Evacuare. Sentința nr. 01/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 6097/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții M. C. PRIN PRIMAR, C. L. M. C. și pe pârâții C. P., C. L., C. A. R., C. R. I., având ca obiect pretentii și evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de către reclamanți la data de 16.07.2014, având în vedere faptul că motivele care au dus la suspendarea cauzei nu mai subzistă și dispune repunerea cauzei pe rol.
Instanța ia act de cererea precizatoare formulată de către reclamanți, prin care se precizează câtimea obiectului cererii.
Instanța în temeiul art. 172 C.pr.civ. încuviințează reclamanților proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca fiind pertinentă, concludentă si utilă soluționării cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța declară, potrivit art. 150 C.p.c., închise dezbaterile și, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea în lipsa părților, conform art. 242, alin. 2 C.p.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.09.2013 reclamanții M. C. și C. L. al Mun C., prin primar, au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. P., C. L., C. A. R. și C. R. I. obligarea pârâților la plata sumei de 780, 47 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante până la data de 31.01.2013 și majorările de întârziere aferente în cuantum de 1109,86 lei, precum și în continuare până la data plății efective, obligarea pârâților la plata către Asociația de Locatari 1 Oltenia a cheltuielilor de întreținere în cuantum de 7500, 57 lei din care 2204, 42 lei penalități și 5296, 15 lei debit, evacuarea acestora din imobilul situat în C., Calea Severinului, nr. 30; ., . și obligarea să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul cu destinația de locuință menționat.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că în fapt, locuința in litigiu a fost repartizată pârâților prin repartiția nr. 7944/2003, încheindu-se contractul de închiriere nr._/17.03.2003 între C. L. al Municipiului C., în calitate de locator, și C. P., în calitate de locatar; aceștia au fost notificați prin adresa nr._/30.11.2010 sa achite cheltuielile ocazionate de folosirea locuinței. Din verificarea transmisa de către Direcția Impozite si Taxe a Primăriei Municipiului C. se constata faptul ca la data de 11.02.2013 parații figurează cu debite restante pentru 3 luni consecutiv in suma totala de 1891,00 lei din care 780.47 lei chirie și 1891,00 lei majorări. Reclamanții au mai arătat că pana in prezent, parații nu au achitat cheltuielile ocazionate de utilizarea locuinței proprietatea Municipiului C., astfel ca proprietarul M. C. este păgubit de lipsa folosinței locuinței care sa fie repartizata unei persoane nevoiașe regăsita pe lista de priorități aprobata de C. L. al Municipiului C. cu Hotărârea nr. 322/25.08.2011.Totodată, prin adresa înregistrată la sediul autorității locale sub nr._/04.12.2012 Asociația de locatari nr. 1 Oltenia a adus la cunoștință autorității locale că pârâții figurau la data de 04.12.2012 cu debit în cuantum de 7500,57 lei din care penalități în cuantum de 2204,42 lei, aceste datorii fiind acumulate pe perioada 2010-2012.
S-a susținut în cerere că pârâții au avut încheiat contractul de închiriere nr._/17.0.2003 ce a avut valabilitate pana la data de 17.03.2010, iar de la aceasta data locuiesc fără forme legale. Reclamanții au invocat dispozițiile art. 1777 cod civil, conform căruia „locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret, denumit chirie", și dispozițiile art. 1349 Cod civil, care prevăd că„orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care având discernământ, încalcă aceasta indatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral".
Reclamanții au invocat și dispozițiile art. 1357 art. 1381, art. 1382, art. 1385 Cod civil, în ceea ce privește repararea prejudiciul pretins, cu motivarea că parații ocupa imobilul in litigiu fără titlu începând cu data expirării exprese a contractului de închiriere, începând cu data de 17.03.2010, lipsind astfel proprietarul de un dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv de posesie, iar prin neachitarea cheltuielilor datorate parații au creat un prejudiciu proprietarului locuinței, M. C.. Au susținut că de la data încetării contractul de închiriere ( 17.03.2010), pârâții nu au mai îndeplinit condițiile legale pentru prelungirea acestuia, motivat de faptul că figurau cu penalități la plata chiriei, astfel, de la această dată pârâții locuiesc fără forme legale și nu operează instituția tacitei relocațiuni întrucât aceasta privește situația în care locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile, iar cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ. Ori, în speță, locatarii nu și-au îndeplinit obligația principală de plată a chiriei în cuantumul și la termenul stabilite prin contract.
Referitor la modul de calcul al chiriei lunare, au precizat că aceasta a fost calculată conform fișei de calcul anexă la contractul de închiriere și actelor adiționale încheiate ulterior, la care se aplică o penalizare de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, conform obligațiilor asumate de părți în contractul de închiriere menționat și dispozițiilor legale în materie, și au invocat art. 1350 și art. 1270 Cod civil, referitoare la răspunderea contractuală. Reclamanții au apreciat că, dat fiind faptul că pârâții au ocupat imobilul ce face obiectul contractului de închiriere locatorul, în speță unitatea administrativ teritorială, este îndreptățit să pretindă chiria și toate obligațiile stabilite prin contractul de închiriere.Mai mult, întrucât pârâții, în calitate de locatari, nu și-au îndeplinit obligația de plată a chiriei, potrivit contractului de închiriere, locatorul are dreptul să-l oblige la plata majorărilor de întârziere calculate până la data plății efective.
In drept, reclamanții și-au întemeiat cerere pe dispozițiile art. 1796, art. 1821, art. 1831, art. 1350, art. 1270 Cod civil, Legea locuinței nr. 114/1996, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în condițiile dispozițiilor art. 115-119 Cpciv.,însă au depus în apărare înscrisuri doveditoare privind plata chetuielilor de întreținere restante pe perioada 2010, chitanțele din 18.04.2013,12.03.2013,17.05.2013,14.03.2013 și 25.09.2013 privind plata chiriei și majorăririlor.
În temeiul rolului activ reglementat de art. 129,alin. (5) din C.proc.civ., instanța în vederea lămuririi în concret a obiectului cererii cu care a fost investită, a dispus emiterea unei adrese către reclamanți pentru a preciza perioada pentru care se solicită obligarea pârâților la plata contravalorii chiriei, perioada pentru care au fost calculate majorările de întârziere și modalitatea de calcul, să precizeze dacă reclamanții daca au achitat întreținerea datorată către asociația de proprietari, să depună la dosar acte care să atest încheierea contractului de închiriere și notificarea către pârâți, să precizeze câtimea obiectului cererii având în vedere faptul că pârâții au mai achitat din debit.
Prin încheierea de ședință din data de 25.09.2013, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 155 indice 1 C.pr.civ, cauza fiind repusă pe rol la data de 01.10.2014.
Reclamanții au depus cerere precizatoare prin care au arătat că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 660 lei reprezentând chirie aferentă perioadei 01.04._13, a sumei de 834 lei cu titlu de majorări de întârziere, precum și la plata sumelor datorate cu titlu de cota de contribuție la cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere Asociației de Locatari 1 Oltenia.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți, precum: contract de închirere pentru suprafețe cu destinația locuință socială nr._ din data de 17.03.2003, anexa nr.1, act adițional nr. 1, adresa din data de 16.08.2007, act adițional la contractul de închiriere nr._/17.03.2003, fișă de calcul, adresa nr._ din data de 30.11.208, adresa nr. 121 din data de 09.09.2013, adresa nr._ din data de 18.09.2013, extras de rol.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar la filele 34-39, rezultă că reclamantul C. L. al Municipiului C., în numele Municipiului C., ca titular al dreptului de administrare, în exercitarea prerogativelor dreptului real menționat, a încheiat la data de 17.03.2003 cu pârâtul C. P. contract de închiriere, având număr nr._ pe durată determinată, respectiv pe cinci ani, începând cu data de 17.03.2003 până la 16.03.2008, pentru spațiul situat în C., Calea Severinului, nr.30, .> Potrivit dispozițiilor art. 3 din contract părțile au stabilit chirie în cuantum de 261,363 lei și modalitatea de plată a acesteia.
Prin actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere nr._ /17.03.2003 părțile au modificat și completat clauzele contractuale referitoare la modalitatea de plată, în sensul că începând cu trimestrul al II al anului 2003, plata chiriei se va face trimestrial, cumulat pe 3 luni, cel mai târziu în ultima zi a trimestrului în curs, la sediul Serviciului Impozite.
În ceea ce privește cuantumul chiriei, acesta a fost modificat prin catul adițional nr. 2, înregistrat la data de 16.08.2007, fiind majorat la 110,05 lei lunar.
După expirarea duratei convenită de părți, locațiunea a fost prelungită prin încheierea actului adițional nr. 3 înregistrat sub nr._ din 03.04.2008(fila 43 din dosar), prin care părțile au prelungit termenul închirierii până la data de 17.03.2010.
Prin cererea supusă soluționării, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata chiriei restante și majorărilor de întârziere aferente perioadei 01.04._13, in cuantum total de 1 495 lei, dintre care 660 lei reprezentând chiri și 834 lei majorări, astfel cum rezultă din evidențele fiscale depuse la dosar.
În ceea ce privește perioada 01.04._13 instanța reține că locațiunea, a cărei termen stabilit prin actul adițional nr. 3 s-a împlinit la data de17.03.2010, a fost prelungită tacit, conform art. 1.810 C. civ. din 2011( a căror dispoziții sunt aplicabile potrivit art. 129 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil)până la data când reclamanții au chemat pârâții în judecată în vederea eliberării spațiul, prin faptul că, chiriașul a fost în posesie asupra bunului, iar după expirarea termenului convenit prin contract, o perioada și-ai îndeplinit obligațiile.
Potrivit art. 1.429Cod civil( din 1864), locatorul are îndatorirea de a plăti prețul locațiunii la termenele statornicite. Potrivit art. 1 din actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere nr._ /17.03.2003, " plata chiriei se va face trimestrial, cumulat pe 3 luni, cel mai târziu în ultima zi a trimestrului în curs, la sediul Serviciului Impozite. "Iar în situația depășirii termenelor de plată a chiriei la art. 5 din contract s-a stipulat clauza conform căreia locatorul este îndreptățit sa solicite penalități de 0,5% începând cu prima zi care urmează aceleia la care suma a devenit exigibilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În cauza de față, una din obligațiile asumate de pârât C. P. prin contractul de închiriere este plata chiriei la termenele stipulate în contract, această obligație fiind de esența contractului de închiriere.
Neplata de către locatar a chiriei, atrage o majorare asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă.
Cum reclamanții au făcut dovada existenței creanței rezultate din contractul de închiriere nr._ /17.03.2003, revine pârâtilor obligația să facă dovada că și-au executat obligația de plată.
Or, în cauza de față nu a fost făcută dovada plății sumelor reprezentând chirie datorată pentru perioada 01.04._13 și care face obiectul dosarului de față.
Prin urmare, instanța apreciază că cererea principală, prin care reclamanții solicită obligarea pârâtilor la plata sumei de 660 lei reprezentând chirie aferentă perioadei menționate, este întemeiată.
În ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtilor la plata penalităților de întârziere, raportat la disp. art. 969 C.civ. care consacră caracterul obligatoriu al contractului față de părți, acestea fiind ținute să execute întocmai obligațiile asumate, și cum din probatoriul administrat a rezultat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de plată a chiriei la termenele stabilite, în conformitate cu art.5 din contract pentru depășirea termenelor de plată, instanța va dispune obligarea acestuia și la plata sumei de 834 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Cu referire la cererea de evacuare a pârâților instanța reține că acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ dreptului de proprietate. Astfel ,în materia acțiunii în evacuare, nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului ci doar folosința acestuia, folosința încălcată de către parat, urmare a ocupare fără titlu a imobilului.
În cauza de față, se reține că prin denunțarea unilaterală a contractului, respectiv prin promovarea prezentei acțiuni în evacuare, pârâții nu mai dețin un titlu locativ, așa încât cererea de evacuare este apreciată ca fiind întemeiată și urmează să fie admisă ca atare.
Instanța are în vedere totodată și faptul că tacita relocațiune nu constituie un impediment în denunțarea contractului de închiriere prezumat a se fi încheiat pe durată nedeterminată, încât de îndată ce locatorul a solicitat locatarului să elibereze spațiul, acordul tacit de voință, care a stat la baza prelungirii locațiunii, a încetat să mai existe(de vreme ce locațiunea prelungită pe durată nedeterminată subzistă numai cât subzistă acordul tacit al părților).
Prin urmare, instanța va dispune evacuarea pârâților din imobilul, proprietatea Municipiului C., situat în C., Calea Severinului, nr.30, ., ..
Referitor la petitul privind obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu titlu de cota de contribuție la cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere datorate Asociației de Locatari 1 Oltenia, instanța reține că reclamanții au invocat ca temei al obligației respective răspunderea reglementată de art. 1349-1350 din C civ. (din 2011), referitoare la răspunderea civilă delictuală și cea contractuală.
Din analiza textelor art. 1349, 1350 si 1357 Cod civil, rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale ori, după caz, a răspunderii contractuale se cer întrunite cumulativ mai multe conditii. Una dintre principale cerințe pentru angajarea răspunderii civile se referă la existenta unui prejudiciu, deoarece atât timp cât o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.
Prejudiciul, calificat ca o condiție sine qua non, reprezinta rezultatele dăunătoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale încâlcirii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.
Astfel, pentru a lua naștere raportul obligațional între reclamanți și pârâți cu privire la sumele datorate Asociației de proprietari cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere se cer întrunite următoare conditii ale repararii prejudiciului:
- prejudiciul sa fie cert;
- prejudiciul sa nu fi fost reparat înca.
Așadar, rezulta ca certitudinea unui prejudiciu se refera atât la existenta acestuia, cât si la întinderea sa. Daca nu se poate cunoaște întreaga întindere a prejudiciului, instanța va reține că acesta nu are un caracter cert.
În prezenta cauză, reclamanții au solicitat prin cererea precizatoare obligarea pârâților la plata sumei de 6920 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și 3058,12 lei reprezentând penalități de întârziere, însă nu au produs dovezi în ceea ce privește existența și întinderea sumelor pretinse. Referitor la adresa emisă de asociația de proprietari la data de 05.09.2013, aflată la fila 44 din dosar, instanța constată că aceasta are doar un caracter de informare, iar în condițiile în care nu este confirmată de listele de plată, afișate conform cerințelor legale reglementate de dispozițiile Legii nr. 230/2007, cu privire la sumele datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere și înscrisuri doveditoare cu privire la modul de calcul a penalităților cu precizarea perioadei pentru care sunt calculate, numărul de zile de întârziere și cuantumul cotei de penalizare aplicate, nu face dovada întinderii obligației de plată și nici a raportului juridic obligațional.
În aceste condiții, instanța reține că din probele administrate nu a rezultat existenta unui prejudiciu suferit de către reclamanți.Prin urmare, cât timp aceștia nu au suferit un prejudiciu sau întinderea acestuia nu este certă, nu au dreptul la reparație, motiv pentru care instanța va respinge petitul privind obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu titlu de cota de contribuție la cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere datorate Asociației de Locatari 1 Oltenia, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată, precizată și modificată de reclamanții M. C. prin Primar și C. L. al Municipiului C. prin Primar, cu sediul în C., ., nr. 7, județul D. în contradictoriu cu pârâții C. P., C. L., C. A. R., C. R. I., domiciliați în C., .. 30, .. 1, ..
Obligă pârâtul C. P. la plata sumei de 660 lei reprezentând chirie aferentă perioadei 01.04._13, precum și la plata sumei de 834 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Dispune evacuarea pârâților din imobilul, proprietatea Municipiului C., situat în C., Calea Severinului, nr.30, ., ..
Respinge petitul privind obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu titlu de cota de contribuție la cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere datorate Asociației de Locatari 1 Oltenia, ca neîntemeiat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi,01.10.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.S.M.
8 ex./2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1705/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4236/2014.... → |
|---|
