.

Grefier L. T. - N.

Pe rol soluționarea acțiunii formulată de contestatoarea . prin lichidator judiciar CII A. P. A. în contradictoriu cu intimatul M. F. Publice – Agentia N. de Administrare Fiscala – Garda Financiara D., având ca obiect contestatie la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au raspuns partile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, dupa care,

In temeiul art. 104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387 din 22 septembrie 2005, instanța a lăsat cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare nu au raspuns partile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească și retine cauza spre solutionare.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată la data de 04.09.2013 contestatoarea . București a formulat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice- Agenția Națională de Administrare Fiscală- Garda Financiară D. contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția Județeană D. solicitând anularea ca netemeinică și nelegală a Deciziei de Instituire a Măsurilor Asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția Județeană D. și a măsurilor dispuse prin aceasta; suspendarea executării Deciziei de Instituire a Măsurilor Asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția Județeană D. până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, referitor la primul capăt de cerere, respectiv anularea ca netemeinică și nelegală a Deciziei de Instituire a Măsurilor Asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția Județeană D. și comunicată contestatoarei de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S.- Serviciul Fiscal Orășenesc Cehu Silvaniei la data de 28.08.2013, contestatoarea arata ca prin adresa emisa sub numărul 358 din 27.08.2013, Serviciul Fiscal Orășenesc Cehu - Silvaniei din cadrul Agenției Naționala de Administrare Fiscala - Direcție Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj - N. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., i-a comunicat un exemplar de pe Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/14.08.2013 intocmit de Garda Financiara comunicata cu Agenția Județeană de Administrare Fiscala S. sub numărul 541/19.08.2013.

Garda Financiara - Secția Județeană D. a înțeles sa emită Decizia de instituirii a masurilor asigurătorii in considerarea prevederilor art.129 alin.3 din OG nr.92 din 2013 si sa indice ca temei legal a măsurii asigurătorii prevederile art.129 alin 2 si alin3 din OG nr/92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Apreciază ca netemenica si nelegala, Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr._/14.08.2013 emisa de Garda Financiara D., pentru următoarele considerente:

1.Decizia a fost emisa cu incalcare condițiilor esențiale de fond si de forma cerute in mod expres de art.129 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala coroborate cu dispozițiile Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala;

2.Actul atacat a fost emis cu încălcare dispozițiilor art.9 alin.l din Codul de procedura fiscala privind dreptul contribuabilului de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si împrejurările relevante in luarea deciziei;

3.Contestatoarea nu are calitatea speciala ceruta de art.129 „debitor al obligațiilor fiscale";

4.Actul atacat a fost emis cu incalcarea dispozițiilor pc.5.1.5. si 5.1.6 din Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala;

5.Procedura de comunicare a actului atacat s-a realizat cu incalcarea dispozițiilor pc.5.19 si pc.1.2 din Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala";

6. Emiterea actului atacat s-a realizat de către un organ de control care nu avea competenta legala in acest sens;

În ce privește prima critica adusă actului atacat, decizia a fost emisa cu încălcare condițiilor esențiale de fond si de forma cerute in mod expres de art.129 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala coroborate cu dispozițiile Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala", contestatoarea arata ca potrivit art.129 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala „se dispun masuri sub forma popririi asigurătorii si sechestrului asiguratoriu -asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniu, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea. "

In cuprinsul alin.3 din cuprinsul aceluiași articol 129, legiuitorul dispune:

„Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare".

Conform art. 129 alin. 1: „masurile asigurătorii prevăzute in prezentul capitol, se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

Procedura administrativa, respectiv Procedura de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala a fost aprobata prin Ordinul Președintelui ANAF nr.2605 din 2010 publicat in Monitorul Oficial nr.732 din 03.11.2010

Arata contestatoarea ca potrivit prevederilor art.129 alin.4 si 5 din OG 92/2003, masurile asigurătorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după, caz, masurile asigurătorii vor fi ridicate, decizia de instituire a masurilor asigurătorii trebuie motivata si semnata de către conducătorul organului fiscal competent.

Din textele legale mai sus citate, este de reținut, așadar, caracterul excepțional al masurilor asigurătorii care pot fi dispuse înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare precum si al celor care se pot dispune atunci cand exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul.

Altfel spus, pentru ca astfel de masuri sa poată fi dispuse in mod legal este necesar ca ipotezele avute in vedere de legiuitor sa se verifice la data luării masurilor, respectiv sa existe date certe, susținute de probe, care sa determine concluzia ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa își risipească patrimoniul.

Motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului.

Mentioneaza contestatoarea ca dispozitiile art.129 alin.5 din Codul de procedura fiscala sunt in deplin acord cu prevederile art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României, potrivit cărora dreptul la informare trebuie respectat in raporturile juridice care se stabilesc intre autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, in sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.

D. obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.

Se mai arata ca decizia nu cuprinde motive care dovedesc existența vreunui pericol ca contestatoarea să se sustragă, să își ascundă ori să risipească patrimoniu, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Cu privire la acest aspect, organul de control s-a limitat la a indica textul legal in temeiul căruia a fost întocmită decizia.

Contestatoarea arata ca organul de control a motivat decizia de instituire a masurilor asigurătorii menționând in cuprinsul Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._ din 14.08.2013 doar ca: „întrucât exista pericolul ca debitorul sa se sustragă de la plata obligațiilor fiscale suplimentare prin înstrăinarea patrimoniului."

Mai mult, practica judiciara este constantă in aprecierea ca dispozițiile art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala impun ca pericolul de înstrăinare a patrimoniului să existe la data instituirii masurilor asigurătorii, organul de control având obligația de a indica probele din care rezulta pericolul de înstrăinare .

Se mentioneaza ca contestatoarea a avut o conduita de totala cooperare față de toate solicitările formulate de organul de control, astfel la data la care a fost convocați, administratorul legal al societății Domnul Johann Boehmer s-a prezentat la sediul organului emitent din C. si am furnizat toate informațiile si a prezentat toate documentelor solicitate.

Contestatoarea arata ca in calitate de contribuabil nu a înregistrat si nu înregistreaza in prezent datorii restante la bugetul de stat consolidat.

Subliniaza contestatoarea ca decizia a fost data si cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art.129 alin.4 teze a Il-a in sensul ca organul de control a incalcat obligația stabilita de legiuitor in sarcina sa, in sensul de a preciza in cuprinsul acesteia ca "prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, dupa ca, masurile asigurătorii vor fi ridicate "

2. In ceea ce privește cea de-a doua critica formulata împotriva actului atacat, respectiv actul atacat a fost emis cu încălcare dispozițiilor art.9 alin.l din Codul de procedura fiscala privind dreptul contribuabilului de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si împrejurările relevante in luarea deciziei, contestatoarea arata ca prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.08.2013 emisă de GARDA FINANCIARA - SECȚIA JUDEȚEANĂ D. s-a dispus instituirea unor astfel de măsuri in ceea ce o privește pe contestatoare, pentru suma de 1.879.858 lei și cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursă de venit, respectiv asupra sumelor datorate contestatoarei de terți si asupra unor conturi de disponibilități bănești din conturile bancare.

In cuprinsul deciziei s-a menționat in mod expres faptul că, in temeiul art. 9 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003, "cand urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului."

In contextul acestei precizări, rezultă că organul fiscal a apreciat că se găsesc in situația de excepție, care nu implică in mod necesar audierea contribuabilului.

Potrivit art. 9 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, „înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei", cu excepta situaților de la aliniatul 2.

In ceea ce privește cazul de la art. 9 alin. 2 lit. d mai sus menționat, privind neobligativitatea ascultării contribuabilului atunci cand urmează să se ia mauri de executare silită acesta trebuie coroborat cu dispozițiile art. 145 alin. 1 din Codul de procedură fiscală conform căuria „Executarea silită începe prin comunicarea somației", or, nu exista nici o dovada ca la data de 14 august 2013, data instituirii maurilor asigurătorii ar fi fost declanșată executarea silită.

De altfel, aceasta este și natura măsurilor asigurătorii, care nu reprezintă măsuri de executare silită, ci doar mijloace procesuale având drept scop asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale contribuabilului, asupra posibilități de realizare efectivă a executării silite atunci când se va emite titlul executoriu.

Dar și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie să respecte prevederile general aplicabile Codului de procedură fiscală privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat anterior emiterii actului contestat.

3. In ceea ce privește cea de-a treia critica adusa actului atacat, respectiv, contestatoarea nu are calitatea de speciala ceruta de art.129 „debitor al obligațiilor fiscale", intrucat in sarcina unui alt contribuabil s-a reținut încălcarea dispozițiilor legale fiscale, respectiv . nu a depus in cursul anului 2013 decontul TVA, declarația informativa 394 si declarația 100, fiind înregistrata in scopuri de TVA începând cu luna martie 2013, depunând numai declarația recapitulativa 390 pe lunile aprilie 2013 si mai 2013, se arata ca potrivit dispozițiilor Ordinului ANAF nr.2605 din 2010, in situația in care organul de control, in timpul acțiunii de control, efectuata după procedurile prealabile de documentare pentru control, si in urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente si a informațiilor pe cale le deține, constata ca exista suficiente informații ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodată ca exista pericolul iminent sa se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asigurătorii,

Organul emitent arata in motivarea sa ca măsura asiguratorie a fost luata urmare a celor constatate cu ocazia unui control efectuat contestatoarei in data de 30 iulie 2013, respectiv, controlul inceput de Garda Financiara D. la data de 26 iulie 2013, la sesizarea contestatoareai, a fost finalizat de către Garda Financiara Golj la data de 30 iulie 2013.

Astfel Garda Financiara D. in urma verificărilor efectuate a constatat realitatea si legalitatea operatiunilor desfasurate si declarate de contestatoare si, in consecința, a dispus ridicarea masurilor de indisponibilizare a mărfurilor comercializate de contestatoare, intrucat au fost înlăturate motivele care au determinat acesta măsura.

Se mai arata ca la data de 26.07.2012, conform prevederilor cuprinse in OPANAF NR.282/2013 privind monitorizare achiziții intracomunitare, Garda Financiara Secția Județeană D. a efectuat verificări specifice, înaintea desigilării unui mijloc de transport încărcat cu fier beton, control consemnați in

Nota de Constatare nr._/ 26 iulie 2013.

Cu aceasta ocazie s-a constatat din baza de date FISCNET ca exista neconcordante privind achizițiile de bunuri declarate de către . SRL fata de raportările partenerilor comerciali.

Neconcordanta a constat in faptul ca: „ in perioada aprilie - iunie 2013, . a declarat prin declarația informativa 394, perioada fiscala fiind luna calendaristica, achiziții de bunuri de la . București dupa cum urmează:

luna aprilie 2013: 1.611.977 lei ( baza impozabila) + 386.874 lei ( TVA) = 1.998.851 lei

luna mai 2013: 1.199.977 lei (baza impozabila) + 287.798 lei ( TVA) = 1.486.955 lei

luna iunie 2013: 1.476.865 lei (baza impozabila) + 354.447 lei ( TVA) = 1.831.312 lei

Arata contestatoarea ca ., unul dintre partenerii comerciali ai contestatoarei, conform informațiilor din FISCNET, nu a depus in cursul anului 2013 decontul TVA, declarația informativa 394 si declarația 100, fiind înregistrata in scopuri TVA incepand cu luna martie 2013, depunand numai declarația recapitulativa 390 pe lunile aprilie 2013 si mai 2013 prin care a declarat achiziții intracomunitare de bunuri in sume totale de 1.490.758 lei in aprilie 2013 si in suma totala de 1.552.749 lei in mai 2013.

Pentru aceste motive in vederea „stabilirii realității si legalității operațiunilor desfășurate" comisarii au decis efectuarea in perioada imediat următoare a verificărilor specifice pe întreg lanțul comercial si au luat măsura de indisponibilizare a mărfurilor comercializate de contestatoare.

Urmare a celor de mai sus, la aceeași data, Garda Financiara - Comisariatul Regional D. a emis documentul „INVITAȚIE" înregistrata sub . numărul_ /26 iunie 2913 prin care contestatoarea era convocata la data de 29 iulie 2013 la sediul GF D., sa prezinte: documentele justificative si de evidenta contabila si fiscala aferente perioadei aprilie 2013 - iunie 2013; facturi de achiziție; facturi de livrări; documente de recepție marfa; contracte de vânzare cumpărare; extrase de banca; jurnale de achiziție; jurnale de vânzări; registru de casa; balanțele lunare de verificare; registru jurnal; registrul unic de control, (anexează in copie Invitație inregistrata sub . numărul_ /26 iunie 2913)

In urma invitației, atat la la data de 29.07.2013, cat si la data de 30.07.2013 s-a prezentat la sediul GF D. administratorul societății, domnul Boehmer Jonann.

La data de 30.07.2013 in prezenta si pe baza documentelor puse la dispoziție de administratorul subscrisei dl. Johann Boehmer s-a procedat la verificarea realității si legalității de bunuri declarate de la . București.

Astfel in perioada aprilie - iulie 2013 . a declarat achiziții de bunuri de la . pe care le-a inregistrat in evidenta contabila si fiscala a societății si le-a declarat organului fiscal competent prin întocmirea si depunerea decontului/declarațiilor prevăzute de cadrul legal, pentru un nr. de 112 facturii fiscale.

Toate facturile de achiziție au fost achitate de către G. I. SRL numai prin instrumente de plata bancare, respectiv ordine de plata.

Bunurile achiziționate reprezentau otel-beton de diferite diametre care erau comercializate in mod direct către diferiți beneficiarii ai .. Astfel fiecare factura de achiziție bunuri de la . era urmata de o factura de livrare a acelorași bunuri, cu acelasi mijloc de transport, prețul de livrare fiind mai mare decât cel de achiziție, marfa fiind descărcata direct la beneficiarul final. Toate plățile efectuaute pe intreg lanțul comercial, respectiv, . - . - beneficiar final, au fost efectuate numai cu instrumente de plata bancare, respectiv ordine de plata.

Urmarea a solicitării Gărzii Financiare D., contestatoarea prin reprezentantul sau legal a pus la dispoziția organului de control documentele solicitate respectiv:

-Facturi de achiziție (toate cele 112 facturi) de la ., certificate conform cu originalul, insotite de facturile de livrare aferente fiecărei achiziții, pentru perioada aprilie - iulie 2013;

-Fisa lunara a furnizorului . emisa din evidenta contabila:

-Extrasele lunare de cont cu incasarile si plățile aferente facturilor menționate mai sus;

-Situația de plați către furnizorul . emisa din evidenta contabila;

-Situația încasării de la clienții societății din evidenta contabila împreuna cu extrasele de cont;

-Jurnalul lunar de vânzări, perioada aprilie - iulie 2013;

-Balanțele lunare de verificare pe lunile aprilie - iunie 2013;

-Deconturile de TVA, declarațiile informative 394, declarație 100, aferente perioadei aprilie – iunie 2013.

Ulterior, in urma verificărilor efectuate si consemnate potrivit celor de mai sus, întrucât s-a constatat realitatea si legalitatea operațiunilor desfășurate si declarate de contestatoare, Garda Financiara - Secția Județeană D. a procedat la ridicarea măsurii de indisponibilizare a bunurilor comercializate de contestatoare, acestea fiindu-le restituite.

Cele consemnate de organul de control ca fiind motive ce au determinat dispunerea măsurii asigurătorii nu dovedesc îndeplinirea condițiilor exprese prevăzute de art.129 alin.2 .

Mai mult, reținerile organului de control sunt contradictorii in sensul ca daca inițial se consemnează ca: „. nu a declarat livrări de bunuri prin întocmirea si depunerea deconturilor /declarațiilor prevăzute de cadrul legal in cursul anului 2013 „ pentru ca ulterior in cuprinsul aceluiași act sa se consemneze: „Analizând informațiile cuprinse in declarațiile 390 transmise organelor fiscale de către ., aferente lunilor aprilie 2013 - mai 2013".

Contestatoarea arata ca organul de control a înțeles să își intemeieze decizia pe imprejurarea ca „exista suspiciunea" potrivit căreia . ar urmări diminuarea TVA de plată aferent livrărilor mărfurilor comercializate, provenite in realitate din achizitii intracomunitare.

Or, pentru ca o astfel de măsura sa poată fi dispusa in mod legal este necesar ca ipotezele avute in vedere de legiuitor sa se verifice la data luării masurilor, respectiv sa existe date certe si nu doar suspiciuni sau îndoieli cu privire la corectitudinea si legalitatea faptelor cercetate, susținute de probe, care sa determine concluzia ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.

O asemenea conditie este necesara tocmai in considerarea efectelor importante ce atrag aplicarea unei asemenea decizii de instituire a masurilor asigurătorii care echivalează cu o veritabila executare silita ce determina o blocare efectiva a activității contribuabilului.

In pofida documentelor prezentate de subscrisa cu ocazia controlului din 30 iulie 2013, organul de control a considerat ca simplele afirmațiile făcute de administratorul societății . - societate căreia i se imputa ca nu respecta cadrul legal de privind declararea activității sale - sunt suficiente pentru a emite o decizie ce are ca efect blocarea activitatii contestatoarei.

Se sustine ca asa cum s-a arătat si organelor de control la data de 15 ianuarie 2013 intre contestatoare pe de-o parte, in calitate de cumpărător si . in calitate de vânzător, a intervenit contractul de vânzare cumpărare comercial înregistrat sub nr.73/15.01.2013, având ca obiect comercializarea produselor materialelor de construcatii, in special otel bare si colaci, ciment, cărămida.

Contractul a fost semnat si stampilat din partea . de domnul P. I. in calitate de administrator, acesta contestând calitatea sa de asociat unic si administrator al societății in condițiile in care in Oficiul Registrului Comerțului este inregistrat cu aceasta calitate.

In ceea ce privește relația comerciala derulata cu . contestatoarea arata ca a prezentat organului de control toate documentele financiare si bancare ce atesta legalitatea si realitatea acesteia, precum si viramentele bancare efectuate in contul acestei societății pentru contravaloarea mărfurilor achiziționate.

4.1n ceea ce privește cel de-al patrulea motiv invocat in susținerea prezentei contestații, respectiv actul atacat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor pc.5.1.5. din Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala", contestatoarea arata ca potrivt pct.5.1.5 dn Ordinul ANAF nr.2605/2010, organul de control va transmite in aceeași zi sau cel târziu in ziua următoare proiectul justificativ al masurilor asigurătorii, precum si proiectul de instituire a măsurii asigurătorii conducătorului organului fiscal respectiv, directorului executiv/general, după caz, in vederea aprobării .

Astfel cum rezulta din cuprinsul Deciziei contestate aprobarea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii a fost făcuta, contrar procedurii instituita de art.5.1.5 de către Șeful Administrației Județeană a Finanțelor Publice S. si nu de către conducătorul organului fiscal respectiv organul de control.

5. In ceea ce privește cel de-al cincilea motiv invocat in susținerea prezentei contestații, respectiv procedura de comunicare a actului atacat s-a realizat cu incalcarea dispozițiilor pc.5.19 si pc.1.2 din Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, contestatoarea arata ca potrivit pct .5.19 din Ordinul ANAF nr.2605 /2010, decizia de instituire a masurilor asigurătorii va fi comunicata contribuabilului de către organul de executare impreuna cu organul de control.

Contrar dispozițiilor legale mai sus citate, organul de control nu a indeplinit obligația de a comunica contestatoarei Decizia de instituire a masurilor asigurătorii, acesta fiind comunicata de Serviciul Fiscal Orășenesc Cehu Silvaniei, care nu are competenta legala de a duce la indeplinire masurile asigurătorii.

Conform art. 129 alin.l, „masurile asigurătorii prevăzute in prezentul capitol, se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente."

Potrivit pct.1.2 din Ordinul ANAF nr.2605 /2010 privind aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala:

„In vederea instituirii de urgenta a masurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile dispuse de către organul de control, competenta ducerii la îndeplinire revine organului de executare in a cărui raza teritoriala organul de control face constatarea actului sau a faptului supus dispozițiilor legale fiscale".

Potrivit celor cuprinse in Decizia de instituire a măsurii asigurătorii, faptul constatat de organul de control a fost acela ca:" societatea . București nu a declarat livrări de bunuri prin intocmirea si depunerea deconturilor /declarațiilor prevăzute de cadrul legal in cursul anului 2013", în realitate acesta fiind motivul principal pentru care organul de control a decis instituirea măsurii asigurătorii fata de contestatoare.

Ca urmare, este fără îndoială că cele reținute de organul de control nu s-au realizat in raza teritoriala a organului de executare in care contestatoarea isi are sediul fiscal, ci in raza teritoriala a organul de executare in care . are sediul fiscal.

6. In ceea ce privește motivul sase invocat in susținerea prezentei contestații, respectiv emiterea actului atacat s-a realizat de către un organ de control care nu avea competenta legala in acest sens, contestatoarea arata ca potrivit art.129 alin.l „masurile asigurătorii prevăzute in prezentul capitol, se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente."

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, suspendarea executării Deciziei de Instituire a Măsurilor Asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția Județeană D. până la soluționarea prezentei contestații, contestatoarea solicită admiterea cererii de suspendare a executării actului atacat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.129 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, arata contestatoarea ca se dispun masuri sub forma popririi asigurătorii si sechestrului asiguratoriu -asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia,

Desi pana la data redactarii prezentei nu le-a fost comunicat vreun proces verbal de instituire a masurilor dispuse prin decizia atacata, este fara indoiala ca potrivit celor menționate in cuprinsul deciziei privind recomandările făcute de organul de control pentru aducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii, având in vedere si adresa emisa de Serviciul Fiscal Orășenesc nr.450/02.09.2013 -anexata prezentei, măsura indisponibilizării tuturor bunurile societății constând in bunuri mobile, bunuri imobile, disponibilitățile bănești din conturile curente si sumele datorate contestatoarei de terți, este iminenta .

Caracterul grabnic al prezentei cereri este dat de consecințele pe care in realitate punerea in executare a actului atacat le-ar produce si care constau, in principal, in crearea unui blocaj in ceea ce privește desfășurarea activității subscrisei.

Arătă astfel ca punerea in executare a actului atacat a cărei suspendare se cere, este de natura de a prejudicia grav activitatea curenta a contestatoarei.

Mentioneaza contestatoarea ca efectul imediat al punerii in executare a deciziei atacate va fi indisponibilizarea disponibilităților bănești ale contestatoarei, situație in care se va afla in imposibilitatea de a face plățile curente necesare desfășurării in mod normal a activității, incluzând totodată salariile către personalul angajat al contestatoarei.

Se mai arata ca neplata salariilor si a altor obligații curente ale societății este de natura a bloca activitatea contestatoarei si de a aduce grave prejudicii societății, contestatoarea achitând lunar drepturi salariale in cuantum de 23. 000 lei .

De asemenea, arata ca punerea in executare a deciziei atacate are consecințe nefaste si in ceea ce privește situația contractelor derulate cu partenerii lor comerciali de care depinde . măsura desfășurarea activității curente a societății.

Astfel, in perioada imediat următoare au obligații de plata, reprezentând contravaloare marfa care urmează sa o comercializeze in luna septembrie către clienți, potrivit facturilor fiscale emise de furnizori in valoare totala de 500.131,63 lei.

Specificul activității contestatoarei si practica comerciala stabilita si negociata cu furnizorii lor, impune sa plătească in avans marfa ce urmează a fi comercializata in luna curenta.

De asemenea, punerea in executare a deciziei atacate are consecințe nefaste si in ceea ce privește situația contractelor de închiriere si dupa caz a contractelor de leasing in care contestatoartea are calitatea de chiriaș/utilizator, care au ca obiect atat imobile - spatii comerciale in care contestatoarea isi desfășoară activitatea, in ceea ce privește situația contractelor privind furnizare utilităților in spatiile in care contestatoarea isi desfășoară activitate cat si bunuri mobile - autovehicule utilizate in activitatea curenta a contestatoarei.

In acest sens contestatoarea intelege sa arăte ca are lunar de achitat chirii in cuantum de 1.300 euro si utilități aferente in cuantum de aproximativ 400 lei.

De asemenea, contestatoarea are lunar de achitat rate aferente contractelor de leasing in suma totala de 1.029,32 lei.

Suspendarea executării deciziei atacate se impune in vederea înlăturării piedicilor care s-ar ivi in activitatea societății in ipoteza punerii in executare a masurilor instituite prin acesta decizie .

Luând in considerare starea astfel creata, apreciază ca prejudiciile care se aduc societății contestatoare sunt considerabile, posibil iremediabile deoarece blocajul activității, in scurt timp, poate fi unul total.

Astfel cum a arătat in motivarea primului capăt de cerere al contestației, contesttaoarea nu a inregistrat niciodată obligații fiscale restante, aceste fiind achitate in întregime la scadenta.

De asemenea, a colaborat si a pus la dispoziția oricărui organ de control toate actele si informațiile solicitate, în prezent neavând obligații fiscale scadente si neachitate.

In probatiune intelege sa anexeze in copie conforma cu originalul urmatoarele acte:

-Decizie de instituire a masurilor asigurătorii nr._ din 14 august 2013 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Garda Financiara - Secția Județeană Gorj;

-Adresa nr. 358 din 2 7.08.2013 emisa de AJFP Salaj - Serviciul Fiscal Orășenesc Jibou;

-C. plic cu dovada comunicării la data de 28 august 2013 pe posta a Deciziei nr._ din 14 august 2013 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Garda Financiara -Secția Județeană Gorj;

-Nota de constatare . nr._ emisa de Garda Financiara - Secția Județeană D.;

-Proces verbal de indisponibilizare încheiat la data de 26.07.2013 de Garda Financiara - Secția Județeană D.;

-Contract de depozit încheiat la data de 26.07.2013 de Garda Financiara - Secția Județeană D.;

-Invitația . nr31843 din 26 iulie 2013 emisa de Garda Financiara - Secția Județeană D.;

-Nota de constatare . nr._ din 30 iulie 2013 emisa de Garda Financiara - Secția Județeană D.

-Proces verbal de ridicare a măsurii de indisponibilizare încheiat la data de 26.07.2013 Garda Financiara - Secția Județeană D.;

-Contract de vânzare cumpărare comercial nr. 72/15.01.2013;

-Certificat de înregistrare . SRL . nr._;

-Certificat furnizare informații privind . emis de ONRC sub nr._;

-Adresa nr.450 din 02.09.2013 emisa de AJFP S. - Serviciul Fiscal Orășenesc Jibou ;

-Declarația 112 înregistrata la ANAF sub nr.INTERNET -_-2013/21.08.2013 privind drepturile salariale si contribuțiile achitate pentru fiecare salariat in parte aferenta lunii iulie 2013;

-Factura fiscala . nr._ /29.08.2013 emisa de . Port M., in valoare de 341.000 lei având termen scadent 06.09.2013;

-Factura fiscala . nr. 1425 /30.08.2013 emisa de . București in valoare de 160.000 lei având termen scadent in 06.09.2013;

-Contract de închiriere spațiu de birouri înregistrat la Administrația Financiara a Municipiului București sub nr._ din 07.12.2011 si la contestatoare sub nr.45/07.12.2011 - anexa nr.12;

-Situație leasinguri la 02.09.2013;

-Contract leasing financiar nr._/15.03.2013;

-Contract leasing financiar nr._/02.09.2011,

-Contract leasing financiar nr._/23.03.2012,

-Contract leasing financiar nr.._/23.03.2012,

-Contract leasing financiar nr._/18.05.2012)

-Fisa cont 4423 - tva achitat;

-Fisa cont 4311 - cas angajator achitat;

-Fisa cont 4312 - cas angajat achitat;

-Fisa cont 4313 - fond sănătate angajator achitat;

-Fisa cont 4314 - fond sănătate angajat achitat;

-Fisa cont 4315 - concedii si indemizatii achitate;

-Fisa cont 444 - impozit salarii achitat;

-Fisa cont - impozit profit achitat;

-Fisa cont 447 - fond accidente si boli profesionale achitat

-Certifiat de atestare fiscală nr. 426 din data de 30.08.2013 emis de AJFP Salaj - Serviciul Fiscal Orășenesc Jibou- anexa 10.

În drept, a invocat dispozițiile Cod procedură civilă, Ordinul ANAF nr. 2605/2010, C.pr.civ.

La data de 20.09.2013 contestatoarea a depus cerere de complinire a acțiunii prin care a învederat că prin cererea înregistrată la contestatoare sub nr. 391 din data de 02.09.2013 a înaintat spre competentă soluționare Judecătoriei C. contestația formulată împotriva Deciziei de Instituire a Măsurilor Asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția Județeană D. ce face obiectul dosarului nr._ .

În baza art. 718 C.pr.civ, alin. 1 teza a II a odată cu contestația formulată de contestatoare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția Județeană D. a formulat cerere de suspendare a executării actului atacat până la soluționarea contestației.

Potrivit art. 718 alin. 2 lit d în raport cu suma cuprinsă în decizia contestată a constituit cauțiune la dispoziția Judecătoriei C. în sumă de 15.380 lei.

Prin cererea înregistrată la contestatoare nr. 396 din data de 09.09.2013 transmisă către Judecătoria C. prin mail, fax a solicitat instanței judecata în regim de urgență, fără citarea părților a cererii lor de suspendare a executării Deciziei de Instituire a Măsurilor Asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția Județeană D. până la soluționarea contestației ce face obiectul dosarului nr._/215/2013.

Cererea a făcut obiectul dosarului nr._ fiind înregistrat în data de 11.09.2013 având termen de soluționare fixat la data de 15.09.2013 pentru data de 18.09.2013.

Având în vedere urgența justificată pentru soluționarea cererii de suspendare, la data de 16.09.2013 a înaintat Judecătoriei C. în acest dosar, cerere de preschimbare a termenului de judecată mai devreme de 18.09.2013.

La data de 18.09.2013 completul de judecată C 8 învestit cu soluționarea cererii lor de suspendare a executării actului atacat a pronunțat următoarea soluție: " admite excepția nelegalei compuneri a completului de judecată C 8. Înaintează cauza completului de judecată CF7, învestit cu soluționarea contestației la executare în cadrul căreia s-a formulat cerere de suspendare și prezenta cerere de suspendare provizorie a executării silite, ce formează obiectul dosarului nr._ ".

Prin cererea înregistrată la contestatoare nr. 397 din data de 09.09.2013 transmisă către Judecătoria C. prin mail, fax și poștă a solicitat fixarea termenului de judecată în vederea soluționării, în regim de urgență, fără citarea părților, a cererii lor de suspendare a executării Deciziei de Instituire a Măsurilor Asiguratorii nr._/14.08.2013- întocmită de Garda Financiară Secția Județaeană D., până la soluționarea contestației ce face obiectul dosarului nr._ .

In subsidiar a arătat că în cazul în care instanța va aprecia ca cererea lor de suspendare nu poate fi soluționată decât cu citarea părților, solicită fixarea unui termen mai scurt în vederea soluționării cererii de suspendare.

Arata contestatoarea ca consecințele pe care punerea în executare a actului atacat le-ar produce, constau, în principal, în crearea unui blocaj în ceea ce privește desfășurarea activității contestatoarei.

La data de 25.11.2013 prin fax contestatoarea a depus cerere în probațiune prin care a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, solicitând obligarea intimatei să depună la dosarul cauzei toate înscrisuril ce au stat la baza emiterii actului contestat, respectiv Decizia de Instituire a Măsurilor Asiguratorii nr._/14.08.2013 întocmită de Garda Financiară Secția județeană D..

Mai solicită proba cu interogatoriul intimatei.

Solicita administrarea probei cu inscrisuri si cu interogatoriu intimatei in vederea susținerii contestației noastre cu privire la următoarele aspecte:

-Decizia a fost emisa cu incalcare condițiilor esențiale de fond si de forma cerute in mod expres de art.129 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala coroborate cu dispozițiile Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala;

-Actul atacat a fost emis cu încălcare dispozițiilor art.9 alin.1 din Codul de procedura fiscala privind dreptul contribuabilului de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei;

-Contestatoarea nu are calitatea de speciala ceruta de art.129 „debitor al obligațiilor fiscale";

-Actul atacat a fost emis cu incalcarea dispozițiilor pc.5.1.5. si 5.1.6 din Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevazute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala;

-Procedura de comunicare a actului atacat s-a realizat cu încalcarea dispozițiilor pc.5.19 si pc.1.2 din Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevazute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala";

-Emiterea actului atacat s-a realizat de către un organ de control care nu avea competenta legala in acest sens;

- Sumele cuprinse in Decizia de instituire a masurilor asigurătorii ca fiind imputate subscrisei au fost determinate in mod nelegal si contrar dispozițiilor legale.

Totodată prin prezenta temeiul art.172 Cproc.civ. formulează cerere prin care intelege sa solicite citarea contestatoarei la adresa sediului social din: localitatea Cehu Silvaniei, ., biroul nr.2, jud. Salaj.

Examinându-se cererea de chemare în judecată conform dispozițiilor art. 200 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a constatat că aceasta nu îndeplinește toate cerințele prevăzute la art. 194-197 Codul de procedura civila.

Astfel prin rezoluția președintelui completului de judecată din data de 11.10.2013 s-au comunicat contestatoarei în scris lipsurile cererii, cu mențiunea că, sub sancțiunea anularii acesteia, conform art. 200 alin. 3 Cod procedură civila, trebuie sa facă, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, modificările sau completările necesare, după cum urmează: să depună înscrisurile în copie certificată cu originalul în două exemplare și contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite în două exemplare și să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 850 lei și respectiv 50 lei taxă de timbru aferentă suspendării executării.

Contestatoarea la data de 23.10.2013 a îndeplinit obligatiile impuse de instantă.

La data de 13.11.2013 s-a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor catre intimat in temeiul art.201 alin 1 ncpc cu mentiunea ca are obligatia de a depune intâmpinare in termen de 25 de zile de la comunicare conf.art.165 ncpc sub sanctiunea prevazuta de art.208 alin 2 ncpc, aceasta depunând întâmpinare.

La data de 11.12.2013 intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatoare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1_ din data de 14.08.2013 emisă de Garda Financiară Secția Județeană D..

În fapt, arata intimata ca . a formulat contestație împotriva Deciziei de Instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1_ din data de 14.08.2013 emisă de Garda Financiară Secția Județeană D., în conformitate cu prevederile art. 129 și 172 din OG nr. 92/2003 din Codul de procedură fiscală.

In motivarea acțiunii, contestatoarea a învederat faptul ca decizia de instituire a masurilor asigurătorii este netemeinica si nelegala, solicitând anularea si suspendarea executării deciziei.

I. 1. Cu privire la anularea deciziei de masuri asigurătorii nr._/14.08.2013 ca netemeinica si nelegala ca fiind încălcate prevederile art. 129 din Codul de procedura fiscala

Consideră ca motivările nu pot fi reținute, întrucat nu sunt întemeiate.

Societatea a fost supusa unei verificări ce a cuprins un lanț comercial, in vederea stabilirii realității si legalității operațiunilor desfășurate.

Reclamanta nu invoca niciun motiv de nulitate al deciziei de masuri asigurătorii desi solicită anularea acesteia.

S.C. G. I. S.R.L. a fost supusa unui control incrucișat ce a cuprins activitatea desfășurata in perioada aprilie - iulie 2013. Au fost efectuate verificări pe lanțurile comerciale de tranzacționare de către Garda Financiara Secția Județeană D. cat si de către Garda Financiara Secția Municipiului București.

In urma constatărilor comisarilor secției Municipiului București a Gărzii Financiare.

Dupa cum se poate observa din conținutul deciziei contestate, aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază:

-societatea a înregistrat in evidenta financiar-contabila achiziții de fier-beton in valoare totala de 5.317.118 lei de la S.C. Kavera Flowers S.R.L., fara ca aceasta societate sa declare livrări de bunuri prin întocmirea si depunerea deconturilor/declarațiilor prevăzute de cadrul legal in cursul anului 2013;

-s-a constatat ca societatea furnizoare nu a funcționat deloc pe parcursul anului 2013;

-s-a luat nota explicativa administratorului societății furnizoare rezultând ca nu are cunoștința de calitatea sa de asociat si administrator al S.C. Kavera Flowers S.R.L., nu a completat niciodată facturi de livrare către S.C. G. I. S.R.L. si nu au fost derulate niciodată relații comerciale intre cele doua societăți;

Analizând informațiile cuprinse in declarațiile 390 transmise organelor fiscale de către S.C. Kavera Flowers S.R.L. se observa ca principalul furnizor intracomunitar al acestei societăți a fost Neculais Epitesi Kft din Ungaria, informațiile cuprinse in declarațiile 390 transmise organelor fiscale de către S.C. G. I. S.R.L. a existat suspiciunea conform căreia S.C. G. I. S.R.L. a interpus in mod voluntary pe S.C. Kavera Flowers S.R.L. pe lanțul achizițiilor, in vederea diminuării TVA de plata aferenta livrării mărfurilor comercializate, provenite din achiziții intracomunitare, consideră ca decizia de masuri asigurătorii este motivata pe larg. Arătă ca potrivit art. 129 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala referitor la "Poprirea și sechestrul asiguratoriu.

Consideră ca masurile asigurătorii luate prin Decizia nr._/14.08.2013 sunt întemeiate, fiind luate potrivit dispozițiilor art. 129 din Codul de Procedura Fiscala.

2. Referitor la cea de a doua critica:" actul atacat a fost emis cu incalcarea

dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Codul de procedura fiscala privind dreptul

contribuabilului de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si

împrejurările relevante in luarea deciziei."

Face precizarea ca nu s-a trecut la executarea silita propriu-zisa, doar s-a procedat la instituirea masurilor asigurătorii.

Odată cu ajungerea creanței la scadenta, in cazul neplății, masurile asigurătorii se transforma in masuri executorii. Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le inregistreaza la bugetul de stat,iar finalitatea oricărei proceduri de executare silita este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligației.

Netrecandu-se încă la executarea silita, nu sunt in situația emiterii somației si titlului executoriu pentru a fi incălcat art. 9 alin. 1 coroborat cu art. 145 alin 1 din Codul de procedura fiscala.

3. Cea de a treia critica se refera la faptul ca S.C. G. nu are calitatea ceruta de art. 129 prevalandu-se de un proces-verbal prin care s-a constatat realitatea si legalitatea operațiunilor desfasurate si declarate de contestatoare.

Arătă ca au fost efectuate verificări pe lanțurile comerciale de tranzacționare de către Garda Financiara Secția Județeană D. cat si de către Garda Financiara Secția Municipiului București.

In urma verificărilor Gărzii Financiare Secția Județeană D. a fost întocmit proces-verbal de indisponibilizare din 26.07.2013 cat si ulterior de ridicare a măsurii de indisponibilizare.

Dupa data încheierii celor doua procese verbale, la data de 09.08.2013, la sediul Gărzii Financiare a Municipiului București, s-a prezentat domnul P. I. care a dat o nota explicativa in ceea ce privește relațiile comerciale dintre societatea acestuia si S.C. G. I..

Având in vedere informațiile si constatarile, s-a dispus emiterea deciziei de masuri asigurătorii contestata, ce este încheiata la data de 14.08.2013.

Prevederile Ordinului ANAF nr. 2605 au fost respectate întocmai, anterior emiterii deciziei de masuri asigurătorii fiind întocmit referat justificativ.

Textele de lege invocate de contestatoare ca fiind incălcate sunt foarte clare si interpretate greșit de către aceasta, astfel ca în vederea instituirii de urgență a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile dispuse de către organul de control, competența ducerii la îndeplinire revine organului de executare în a cărui rază teritorială organul de control face constatarea actului sau a faptului supus dispozițiilor legale fiscale, prevederile art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.

De asemenea, se arata ca decizia de instituire a măsurilor asigurători va fi comunicată contribuabilului de către organul de executare, împreună cu organul de control, după caz, odată cu "Adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești"/"Adresa de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți" și/sau "Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile""/"Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile", după caz, dispozițiile art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător", rezultând ca masurile asigurătorii dispuse de organul de control, Garda Financiara, urmează a fi duse la îndeplinire si comunicate contribuabilului de către organul de executare - Serviciul Fiscal Orășenesc Cehu Silvaniei, intrucat societatea contestatoare are sediul in Cehu Silvaniei.

II. In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere: suspendarea executării deciziei de instituire a masurilor asigurătorii arată ca potrivit art. 130 din Codul de procedura fiscala: "masurile asiguratorii instituite potrivit art. 129 se ridica, prin decizie motivata de către creditorii fiscali, cand au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, dupa caz.

Având in vedere textul de lege mai sus menționat, consideră ca este inadmisibil acest capăt de cerere privind suspendarea executării deciziei de masuri asigurătorii nr._/14.08.2013.

Arata de asemenea ca contestatoarea solicita suspendarea deciziei de masuri asigurătorii anticipând masurile ce se vor dispune in continuare: poprire asiguratorie, sechestru asigurător, inca neaflandu-se in aceasta situație.

Chiar si in cazul in care se va dispune sechestru asigurător, bunurile raman in custodia contestatoarei putând dispune de ele si desfasurandu-si in condiții normale activitatea.

Precizează inca o data faptul ca nu s-a trecut la executarea silita propriu-zisa.

În drept, își întemeiază intâmpinarea pe dispozițiile art. 205- 208 Cod procedură civilă.

Solicită judecarea cauzei în lipsa lor, în temeiul art. 223 Cod procedură civilă..

Prin încheierea de ședință din data de 25.11.2013 instanța a dispus citarea contestatoarei prin lichidator CII A. P. A..

Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2013, instanța a respins cererea având ca obiect suspendarea executării silite.

La data de 16.01.2014 contestatoarea a formulat cerere de restituire a cauțiunii deoarece la data de 09.12.2013 a fost respinsă cererea având ca obiect suspendarea executării silite .

Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2014 instanța a dispus admiterea cererii de restituire a cautiunii si eliberarea către petenta . prin administrator judiciar CII A. P. A. a cauțiunii în cuantum de 15.380 lei consemnată la data de 06.09.2013 conform chitantei_/1 la CEC Bank.

La data de 24.02.2014 contestatoarea . a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei ca netemeinice și nefondate.

Arata contestatoarea ca potrivit normelor citate este necesara îndeplinirea cumulativa a mai multor condiții pentru instituirea masurilor asigurătorii, respectiv: exista suficiente informații ca debitorul nu si-a declarat materia impozibila; exista pericolul ca debitorul sa se sustragă de la plata obligațiilor; exista informații ca debitorul umareste sa se sustragă de la plata obligațiilor bugetare prin ascunderea sau risipirea patrimoniului; exista pericol iminent de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.

Se mai arata ca actul atacat nu este motivat si susținut cu înscrisuri care să dovedescă ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila, justificarea emiterii actului fiind intemeiata pe alte considerente.

De asemenea, actul atacat contrar apărărilor intimatei, nu cuprinde motive care dovedesc ca la data emiterii acestuia exista vreun pericol iminent ca debitoarea sa se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat prin ascunderea sau risipirea patrimoniului.

Pericolul iminent cu atat mai mult nu poate fi justificat in conditiile in care masurile efective de sechestrare a bunurilor contestatoarei au fost luate după aproape 1 LUNA de la data emiterii deciziei nr._/14.08.2013 atacate potrivit Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile emis de intimata sub nr. 573 din 10 septembrie 2013, Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile emis de intimata sub nr. 575 din 10 septembrie 2013 si Adresei de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești emisa de intimata sub nr.625 din 12 septembrie 2013.

In mod suplimentar, arată faptul ca sumele cuprinse in Decizia de instituire a masurilor asigurătorii ca fiind imputate contestatoarei au fost stabilite in mod nelegal si contrar dispozițiilor legale, fără a se arata documentele care au stat la baza determinării acestora.

Potrivit art.129 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala:„se dispun masuri sub forma popririi asigurătorii si sechestrului asiguratoriu -asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si -asupra veniturilor acestuia,când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să risipească patrimoniu, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. "

În cuprinsul alin. 3 din cuprinsul aceluiași articol 129, legiuitorul dispune ca aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.

Conform art.129 alin. 1: „masurile asigurătorii prevăzute in prezentul capitol, se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

Potrivit prevederilor art.129 alin.4 si 5 din OG 92/2003: „(4) masurile asigurătorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, dupa, caz, masurile asigurătorii vor fi ridicate".

„(5) decizia de instituire a masurilor asigurătorii trebuie motivata si semnata de către conducătorul organului fiscal competent „.

Ordinul Președintelui ANAF nr.2605 din 2010 publicat in Monitorul Oficial nr.732 din 03.11.2010 punctul 5.1.1 prevede in mod expres ca Potrivit dispozițiilor Ordinului ANAF nr.2605 din 2010 „In situația in care organul de control, in timpul acțiunii de control, efectuata după procedurile prelabile de documentare pentru control, si in urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente si a informațiilor pe cale le deține, constata ca exista suficiente informații ca debitorul NU si-a declarat materia impozabila si totodată ca exista pericolul iminent sa se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asigurătorii.

Din textele legale mai sus citate, este de reținut, așadar, caracterul excepțional al masurilor asigurătorii care pot fi dispuse înainte de emiterea titlului de creanța, inclusiv in cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare precum si al celor care se pot dispune atunci când exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa isi risipească patrimoniul.

Dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură fiscală sunt în deplin acord cu prevederile art.31 alin. 1 și 2 din Constituția României, potrivit cărora dreptul de informare trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.

D. obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.

Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative: „Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei.

Se mai arata ca organul de control a motivat decizia de instituire a masurilor asigurătorii menționând în cuprinsul Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._ din 14.08.2013 doar ca: „ intrucat exista pericolul ca debitorul sa se sustragă de la plata obligațiilor fiscale suplimentare prin instrainarea patrimoniului", fara a indica in concret datele si faptele care au determinat concluzia ca contestatoarea, prin manevre dolosive, isi instraineaza patrimoniul in scopul de a se sustrage de la indeplinirea obligațiilor fiscale.

Mai mult, practica judiciara este constanta in aprecierea ca dispozițiile art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala impun ca pericolul de înstrăinare a patrimoniului sa existe la data instituirii masurilor asigurătorii, organul de control având obligația de a indica probele din care rezulta pericolul de instrainare.

Iminenta pericolului nu poate fi justificata intrucât masurile efective sechestrare a bunurilor contestatoarei au fost luate dupa o luna de la data emiterii deciziei atacate potrivit procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile emis de intimata sub nr. 573 din 10 septembrie 2013, procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile emis de intimata sub nr. 575 din 10 septembrie 2013 si adresei de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești emisa de intimata sub nr. 625 din 12 septembrie 2013,

De asemenea, decizia de instituire a măsurii emisa la data de 14 august 2013 s-a comunicat cu G. I. contrar pct. 516 din Ordinul 2605/2010 la data de 27 august 2013.

Se arata ca contestatoarea a avut o conduita de totala cooperare fata de toate solicitările formulate de organul de control.

Astfel, la data la care a fost convocat, administratorul legal al societății s-a prezentat la sediul organului emitent din C. si a furnizat toate informațiile si a prezentat toate documentelor solicitate.

Contestatoarea arata ca in calitate de contribuabil nu a înregistrat la data emiterii deciziei, datorii restante la bugetul de stat consolidat si nici anterior nu s-a luat fata de aceasta masuri de executare silita.

A subliniat ca decizia a fost data si cu încălcare dispozițiilor exprese ale art.129 alin.4 teze a II- a in sensul ca organul de control a încalcat obligația stabilita de legiuitor in sarcina sa, in sensul de a preciza in cuprinsul acesteia ca "prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după ca, masurile asigurătorii vor fi ridicate "

Mentioneaza contestatoarea ca prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.08.2013 emisă de GARDA FINANCIARA - SECȚIA JUDEȚEANĂ D. s-a dispus instituirea unor astfel de măsuri in ceea ce o privește pe contestatoare, pentru suma de 1.879.858 lei și cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursă de venit, respectiv asupra sumelor datorate contestatoarei de terți si asupra unor conturi de disponibilități bănești din conturile bancare.

In contextul acestei precizări, rezulta că organul fiscal a apreciat că contestatoarea se gaseste in situația de excepție, care nu implică in mod necesar audierea contribuabilului.

In ceea ce privește cazul de la art. 9 alin. 2 lit. d mai sus-menționat, privind neobligativitatea ascultării contribuabilului atunci cand urmează să se ia masuri de executare silită acesta trebuie coroborat cu dispozițile art. 145 alin. 1 din Codul de procedură fiscală conform căruia „Executarea silită începe prin comunicarea somației".

Or, nu exista nici o dovada ca la data de 14 august 2013, data instituirii masurilor asigurătorii ar fi fost declanșată executarea silită.

Precizeaza contestatoarea ca decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie să respecte prevederile general aplicabile ale Codului de procedură fiscală privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat anterior emiterii actului contestat.

Se arata ca potrivit dispozițiilor Ordinului ANAF nr.2605 din 2010, în situația in care organul de control, in timpul acțiunii de control, efectuata dupa procedurile prelabile de documentare pentru control, si in urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente si a informațiilor pe cale le deține, constata ca exista suficiente informații ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodată ca exista pericolul iminent sa se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asigurătorii.

Organul emitent arata in motivarea sa ca măsura asiguratorie a fost luata urmare a celor constatate cu ocazia unui control efectuat contestatoarei in data de 30 iulie 2013, respectiv, controlul inceput de Garda Financiara D. la data de 26 iulie 2013, la sesizarea contestatoarei, a fost finalizat de către Garda Financiara Golj la data de 30 iulie 2013.

Arata contestatoarea ca, Garda Financiara D. in urma verificărilor efectuate a constatat realitatea si legalitatea operatiunilor desfasurate si declarate de contestatoare si, in consecința, a dispus ridicarea masurilor de indisponibilizare a mărfurilor comercializate de contestatoare, intrucat au fost inlaturate motivele care au determinat acesta măsura

La data de 26.07.2012, conform prevederilor cuprinse in OPANAF nr.282/2013 privind monitorizare achizitii intracomunitare, Garda Financiara Secția Județeană D. a efectuat verificări specifice, inaintea desigilării unui mijloc de transport incarcat cu fier beton, control consemnat in Nota de Constatare nr._/ 26 iulie 2013.

Cu aceasta ocazie s-a constatat din baza de date FISCNET ca exista neconcordante privind achizițiile de bunuri declarate de către . fata de raportările partenerilor comerciali.

Se mai arata ca ., unul dintre partenerii comerciali ai contestatoarei, conform informațiilor din FISCNET, nu a depus in cursul anului 2013 decontul TVA, declarația informativa 394 si declarația 100, fiind înregistrata in scopul TVA începând cu luna martie 2013, depunand numai declarația recapitulativa 390 pe lunile aprilie 2013 si mai 2013 prin care a declarat achiziții intracomunitare de bunuri in sume totale de 1.490.758 lei in aprilie 2013 si in suma totala de 1.552.749 lei in mai 2013".

Pentru aceste motive in vederea stabilirii realității si legalității operațiunilor desfășurate comisarii au decis efectuarea in perioada imediat următoare a verificărilor specifice pe întreg lanțul comerciale, luând măsura de indisponibilizare a mărfurilor comercializate de contestatoare .

La data de 30.07.2013 in prezenta si pe baza documentelor puse la dispoziție de administratorul contestatoarei dl. Johann Bohmer s-a procedat la verificarea realității si legalității de bunuri declarate de la . București.

Astfel in perioada aprilie - iulie 2013 . a declarat achiziții de bunuri de la . pe care le-a înregistrat in evidenta contabila si fiscala a societății si le-a declarat organului fiscal competent prin întocmirea si depunerea decontului/declarațiilor prevăzute de cadrul legal, pentru un nr. de 112 facturii fiscale.

Toate facturile de achiziție au fost achitate de către G. I. SRL numai prin instrumente de plata bancare, respectiv ordine de plata.

Bunurile achiziționate reprezentau oțel-beton de diferite diametre care erau comercializate in mod direct către diferiți beneficiarii ai .. Astfel fiecare factura de achiziție bunuri de la . era urmata de o factura de livrare a acelorasi bunuri, cu acelasi mijloc de transport, prețul de livrare fiind mai mare decât cel de achiziție, marfa fiind descărcata direct la beneficiarul final. Toate plățile efectuaute pe intreg lanțul comercial, respectiv, . - . - beneficiar final, au fost efectuate numai cu instrumente de plata bancare, respectiv ordine de plata.

Urmare a solicitării Gărzii Financiare D., contestatoarea prin reprezentantul sau legal a pus la dispoziția organului de control documentele solicitate respectiv, facturi de achiziție (toate cele 112 facturi) de la ., certificate conform cu originalul, insotite de facturile de livrare aferente fiecărei achiziții, pentru perioada aprilie - iulie 2013, fisa lunara a furnizorului . emisa din evidenta contabila, extrasele lunare de cont cu incasarile si plățile aferente facturilor menționate mai sus, situația de plați către furnizorul . emisa din evidenta contabila, situația incasarii de la clienții societății din evidenta contabila impreuna cu extrasele de cont, Jurnalul lunar de vânzări, perioada aprilie - iulie 2013, balanțele lunare de verificare pe lunile aprilie - iunie 2013, deconturile de TVA, declarațiile informative 394, declarație 100, aferente perioadei aprilie - iunie 2013.

Ulterior, in urma verificărilor efectuate si consemnate potrivit celor de mai sus, intrucat s-a constatat realitatea si legalitatea operațiunilor desfășurate si declarate de contestatoare, Garda Financiara - Secția Județeană D. a procedat la ridicarea măsurii de indisponibilizare a bunurilor comercializate de contestatoare, acestea fiindu-le restituite.

Cele consemnate de organul de control ca fiind motive ce au determinat dispunerea măsurii asiguratorii nu dovedesc îndeplinirea condițiilor exprese prevăzute de art.129 alin.2 .

Se arata ca organul de control a înțeles sa își întemeieze decizia pe împrejurarea ca „exista suspiciunea" potrivit căreia . ar urmării diminuarea TVA de plata aferent livrărilor mărfurilor comercializate, provenite in realitate din achiziții intracomunitare.

Or, pentru ca o astfel de măsura sa poată fi dispusa in mod legal este necesar ca ipotezele avute in vedere de legiuitor sa se verifice la data luării masurilor, respectiv sa existe date certe si nu doar suspiciuni sau indoieli cu privire la corectitudinea si legalitatea faptelor cercetate, susținute de probe, care sa determine concluzia ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.

In pofida documentelor prezentate de contestatoare cu ocazia controlului din 30 iulie 2013, organul de control a considerat ca simplele afirmații făcute de administratorul societății . sunt suficiente pentru a emite o decizie ce are ca efect blocarea activitatii contestatoarei.

Cele susținute de administratorul . sunt contrare realității.

Sustine ca astfel cum a aratat si organelor de control la data de 15 ianuarie 2013, intre contestatoare pe de-o parte, in calitate de cumpărător si . in calitate de vânzător, a intervenit contractul de vânzare cumpărare comercial înregistrat sub nr.73/15.01.2013, având ca obiect comercializarea produselor materialelor de construcții, in special otel bare si colaci, ciment, cărămida.

In ceea ce privește relația comerciala derulata cu . contestatoarea arata ca a prezentat organului de control toate documentele financiare si bancare ce acesta legalitatea si realitatea acesteia, precum si viramentele bancare efectuate in contul acestei societății pentru contravaloarea marfurilor achiziționate.

De asemenea, se arata ca potrivt pct.5.1.5 dn Ordinul ANAF nr.2605/2010, organul de control va transmite in aceeași zi sau cel târziu in ziua următoare proiectul/referatului justificativ al masurilor asigurătorii, precum si proiectul/deciziei de instituire a măsurii asigurătorii conducătorului organului fiscal respectiv, directorului executiv/general, dupa caz, in vederea aprobării, astfel cum rezulta din cuprinsul Deciziei contestate aprobarea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii a fost făcuta, contrar procedurii instituita de art.5.1.5 de către Șeful Administrației Județeană a Finanțelor Publice S. si nu de către conducătorul organului fiscal respectiv organul de control.

Se mentioneaza ca potrivit pc.5.19 din Ordinul ANAF nr.2605 /2010, decizia de instituire a masurilor asigurătorii va fi comunicata contribuabilului de către organul de executare impreuna cu organul de control.

Contrar dispozițiilor legale mai sus citate, organul de control nu a îndeplinit obligația de a comunica contestatoarei decizia de instituire a masurilor asigurătorii, acesta fiind comunicata de Serviciul Fiscal Orășenesc Cehu Silvaniei, care nu are competenta legala de a duce la îndeplinire masurile asigurătorii.

Potrivit celor cuprinse in decizia de instituire a măsurii asigurătorii, faptul constatat de organul de control a fost acela ca:" societatea . București (CUI_) nu a declarat livrări de bunuri prin întocmirea si depunerea deconturilor /declarațiilor prevăzute de cadrul legal in cursul anului 2013", in realitate acesta fiind motivul principal pentru care organul de control a decis instituirea măsurii asigurătorii fata de contestatoare.

Ca urmare, este fara îndoiala ca cele reținute de organul de control nu s-au realizat in raza teritoriala a organului de executare in care contestatoarea isi are sediul fiscal, ci in raza teritoriala a organul de executare in care . are sediul fiscal.

Contestatoarea arata de asemenea ca actele emise cu ocazia controlului efectuat de Garda Finaciara- Sectia Municipiului București respectiv :"Nota unilaterala . nr._ din 29 iulie 2013, Nota de constatare . nr._ din 09.08.2013", precum si imprejurarea ca organul emitent a deciziei - G. Financiara Secția Județeană D. - in urma verificarii relației comerciale dintre contestatoare si . prin controlul efectuat si finalizat in data de 30 iulie 2013 a constatat realitatea si legalitatea operațiunilor desfășurate si declarate de contestatoare si in consecința, a procedat la ridicarea măsurii de indisponibilizare a bunurilor comercializate de contestatoare, acestea fiind restituite.

In ceea ce priveste sumele cuprinse in decizia de instituire a masurilor asiguratorii, contestatoarea arata ca contrar dispozițiilor OG 92/2003 organul emitent al actului atacat nu a indicat modalitatea de calcul a sumelor cuprinse in decizie ca fiind sume estimate si înscrisurile justificative pentru stabilirea acestor sume.

Contestatoarea solicita respingerea apararilor intimatei ca netemeinice si nefondate si ,in consecința, admiterea contestatiei formulata de . astfel cum a fost formulata, ca temenica si legala.

In probatiune înțelege sa se folosească de inscrisurile anexate cererii, de asemenea solicita in probatiune toate inscrisurile ce au stat la baza emiterii actului contestat, respectiv a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/ 14.08.2013 întocmita de Garda Financiara Secția Județeană D..

In temeiul art.155 alin. 1 pc,5 NCPC. solicită instanței citarea . la sediul lichidator judiciar C.1,1 A. P. A.. cu sediul in Municipiul Z., .. 3. . B. apartament 22. județul S. si comunicarea tuturor inscrisurilor depuse de intimata la acesta adresa.

In drept, invoca dispozițiile Cod proc civ., Ordinul ANAF nr.2605/2010, C.proc.civ.

Solicită judecata in lipsa in baza 223 alin.3 C.proc.civ.

Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către intimată cu solicitarea de a înainta în copie certificată dosarul de executare în care s-a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/14.08.2013, dosarul fiind înaintat pe rolul instanței de judecată la data de 07.04.2014.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instant retine urmatoarele:

In fapt prin decizia nr._/16.08.2013 s-a dispus masura popririi asiguratorii asupra conturilor bancare apartinand contestatoarei . in temeiul art.129 alin.2 si 3 din O.G 92/2003 privind Codul de procedura fiscal intrucat s-a constatat pericolul ca debitorul sa se sustraga de la plata sumelor stabilite in sarcina sa prin decizia nr._/14.08.2013.

In drept, instant arata ca potrivit dispozitiilor art.129 alin.2 din O.G 92/2003 se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobileproprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimonial, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, iar potrivit alin.3 aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusive in cazul efectuarii de controle sau al antrenarii raspunderii solidare.

Conform alin.4 din O.G 92/2003 masurile asiguratorii se dispun prin deciyie emisa de organul fiscal competent, decizie in care organul fiscal va preciza va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate, iar potrivit alin.5 decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivate si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.

Astfel, instanta arata ca, contestatoarea a fost supusa unui control din partea intimatei Garda Financiara D..

Cu ocazia efectuarii controlului la . s-a constatat ca aceasta societate a inregistrat in evidenta financiar contabila achizitii de fier-beton in valoare totala de_ lei(din care TVA in suma de_ lei) in perioada aprilie-iunie 2013 de la . Bucuresti fara ca aceasta societate sa declare livrari de bunuri prin intocmirea si depunerea deconturilor/declaratiilor prevazute de cadrul legal in cursul anului 2013, apreciindu-se ca exista suspiciunea conform careia . a interpus in mod voluntar pe . pe lantul achizitiilor in vederea diminuarii TVA de plata aferenta livrarii marfurilor comercializate provenita in realitate din achizitii intracomunitare.

Totodata instanta arata ca, din interpretarea dispozitiilor art.129 alin.2 din OG 92/2003 reiese ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, intimatul trebuie sa dovedeasca existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimonial.

Astfel instanta retine ca prin decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/14.08.2013 s-au constatat obligatii fiscale suplimentare pentru contestatoare in suma totala de_ lei constand in :_ lei taxa pe valoare adaugata,_ lei impozit pe profit, suma care, in opinia instantei justifica existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimonial fiind astfel indeplinita conditia impusa de dispozitiile art.129 alin.2 si 5 din OG 92/2003.

In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei referitoare la faptul ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/14.08.2013 a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art.9 alin.1 din codul de proceduta fiscala privind dreptul contribuabilului de a-si exprima punctual de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei, instant constata ca este neintemeiata avand in vedere ca in cuprinsul deciziei s-a mentionat in mod expres faptul ca, in temeiul art.9 alin.2 lit.d din OG 92/2003 cand urmeaza sa se ia masuri de executare silita nu este obligatory audierea contribuabilului.

In contextul acestei precizari rezulta ca organul fiscal a apreciat ca ne gasim in situatia de exceptie care nu implica in mod necesar audierea contribuabilului.

De asemenea, instanta mai arata ca, contrar celor invocate de contestatoare aceasta are calitatea de debitor al obligatiilor fiscale acest aspect reiesind din nota de constatare . nr._/30.07.2013 si decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._/14.08.2013 in care se mentioneaza ca exista suspiciuni conform careia contestatoarea a interpus in mod voluntary pe . pe lantul achizitiilor in vederea diminuarii TVA de plata aferenta livrarii marfurilor comercializate provenite in realitate din achizitii intracomunitare.

Neîntemeiate sunt și criticile privind emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/14.08.2014 cu încălcarea dispozițiilor pct.5.1.5, 5.1.6 și 5.19 din Ordinul ANAF nr.2605/2010 din probatoriul administrat în cauză respectiv actele depuse rezultând că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale antemenționate.

Potrivit art.46 din Codul de procedură fiscală lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3) atrage nulitatea acestuia, nulitate ce se poate constata la cerere sau din oficiu.

Raportat la prevederile art.46 din codul de procedură fiscală instanța constata că aspectele invocate de contestatoare în contestația formulată sunt de natură a atrage nulitatea relativă a actului administrativ astfel că și în situația în care aceste critici s-ar fi dovedit întemeiate simpla lor constatare nu ar fi dus la anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, ci trebuia dovedită în plus, in conformitate cu dispozitiile art.46 din OG nr.2/2001 raportate la cele ale art.175 C.p.civ, o vatamare suferita de contestatoare si care nu putea fi inlaturata altfel. Ori contestatoarea nu numai ca nu a dovedit o asemenea vatamare, dar nici macar nu a invocat una.

Față de considerentele expuse instanța urmează a respinge contestația la executare ca netemeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestatia la executare formulata decontestatoarea . prin lichidator judiciar CII A. P. A., cu sediul in Zalau, .. 3, ., jud. Salaj în contradictoriu cu intimatul M. F. Publice – Agentia N. de Administrare Fiscala – Garda Financiara D., cu sediul in C., .. 2, jud. D..

Cu apel in termen de 10 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 28.04.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

T. G. C. L. T. N.

Red. T.G.C.

Tehnored. L.T.N.

4 ex. / 13.06.2014

← Pretenţii. Sentința nr. 4581/2014. Judecătoria CRAIOVA		Reexaminare taxe de timbru. Sentința nr. 2014/2014.... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 6075/2014. Judecătoria CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 6075/2014. Judecătoria CRAIOVA