Plângere contravenţională. Sentința nr. 3610/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3610/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 29241/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 3610/2014
Ședința publică din data de 13 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent T. A. I. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul asistent T. R., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei in lipsă, după care,
În temeiul art. 318-321 NCPC, instanța procedează la ascultarea martorului asistent T. R., CNP_, sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 NCPC, declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către părți și nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, in temeiul art. 394 NCPC, instanța, declară dezbaterile închise si retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.09.2013 sub nr._, petentul T. A. I. a chemat in judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._/25.07.2013 si exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 25.07.2013 in timp se afla in incinta Clubului Olimpic Sport C., un agent de poliție a reținut in sarcina sa faptul că a constituit un grup format din mai multe persoane pe care le-ar fi încurajat sa tulbure liniștea publica, fiind astfel sancționat cu amenda in cuantum de 500 lei, considerând că cele reținute de agent nu corespund realității.
Petentul a mai precizat ca procesul-verbal de contravenție prezintă unele lipsuri și deficiențe în sensul că ocupația si locul sau de munca este in cadrul Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului D., fiind angajat in funcția de kinoterapeut, astfel că nu are calitatea de organizator si administrator al terenului sportiv din incinta Clubului Olimpic Spotiv așa cum a reținut agentul constatator, precum si faptul că nu este precizata locația unde a fost constatată presupusa fapta săvârșită si nici nu este individualizată contravenția.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. 2 si 3, art. 16 alin. 1 si art. 32 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată si completată.
Plângerea a fost legal timbrată.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă cf. art. 223 alin. 3 NCPC.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat in original, adeverința nr. 90/26.08.2013 emisa de Clubul Sportiv Olimpic Sport C., dovada de comunicare a procesului-verbal, copie CI, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Atașat întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei fișă intervenție eveniment, solicitând audierea martorului asistent T. R., semnatar al actului sancționator întocmit pe numele petentului.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din 16.01.2014, instanța, constatând că proba cu înscrisuri si proba cu martorul asistent T. R. solicitate de părți pentru dovedirea motivelor invocate in plângere si întâmpinare, sunt admisibile si pot sa ducă la soluționarea procesului, in temeiul art. 254, 255, 258 NCPC, le-a încuviințat, martorul asistent T. R. fiind audiat la acest termen de judecată, declarația aflându-se consemnată si atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 25.07.2013, petentul T. A.-I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 500 lei deoarece, în aceeași dată, 25.07.2013 ora 01,30, aflându-se în incinta Clubului Olimpic Sportiv din mun. C., a constituit un grup format din mai multe persoane, i-a încurajat și sprijinit să tulbure liniștea publică prin țipete, zgomote și larmă, provocând indignarea cetățenilor.
Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în prezența contravenientului, care a refuzat să semneze de primire.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator și fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate(actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile legii nr. 61/1991R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială, iar îndeplinirea cerintelor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra asigurării unui climat de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice, social-culturale și promovării unor relații civilizate în viața cotidiană, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012 ).
Se constată că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apărările și susținerile petentului din cuprinsul plângerii, care se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal contestat, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în săvârșirea contravenției constatate.
Starea de fapt reținută de agentul constatator nu este contrazisă prin nicio probă pertinentă și concludentă, produsă de petent în cursul cercetării judecătorești.
De altfel, chiar și petentul, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit incidentul din data de 25.07.2013 astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, neavând relevanță împrejurarea că petentul nu este angajat cu contract individual de muncă al Clubului Sportiv Olimpic Sport C., partea rezumându-se doar la simpla negare a faptelor reținute în cuprinsul actului constatator, fără a proba contrariul.
De asemenea, din mențiunile consemnate în procesul-verbal contestat și în fișa de intervenție la eveniment f.18, instanța constată că incidentul din data de 25.07.2013 a avut loc în prezența agenților de poliție care, apelați telefonic prin intermediul numărului unic de urgență 112, s-au prezentat la fața locului, au identificat martorul asistent T. R. ca fiind apelantul la numărul de urgență iar petentul T. A.-I. a fost legitimat la fața locului, acesta declarând benevol că este administratorul unui teren de fotbal din incinta Clubului Sportiv, calitate în care a organizat, pe timpul nopții, un meci de fotbal între două grupuri de tineri.
În acest sens, prin prisma art. 5 si art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanta apreciază că amenda contraventională în cuantum minim de 500 lei este temeinică, fiind corect individualizată, având în vedere că fapta reflectă un grad ridicat de pericol social iar sancțiunea este corespunzator dozată.
Astfel, art. 5 din OG nr. 2/2001 stabileste ca sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar art. 7 din acelasi act normativ prevede ca avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de o gravitate redusa si consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului pentru fapta savarsita.
Avand in vedere textele legale precitate, instanta apreciaza ca avertismentul nu constituie o sanctiune îndestulatoare pentru atenționarea petentului de a respecta dispozițiile legale, avand în vedere că a negat contraventia reținută în sarcina sa, deși realitatea este cu totul alta, așa cum rezultă din probele produse la dosar, iar din conduita procesuală adoptată în speță instanța constată că acesta nu a conștientizat pe deplin consecințele faptei sale, tratând superficial și imatur incidentul din data de 25.07.2013, motiv pentru care, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001R, va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal contestat ca fiind temeinic si legal întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. A. I., cu domiciliul in C., bld. 1 Mai, ., ., in contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul in C., ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./22.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 883/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 337/2014.... → |
|---|
