Fond funciar. Sentința nr. 1606/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1606/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 23196/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1606/2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe revizuent I. M. D. și pe intimații C. JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR PRIN PREFECT, C. L. Melinești pentru aplicarea Legii Fondului Funciar Prin Primar, având ca obiect revizuire-fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata C. L. Melinești pentru aplicarea Legii Fondului Funciar Prin Primar consilier juridic T., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acorda cuvântul asupra admisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr.5434/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010 și a faptelor pe care se întemeiază, invocate de către revizuent.
Reprezentantul intimatei C. L. Melinești pentru aplicarea Legii Fondului Funciar Prin Primar solicită respingerea cererii de revizuire a sentinței civile nr.5434/09.04.2012 ca inadmisibilă apreciind că nici unul dintre motivele invocate de revizuent nu este întemeiat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, revizuentul I. M. D. în contradictoriu cu intimații C. Județeană D. de aplicare a Legii Fondului Funciar prin Prefect și C. L. Melinești pentru aplicarea Legii Fondului Funciar Prin Primar a formulat cerere de revizuire/contestație în anulare împotriva sentinței civile nr.5434/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010.
La solicitarea instanței în sensul precizării obiectului, motivelor de fapt și de drept ale cererii, la data de 23.09.2013 revizuentul I. M. D. a arătat că formulează cerere de revizuire a sentinței nr.5434/09.04.2012 a Judecătoriei C. în baza art.322, pct.2, pct.4, pct.7 și pct.9 Cod Procedură Civilă.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că terenul situat în satul Melinești, . tarlaua 7, parcelele 347 și 348 a fost revendicat de acesta prin cererea adresată Comisiei Locale Melinești cu nr.141/11.03.1991 și se află sub puterea lucrului judecat, sentința nr.8966/10.04.1994 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă și sentința nr.337/04.06.1996 a Tribunalului București, Secția C. Administrativ și Decizia nr.237/10.10.1996 a Curții de Apel București, rămase definitive și irevocabile.
S-a susținut în continuare că instanța nu s-a pronunțat asupra imposibilității obiective de care s-a lovit partea pârâtă, C. Județeană și Consiliul Local de a pune în executare hotărârile judecătorești precum și hotărârile Comisiei Județene D. nr.71/30.11.1992, 1129/17.05.1993 și 2168/01.08.1994 datorate existenței eliberării titlurilor de proprietate altor persoane în anii 1996 și 1997.
Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra faptului că partea pârâtă, C. Județeană de aplicare a Legii Fondului Funciar reprezentată prin Prefect și C. L. Melinești reprezentată prin Primar și Secretar a refuzat fară temei legal punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești, contrar dispozițiilor imperative ale acestora cât și a art. 35 ultimul alineat din HG 131/27.02.1991, Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991 în care se prevede: „Titlurile de proprietate pentru persoanele care au formulat plângerea la judecătorie se vor completa și elibera după pronunțarea hotărârii judecătorești.”
A mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, privind terenul revendicat, amplasamentul acestuia individualizat în Tarlaua 7, . 348 și în continuarea acestora, dacă acesta este liber, reprezintă vechiul amplasament al proprietății autorilor săi, partea pârâtă neprezentând nici un titlu emis altor persoane, pentru acest teren, fapt pentru care este îndreptățit să i se elibereze titlul de proprietate și să fie pus în posesie cu terenul revendicat.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că art.11, alineat 2¹ din Legea 18/1991, republicată, introdus prin Titlul IV, pct.2 din Legea 247/2005 în mod imperativ „stabilește dreptul persoanelor fizice cărora le-a fost preluat terenul deținut în proprietate (fără înscriere în CAP), fie în mod abuziv de către CAP(adică fără înscriere în CAP), fie de catre stat fara de nici un titlu- de a reintra în stăpânirea acestora, întrucât terenul fiind preluat fără nici un titlu, proprietarii nu și-au pierdut niciodată proprietatea terenului.”
Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra faptului că terenul aflat în satul Melinești, ., Parcelele 347 și 348, nu a fost atribuit cu respectarea legii altor persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, însă instanța de judecată prin sentința nr. 5434/09.04.2012 fară o argumentare logico-juridică și o expertiză necontestată invocă pentru soluția dată titluri de proprietate aflate pe alt amplasament, respectiv Tarlaua 321, Parcelele 322 și 323, care nu se află în vecinătățile Tarlalei 7, Parcelele 348 și 347.
Instanței de judecată nu i s-a cerut să se pronunțe asupra legalității emiterii titlului de proprietate nr.1032-_/06.08.1997 pentru terenul amplasat în Tarlaua 321, parcelele 322 și 323, acesta fiind emis în fals și terenul amplasat TDP 404-_/06.05.1996 amplasate în tarlaua 52, . neformulând precizări că amplasamentul din aceste titluri de proprietate se află în Tarlaua 7, Parcelele 348 și 347 și în continuarea, nefiind efectuată o expertiză având acest obiectiv.
Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor precizate prin cererea de aducere de înscrisuri formulată la termenul din 23.01.2012, pag. 243 din dosar.
Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra situației juridice a terenului revendicat, respectiv terenul aflat în proprietatea autorilor revizuentului, dovedit în sentința nr.21/04.06.1942, dosar nr.410/1941-soluționată de Judecătoria Rurală Melinești, depusă la dosar.
Instanța s-a pronunțat asupra unor lucrări care nu s-au cerut, respectiv asupra faptului că terenul este în posesia unor terți, deși partea pârâtă și terții nu au făcut dovada preexistenței dreptului de proprietate ale altor persoane sau autorilor acestora sau a faptului că terenul aflat în litigiu a fost atribuit legal în baza legilor fondului funciar.
Nu i s-a cerut instanței de judecată să se pronunțe asupra existenței înscrierii de terenuri în titluri de proprietate pentru alte persoane fară nicio legătură cu terenurile revendicate amplasate în satul Melinești, Tarlaua 7, Parcelele 348 și 347.
Nu i s-a cerut instanței să se pronunțe fară a examina actele de proprietate și probele doveditoare ale dreptului de proprietate al unor persoane indicate de instanță ca fiind cele din Titlul de Proprietate nr.1032-_/06.08.1997 și TDP nr.404-_/06.05.1996 aceștia neavând calitatea procesuală activă, în speța dedusă judecății fiind aplicabile și prevederile Legii 1/2000 precum și a Legii 169/1997.
Instanței de judecată nu i s-a cerut să se pronunțe dacă terenul intravilan revendicat amplasat în satul Melinești, Tarlaua 7, Parcelele 347 și 348 și în continuarea acestora se suprapune, se află așezat peste terenurile din TDP 1032-_/06.08.1997, Tarlaua 321, Parcelele 322 și 323 și din TDP 404-_/09.05.1996 T 52, . imposibil, iar din planul cadastral rezultă fără echivoc că acestea nu se află nici în imediata vecinătate.
Nu s-a cerut instanței să se pronunțe în favoarea unor persoane care nu prezintă un interes legitim privind terenul în litigiu, persoane care nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietăți pentru terenurile din Tarlaua 7, Parcelele 347 și 348 și în continuarea acestora, și nici nu sunt părți în proces.
C. Județeană D. de aplicare a legii Fondului Funciar reprezentată prin Prefect și C. L. Melinești nu au prezentat cerere de revendicare a terenului aflat în litigiu formulată de alte persoane deși li s-a cerut în timpul judecății și nici nu au motivat refuzul de a emite titlul de proprietate deși există hotărâri judecătorești și ale comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar.
Instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut prin acțiune, precizarea făcută și cererea de aducere înscrisuri întrucât terenul revendicat având amplasamentul în Tarlaua 7, Parcelele 348 și 347 și în continuarea acestora nu este identic, și nici nu se regăsește în alte titluri proprietate respectiv 1032-_/06.08.1997, Tarlaua 321, Parcelele 322 și 323 și TI 404/_/06.05.1996, Tarlaua 52, . class="Bodytext1"> Pentru terenul revendicat există date hotărârile judecătorești nr.5407/24.04.1992, Dosar_/1991 și 8966/10.05.1994, Dosar_/1993 a județului C., rămasă definitivă și irevocabilă, Sentința nr. 337/04.06.1996 a Tribunalului București-Secția C. Administrativ, rămasă definitivă și irevocabilă și Decizia nr. 237/10.10.1996 a Curții de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă, motiv pentru care potrivit art. 35 ultimul alineat prin HG 131 din 27.02.1991, avea obligația de a completa și elibera titlul de proprietate în baza hotărârilor judecătorești în care se stipulează: „Titlurile de proprietate pentru persoanele care au formulat plângeri la judecătorie se vor completa și elibera după pronunțarea hotărârii judecătorești.”
Hotărârea a cărei revizuire se cere nu cuprinde argumentele logico-juridice proprii ale instanței, neexistând propria argumentație a instanței, respectiv judecătorul nu a reușit să facă o examinare pe baza probelor dosarului, a problemelor de fapt și de drept, respectiv situația juridică a terenului și a faptului că amplasamentul indicat de subsemnatul reclamant este sau nu liber și poate fi ori nu retractat ca reprezentând vechiul amplasament al proprietății ascendenților mei, cu atât mai mult cu cât expertiza topografică a fost contestată.
Arată că prin hotărârea judecătorească nr.5434/09.04.2012 i s-a încălcat un drept fundamental, dreptul la proprietate, motivarea hotărârii fiind insuficientă, neconvingătoare, fară a se preciza probele aduse de partea pârâtă că ar preleva probele aduse de reclamant.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că nemotivarea hotărârii sau motivarea insuficientă, neconvingătoare echivalează cu nesoluționarea cauzei, respectiv cu lipsa actului de justiție.
A precizat că beneficiază de un bun pentru care în timpul procesului a stabilit amplasament, ., parcelă, faptul că terenul intravilan nu a fost revendicat de alte persoane îndreptățite și nu a fost atribuit legal prin titluri de proprietate altor persoane și nici nu se regăsește în alte titluri de proprietate, fapt care impune să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul intravilan revendicat, situat în T 7, Parcelele 347, 348.
La data de 13.01.2014 intimata C. L. Melinești pentru aplicarea Legii Fondului Funciar Prin Primar a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca fiind netemeinică și nefondată.
A arătat că revizuentul a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor capete de cerere, dar prin acțiunea precizată a solicitat punerea în posesie pentru suprafața de 0,4 ha teren intravilan, aflat în T7, P 347 și 348.
A susținut intimat că în cauză s-a efectuat o expertiză specialitatea topografie care a concluzionat că pentru cele două suprafețe sunt emise titlurile de proprietate nr.1032-_/06.08.1997 pe numele V. C. și nr.404-_/06.05.1996 emis pe numele I. M., titluri de proprietate cu privire la care revizuentul a solicitat să se constate nulitatea acestora, acțiuni respinse prin sentințele civile nr.6695/17.04.2009 a Judecătoriei C., respectiv_/14.09.2007, ambele rămase irevocabile.
S-a menționat în continuare că prin sentința civilă nr.8966/10.04.1994 revizuentul a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,2 ha pe raza comunei Melinești nu pe vechile amplasamente sau, mai ales pe amplasamentele pe care acesta le dorește. Dacă revizuentul era nemulțumit de această hotărâre și dorea să se precizeze în cuprinsul acesteia anumite amplasamente avea posibilitatea de a ataca această hotărâre cu recurs lucru pe care acesta nu l-a făcut.
Analizând cererea de revizuire dedusă judecății, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.06.2010, sub nr._/215/2010, reclamantul I. M.-D. a chemat în judecată pârâtele C. L. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Melinești și C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, acestea din urmă să fie obligate la înmânarea titlului de proprietate pentru suprafețele de teren menționate în sentința civilă nr.8966/10.06.1994, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1993 și hotărârea Comisiei Județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.2168/01.08.1994, punerea efectivă în posesie asupra suprafețelor de teren intravilan și continuarea acestor suprafețe pentru care i s-au reconstituit dreptul de proprietate, prezentate în Anexa A, stabilirea de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, de la pronunțarea hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia.
Reclamantul a mai chemat în judecată și pe pârâtul V. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută, parțială sau integrală a titlului de proprietate emis pentru acesta pentru suprafața de teren intravilan și extravilan situată în . A, teren aflat în tarlaua 7, potrivit planului cadastral, având vecinătățile est - Șoseaua Melinești-Zăicoiu-C.-Amaradia, Apus - Apa Boului, Sud - moștenitorii N. F. P. și M. R. C. și la nord cu M. I. St. I., așa cum rezultă din Cartea de judecată nr. 21/1942, cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.8966/10.06.1994, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1993, desființându-se Hotărârea Comisiei Județene D. nr. 187/20B/26.08.1991, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,2 ha teren, din care: 1,00 ha pădure, 2,45 ha teren intravilan și 4,75 ha teren extravilan și emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață.
Deși a făcut numeroase demersuri, nici până la această dată pârâtele nu s-au conformat dispozițiilor acestei sentințe.
În drept, au fost invocate prev. art. 54 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 - republicată, prevederile art. II și III din Legea nr. 169/27 octombrie 1997 pentru modificarea și completarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, prevederile titlului V al Legii nr. 247/2005 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653/22 iulie 2005, precum și art. 110 din Titlul IV al Legii nr. 247/2005.
În ședința publică din data de 11.10.2010, petentul a precizat că nu mai insistă în judecarea capătului de cerere privind nulitatea titlului de proprietate emis pârâtului V. C. și că renunță la judecarea acestui capăt de cerere, depunând în acest sens și o cerere scrisă de renunțare (f. 41).
La data de 17.01.2011, petentul a depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune privind capătul de cerere de punere în posesie asupra suprafeței de circa 4000 mp, din tarlaua nr.7, . și extravilan din suprafața totală de 8,2 ha.
A susținut că cei circa 4000 mp teren intravilan și extravilan se pot pune în posesie efectivă cu celeritate, având în vedere natura titlului emis, respectiv Sentința civilă nr. 8966/10.06.1994 a Judecătoriei C. și Sentința civilă nr.337/04.06.1996, a Tribunalului București, Secția C. Administrativ, motivat de faptul că această suprafață de teren nu formează obiect de litigiu între reclamantul I. M. D. și pârâtele C. Județeană D. de aplicare a Legii Fondului Funciar reprezentată prin Prefect și Primăria Melinești - Consiliul Local Melinești - C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
Suprafața de teren nu formează obiectul litigiului cu nici o persoană fizică pentru anulare de TDP întrucât în dosarul_ prin sentința nr.6695/17.04.2009, instanța a dat o sentință netemeinică și nelegală, întrucât parcelele 321, 322 și 323 din TDP nr. 1032-_/06.08.1997 aparțin numitului C. I. N..
A precizat că prin procesul-verbal nr. 2345/16.07.2006, pârâta Primăria Melinești - Consiliul Local Melinești - C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar și-a luat obligația la art. 1, pct. 3 din Procesul-verbal nr. 2345/06.07.2006 ca în termen de 30 de zile de la semnare să procedeze la identificarea parcelelor de teren, efectuarea măsurătorilor exacte a amplasamentului și să facă demersurile legale în vederea anulării actelor de proprietate emise pe amplasamentele solicitate, termen care s-a împlinit încă de la data de 04.08.2006. Or, până în prezent, nu s-a emis un titlu de proprietate pentru terenul aflat în tarlaua 7, . este evidențiat în registrul Cadastral întocmit de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară în anul 1988.
Reclamantul a mai precizat că unele din litigii și-au încheiat ciclul procedural între părți, cum ar fi dosarul 5667.3/2007 și dosarul_/2007, iar pentru suprafața de teren de circa 4000 mp teren intravilan și extravilan din tarlaua 7, .-a aflat în litigiu cu pârâtele, nefăcând obiectul unor cauze indicate de acestea.
La data de 21.03.2011 reclamantul a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu C. Județeană D. de Aplicarea Legii Fondului Funciar reprezentată prin Prefect și Consiliul Local Melinești - C. L. a Comunei Melinești pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, reprezentată prin Primar și Secretar, iar obiectul acțiunii îl constituie punerea efectiv în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru terenul intravilan și extravilan situate în vatra satului Melinești, liber la data revendicării la 11.03.1991, la data plângerii făcută la Judecătoria C. la data de 10.10.1991, în care s-au dat Sentința Judecătorească nr. 5407/24.04.1992 și Sentința Civilă 8966/10.06.1994 rămasă irevocabilă și definitivă, precum și la data de 25.06.2010 și la data Hotărârii nr. 2168/01.08.1994 a Comisiei Județene D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În cauză a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, fiind desemnat pentru efectuarea raportului de expertiză Ș. V., care a întocmit și a depus raportul de expertiză la data de 30.09.2011.
La raportul de expertiză tehnică depus la dosarul cauzei de expertul tehnic Ing. Ștefanescu V., reclamantul a formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate în parte de către instanță.
La data de 19.01.2012, terții I. G. Cornelius și I. I., au depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu, însoțită de copii de pe certificatul de calitate nr. 15/2011,certificat de deces pentru I. N. Ș.,carte de identitate pentru I. G. Cornelius și pentru I. I. și copie de pe cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
La data de 20.01.2012, reclamantul a depus la dosar o cerere de aducere înscrisuri de către pârâta C. L. Melinești.
Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2012. instanța a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de către terții I. G. Cornelius și I. I..
Expertul Ș. V. a depus răspunsul la obiecțiunile încuviințate de instanță la data de 21.02.2012 (f. 247).
În ședința publică din data de 27.02.2012. instanța a dispus ca expertul să întocmească o completare a raportului de expertiză în sensul de a comunica dacă terenul în suprafață de 1655 mp situat în intravilanul comunei Melinești cuprins în titlul de proprietate nr. 1032-_/06.08.1997 emis pe numele Vâlceana C. este amplasat în T 7, P 322 și 323 sau în T 321 și să precizeze dacă în titlul de proprietate nr. 1032-_/06.08.1997 emis pe numele lui Vâlceana C. există erori privind terenul intravilan ,răspuns înaintat la data de 26.03.2012, iar reprezentantul Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Melinești să depună la dosarul cauzei planul parcelar privind T 7 și T 52, întocmit cu ocazia punerii în posesie, acestea fiind depuse la data de 02.04.2012.
Prin sentința civilă nr.5434/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin sentința civilă nr.8966/10.06.1994 a Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit calitatea reclamantului I. M. D. de moștenitor al autorilor I. I. și I. Z. și s-a dispus reconstituirea dreptului său de proprietate asupra a 8,2 ha, din care 1 ha pădure și 2,45 ha intravilan, fără a preciza amplasamentul.
S-a constatat de asemenea că în cauza dedusă judecății, prin cererea înregistrată la data de 17.01.2011, reclamantul I. M. D. a precizat că solicită punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de circa 4000 mp situată în T7, P348, teren intravilan și extravilan din suprafața de 8,2 ha reconstituită prin sentința civilă nr. 8966/10.06.1994.
S-a arătat că potrivit art.64 din Legea nr.18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială a fost situat terenul. Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță
S-a apreciat că pentru a fi incidente dispozițiile art.64 din legea 18/1991, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe un refuz al comisiei locale de întocmire a documentației prevăzută de lege, premergătoare emiterii titlului și de a înainta această documentație către comisia județeană în vederea emiterii titlului de proprietate, iar refuzul comisiei să fie nejustificat.
A reținut instanța că din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Ș. V. (f. 147-152), completat cu răspunsurile la obiecțiuni (f. 247 și 256) rezultă că terenul situat în T7, P 347 și 348 și terenul extravilan aflat în continuarea acestuia, cu privire la care reclamantul solicită obligarea la punerea în posesie, nu este liber, fiind în posesia unor terți, cărora li s-au eliberat titluri de proprietate. Astfel, terenul solicitat de reclamant se suprapune peste cele cuprinse în TDP nr. 1032-_/06.08.1997 (f. 194), amplasate în T321, P322 și 323, în suprafață totală de 1565 mp și în TDP nr. 404-_/06.05.1996 (f. 193), amplasate în T 52, P86, în suprafață de 2808 mp.
Prin urmare, nu se poate reține ca fiind nejustificat refuzul Comisiei Locale de Fond Funciar Melinești de a-l pune în posesie pe reclamant cu un (anumit) teren pentru care au fost emise deja titluri de proprietate, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 27 coroborat cu art. 116 din Legea nr. 18/1991, comisia locală este cea care stabilește amplasamentul terenurilor ce se atribuie petenților, întocmind procese-verbale de punere în posesie.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 18/1991, acțiunea formulată de reclamant apare ca neîntemeiată.
S-a constat de asemenea că anterior promovării acțiunii care formează obiectul cauzei nr._/215/2010, prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul I. M. D. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 404-_/06.05.1996 emis pe numele I. M., pentru suprafața de 2808 mp amplasată în T52, P86, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr._/14.09.2007 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 107/25.01.2008 a Tribunalului D., reținându-se că titlul de proprietate contestat a fost emis în mod legal.
Prin cererea înregistrată sub nr._, același reclamant a solicitat constatarea nulității absolute (parțiale sau integrale) a titlului de proprietate nr. 1032-_/06.08.1997 emis în favoarea pârâtului V. C., pentru suprafața de 834 mp, situată T321, P323, suprafața de 731 mp, situată T321, P322 și suprafața de 2867 mp, situată T52, P87, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 6695/17.04.2009 pronunțată de Judecătoria C., rămasă irevocabilă prin dec. civ. nr. 2567/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr. 5670._ . În motivarea acestei soluții, s-a reținut că terenul de 2500 mp la care se referă sentința civilă nr.21/1942 se suprapune parțial peste terenul din T52, P86 aparținând numitei I. M., teren înstrăinat pârâtului V. C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 618/22.03.2005 de BNP I. Vergica. De asemenea, s-a mai statuat că TDP nr. 1032-_/06.08.1997 a fost emis în conformitate cu actele premergătoare, astfel încât nu este incident nici un motiv de nulitate prevăzut de art. III din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește apărarea pârâtelor în sensul existenței autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamant prin raportare la sentința civilă nr._/14.09.2007 și sentința civilă nr. 6695/17.04.2009, instanța a apreciat că autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumție, mijloc de proba de natură să demonstreze ceva în legătura cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Daca în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre parți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești, în sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească anterioară.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Atât prezumția, cât si excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești si care are la bază două reguli fundamentale si anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
Ceea ce legitimează autoritatea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea si fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești (res judicata pro veritate habetur).
Având în vedere aceste argumente, precum și faptul că în speță nu s-a putut reține tripla identitate de elemente (sub aspectul obiectului și cauzei), instanța a apreciat că este incidentă prezumția de lucru judecat, iar nu excepția de lucru judecat.
Pe cale de consecință, ținând seama de efectul pozitiv al sentinței civile nr._/14.09.2007 și al sentinței civile nr. 6695/17.04.2009, prin care s-a constatat legalitatea TDP nr. 404-_/06.05.1996 emis pe numele I. M. și a TDP nr. 1032-_/06.08.1997 emis pe numele V. C., incluzând terenurile cu care solicită reclamantul să fie pus în posesie, instanța a respins acțiunea formulată de către reclamant.
Prin decizia civilă nr.1192/19.06.2013, pronunțată de Tribunalul D., instanța a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant I. M. D. împotriva sentinței civile nr. 5434/09.04.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010.
Reține instanța că, fiind o cale extraordinară de atac revizuirea unei hotărâri judecătorești poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute în art.322 C.p.civ.
În cauză, instanța constată că revizuentul I. M. D. solicitat revizuirea sentinței civile nr.5434/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010 în baza art.322, pct.2, pct.4, pct.7 și pct.9 Cod Procedură civilă.
Potrivit art.322, alin.1, pct.2 Cod Procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Acest text de lege reprezintă o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.
Astfel, conform art.129, alin. final C.p.civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, fapt care presupune, pe de o parte, că judecătorii nu pot depăși limitele obiectului, fără deosebire cum acesta este formulat printr-o cerere principală, accesorie sau incidentală, iar pe de altă parte că sunt obligați să se pronunțe asupra tuturor cererilor din proces.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a invocat în primul rând faptul că, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv asupra legalității emiterii titlului de proprietate nr.1032-_/06.08.1997 pentru terenul amplasat în Tarlaua 321, parcelele 322 și 323, acesta fiind emis în fals și terenul amplasat TDP 404-_/06.05.1996 amplasate în tarlaua 52, . înscrierii de terenuri în titluri de proprietate pentru alte persoane fără nici o legătură cu terenurile revendicate amplasate în satul Melinești, T7, P 348 și P347, dacă terenul intravilan revendicat amplasat în satul Melinești, Tarlaua 7, Parcelele 347 și 348 și în continuarea acestora se suprapune, se află așezat peste terenurile din TDP 1032-_/06.08.1997, Tarlaua 321, Parcelele 322 și 323 și din TDP 404-_/09.05.1996 T 52, . imposibil, precum și faptul că nu i s-a cerut să se pronunțe în favoarea unor persoane care nu prezintă un interes legitim privind terenul în litigiu, persoane care nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietăți pentru terenurile din Tarlaua 7, Parcelele 347 și 348 și în continuarea acestora, și nici nu sunt părți în proces.
Analizând motivele invocate de către revizuent astfel cum acestea au fost menționate anterior, instanța constată că acestea reprezintă în fapt critici formulate de către revizuent cu privire la situația de fapt reținută în considerentele sentinței civile nr.5434/09.04.2012, aspecte care țin însă de judecata cauzei și nu de stabilirea limitelor procesului.
Ori, pentru a fi incident motivul de revizuire reglementat de art.322, alin.1, pct.2, teza I C.p.civ. este necesar ca instanța să se fi pronunțat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestită, situație care nu se regăsește în speță, în condițiile în care instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr.5434/09.04.2012 numai asupra obiectului cererii deduse judecății de către revizuent.
În al doilea rând, revizuentul a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra: imposibilității obiective de care s-a lovit partea pârâtă, C. Județeană și Consiliul Local de a pune în executare hotărârile judecătorești precum și hotărârile Comisiei Județene D. nr.71/30.11.1992, 1129/17.05.1993 și 2168/01.08.1994 datorate existenței eliberării titlurilor de proprietate altor persoane în anii 1996 și 1997; aspectului dacă terenul revendicat, amplasamentul acestuia individualizat în Tarlaua 7, . 348 și în continuarea acestora, este liber, reprezintă vechiul amplasament al proprietății autorilor revizuentului; faptului că art.11, alineat 2¹ din Legea 18/1991, republicată, introdus prin Titlul IV, pct.2 din Legea 247/2005 în mod imperativ „stabilește dreptul persoanelor fizice cărora le-a fost preluat terenul deținut în proprietate (fără înscriere în CAP), fie în mod abuziv de către CAP(adică fără înscriere în CAP), fie de catre stat fara de nici un titlu- de a reintra în stăpânirea acestora, întrucât terenul fiind preluat fără nici un titlu, proprietarii nu și-au pierdut niciodată proprietatea terenului; faptului că terenul aflat în satul Melinești, ., Parcelele 347 și 348, nu a fost atribuit cu respectarea legii altor persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate; înscrisurilor precizate prin cererea de aducere de înscrisuri formulată la termenul din 23.01.2012, pag. 243 din dosar; asupra situației juridice a terenului revendicat, respectiv terenul aflat în proprietatea autorilor revizuentului, dovedit în sentința nr.21/04.06.1942, dosar nr.410/1941-soluționată de Judecătoria Rurală Melinești, depusă la dosar.
Instanța reține că motivul de revizuire reglementat de art.322, alin.1, pct.2, teza II C.p.civ. poate fi invocat atunci când, din eroare, instanța nu a soluționat o cerere cu care a fost legal învestită, prin ,,lucru cerut,, înțelegându-se numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.
Ori, instanța, prin sentința civilă nr.5434/09.04.2012 s-a pronunțat în limitele învestirii sale, respectiv în limitele cererii formulate de către reclamant, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 21.03.2011, iar aspectele invocate de către revizuent privesc temeinicia hotărârii pronunțate, neputând fi valorificate pe calea revizuirii.
Apreciază instanța că și motivele invocate de către revizuent constând în faptul că instanța de judecată fară o argumentare logico-juridică și o expertiză necontestată a invocat pentru soluția dată prin sentința civilă nr.5434/09.04.2012 titluri de proprietate aflate pe alt amplasament, respectiv Tarlaua 321, Parcelele 322 și 323, care nu se află în vecinătățile Tarlalei 7, Parcelele 348 și 347, precum și în faptul că hotărârea a cărei revizuire se cere nu cuprinde argumentele logico-juridice proprii ale instanței, judecătorul nereușind să facă o examinare pe baza probelor dosarului a problemelor de fapt și de drept, iar prin faptul că motivarea hotărârii este insuficientă și neconvingătoare i s-a încălcat un drept fundamental, dreptul de proprietate privesc legalitatea sentinței civile a cărei revizuire se solicită și nu constituie temei de exercitare a revizuirii.
Potrivit art.322, alin.1, pct.7 Cod Procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Instanța reține că, deși revizuentul a invocat dispozițiile art.322, alin.1, pct.7 prin susținerile dezvoltate în curprinsul cererii de revizuire acesta nu a înțeles să indice în mod concret hotărârea definitivă aflată în contrarietate cu hotărârea pronunțată în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C..
Potrivit art.322, alin.1, pct.9 Cod Procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din reglementarea textului de lege menționat anterior, rezultă că revizuirea poate fi admisă dacă sunt îndeplinite trei condiții, astfel: Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale garantate de Convenție datorată unei hotărâri judecătorești; consecințele grave ale încălcării să continue să se producă; să se constate imposibilitatea remedierii consecințelor produse în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Ori, în cauză, nu se poate reține incidența acestui motiv de revizuire având în vedere că revizuentul nu a invocat și nici nu a depus la dosar o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului prin care să se constate că există o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorată sentinței civile nr.5434/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010 al Judecătoriei C., suspusă revizuirii.
Față de considerentele menționate anterior, instanța va respinge cererea de revizuire a sentinței civile nr. 5434/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, ca inadmisibilă.
În temeiul art.274, alin.1 C.p.civ. instanța va lua act că intimata C. L. Melinești pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar nu a solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire a sentinței civile nr.5434/09.04.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, formulată de revizuentul I. M. D., domiciliat în Sectorul 1, Calea Dorobanților nr. 36-40, ., și domiciliul procesual ales în București, sector 3, ., ., . cu pârâtele C. Județeană D. de aplicare a Legii Fondului Funciar, reprezentată prin Prefect cu sediul în municipiul C., ., județul D., C. L. a Comunei Melinești pentru aplicarea Legii Fondului Funciar prin Primar, cu sediul în . ca inadmisibilă.
Ia act că intimata C. L. Melinești pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2014.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.D.N.
5ex/19.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6667/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 311/2014. Judecătoria... → |
|---|
