Plângere contravenţională. Sentința nr. 2546/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2546/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 27466/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2546
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de petentul L. C. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul L. C. și martorul B. I., lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională".
În raport de dispozițiile art. 219 alin. 1 Cpciv., instanța procedează la legitimarea petentului L. C., acesta având CI . nr._, CNP:_.
În temeiul dispozițiilor art. 319 și urm. C.p.civ., s-a audiat martorul prezent, B. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, conform dispozițiilor art. 323 C.p.civ.
Petentul L. C. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedura civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul L. C. având cuvântul, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii, cu sancțiunea avertismentului, precizând că nu are posibilitatea achitării amenzii.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2013 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ petentul L. C. a formulat în contradictoriu cu intimatul I. D. plângere contravențională solicitând anularea procesului verbal . nr._ din data de 04.07.2013 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, anularea punctelor de penalizare și restituirea permisului de conducere.
În motivarea cererii petentul a arătat că cele reținute în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității.
Astfel, s-a reținut că la data de 04.07.2013 orele 17, 35 a condus autoturismul marca Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare AG 493 DM pe . Tineretului din Municipiul C. neavând asupra sa certificatul de înmatriculare la autoturismului, ar fi vorbit la telefonul mobil, nu a purtat centura de siguranță și nu a prezentat inspecția RAR, ocazie cu care i s-a întocmit procesul verbal de contravenție prin care i s-a aplicat amenda de 880 lei și 10 puncte de penalizare, potrivit dispozițiilor art. 147, art. 36 alin. 1 și art. 36 alin. 3 și alin. 147 pct. 4 sancționate de art. 101/1/8, art. 99 alin. 2, art. 99 alin. 2 și art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Precizează că în ziua respectivă a circulat cu viteză redusă, respectând regulile de circulație, asigurându-se la efectuarea manevrelor și acordând prioritate pietonilor și autoturismelor angajate în trafic și că într-adevăr a fost oprit în trafic de un agent de poliție însă i-a prezentat acestuia actele care i-au fost solicitate, mai mult la obiecțiuni s-a consemnat că a refuzat să semneze, lucru nereal, întrucât agentul de poliție nu a avut nici un motiv pentru a încheia acest proces verbal.
Mai arată că în autoturismul condus de petent se mai afla o persoană pe nume B. I..
Or, actul de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care îi permite să propună probe în fața instanței, care să dovedească faptul că situația reținută în procesul verbal nu corespunde realității, în speță administrarea probei testimoniale care să dovedească faptul că în ziua respectivă a circulat cu viteză redusă, respectând toate regulile de circulație, acordând prioritate pietonului și autoturismului angajate în trafic.
Mai arată că în procesul verbal la rubrica " Mențiuni " ( obiecțiunii ) ale contravenientului" se consemnează cu obiecțiuni, iar ca martor asistent din partea agentului constatator nu s-a consemnat nicio persoană.
În dovedire, petentul a anexat proces verbal de constatare a contravenției în original și procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare.
În drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 11.10.2013 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, întrucât instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, susține intimatul, printr-o probă indirectă a fost înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil și că deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 a acestui act normativ, rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Se mai arată că, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și că nu dețin material probator.
Astfel, procesul verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. I. solicitate de petent, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului.
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul B. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 22).
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 11.08.2013, petentului L. C. i s-a încheiat procesul-verbal de contravenție ..P. nr._ prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de 880 lei și sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 147, pct. 1 și 4 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și art. 36 alin. 1 și 3 din OUG 195/2002.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 04.07.2013, ora 1730, petentul a condus autoturismul marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare AJ 493 DM, pe . nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare, nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului, vorbea la telefonul mobil fără a folosi dispozitivul „mâini libere” și a refuzat să permită inspectorilor RAR controlul stării tehnice a autovehiculului.
Procesul-verbal i-a fost comunicat petentului la data de 02.08.2013, iar plângerea contravențională a fost formulată la data de 05.08.2013(fila 2), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent instanța constată că în cazul de față agentul constatator a respectat prevederile art. 19 din O.G. 2/2001 precizând că „persoanele de față refuză calitatea de martori”.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității întrucât în ziua respectivă a circulat cu viteză redusă, respectând regulile de circulație instanța nu poate reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză.
În ceea ce privește declarația martorului B. I., audiat la propunerea petentului, instanța arată că aceasta nu este luată în considerare la stabilirea împrejurărilor săvârșirii contravențiilor, nefiind credibilă întrucât aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate, în procesul-verbal fiind consemnat că petentul se afla singur în vehicul, aspect ce putea fi observat cu certitudine de către agentul de poliție.
Totodată, instanța mai are în vedere că martorul a precizat că petentul a avut o discuție în contradictoriu cu agentul constatator, afirmând că petentul a fost sancționat pentru o posibilă depășire, neputând preciza cu exactitate, ceea ce formează convingerea instanței că martorul nu a fost de față în momentul săvârșirii contravențiilor reținute în sarcina petentului.
Față de cele arătate, instanța constată că în mod corect s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art. 147, pct. 1 și 4 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și art. 36 alin. 1 și 3 din OUG 195/2002.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța consideră că acestea au fost corect individualizate, față de criteriile prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Este neîntemeiată cererea petentului de înlocuire cu avertisment a amenzilor aplicate pentru faptele prevăzute art. 36 alin 1 din OUG 195/2002 art. 147 pct. 4 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 întrucât petentul a săvârșit patru fapte contravenționale, iar pentru cele două mai puțin grave deja s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
În consecință, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul L. C., menținând procesul-verbal atacat ca fiind legal și temeinic încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul L. C., domiciliat în C., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., jud. D. , ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD./Tehnored. D.G.
4 ex./
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3204/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 1870/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
