Plângere contravenţională. Sentința nr. 3430/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3430/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 23553/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3430
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 11.03.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. M. G. S.R.L. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.06.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentant C. V., pentru petentă și martorul S. I., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorul S. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, reprezentant C. V., pentru petentă, arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că reprezentantul petentei este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reprezentant C. V., pentru petentă solicită, în principal, admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment. Arată că din documentele depuse la dosarul cauzei și din declarația martorului audiat în cauză rezultă că măsura este ilegală și netemeinică. În ceea ce privește ilegalitatea, arată că agentul constatator a interpretat eronat dispozițiile art. 1, lit. e) din Legea 12/1990. Astfel, legiuitorul a urmărit să sancționeze nu neprezentarea documentelor, ci comercializarea fără a se face dovada documentelor de proveniență. În ceea ce privește netemeinicia, arată că la dosar există documente care însă nu au putut fi prezentate agentului constatator întrucât reprezentantul firmei era plecat din țară iar documentele se aflau la contabil. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, având în vedere, pe de o parte, că s-a făcut dovada existenței documentelor de proveniență a mărfii iar pe de altă parte, că neprezentarea acestora nu s-a datorat culpei exclusive a petentei. Depune la dosar concluzii scrise.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.07.2013 sub nr._, petenta S.C. M. G. S.R.L. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._/24.06.2013 și în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 6.000 lei cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petenta a arătat că fapta contravențională sancționată de organul constatator nu a fost săvârșită. Contrar celor menționate în procesul verbal de contravenție, atât la data constatării contravenției, cât și anterior și posterior acesteia, S.C. M. G. S.R.L. C. a comercializat numai preparate fast-food realizate, în exclusivitate, din produse procurate din comerț, pe bază de documente (carne de pasăre, cartofi, varză, ceapă, maioneză, ketchup), existența documentelor de proveniență a produselor procurate și folosite la prepararea produselor fast-food fiind dovedită cu facturi fiscale.
Petenta a mai precizat că agentul constatator a fost în eroare cu privire la inexistența documentelor de proveniență a produselor comercializate, eroare fiind generată de faptul că, întrucât cantitățile de produse folosite la prepararea produselor fast-food sunt reduse, cu aceleași facturi se aprovizionează produse prelucrate la toate cele 4 spații de desfacere ale societății. D. urmare, facturile nu pot fi depuse la toate spațiile de desfacere și se găsesc la sediul societății (la administrator).
Acesta este motivul pentru care S. I., vânzător la spațiul comercial controlat nu a putut prezenta agentului constatator documentele solicitate.
Eroarea a fost generată și de faptul că administratorul societății C. D.-V., pe perioada 23 – 30.06.2013 a fost plecat în străinătate, iar de gestionarea documentelor societății s-a ocupat contabila, persoană care nu a fost anunțată de vânzătorul S. I., menționata în procesul verbal de constatare.
De asemenea, petenta a precizat că eronat constatarea s-a făcut cu participarea numitului S. I., ca reprezentant al societății, întrucât acesta deține doar calitatea de vânzător. Pentru a reprezenta societatea trebuia anunțată contabila societății care, prin natura funcției deținute, nu numai că era în drept să o reprezinte ci și putea să pună la dispoziția agentului constatator documentele solicitate.
Restrictiv au fost interpretate de către agentul constatator și dispozițiile art. 1, lit. e) din Legea nr. 12/_.
Legiuitorul sancționează contravențional doar fapta de a efectua acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, ci nu și situațiile în care, la data controlului, mărfurile nu sunt însoțite de asemenea documente.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertisment, petenta a arătat că agentului constatator nu i-au putut fi puse la dispoziție documentele solicitate întrucât administratorul societății era plecat din țară, iar vânzătorul interpelat de agentul constatator nu a anunțat contabile care, pe perioada lipsei administratorului, gestiona documentele societății iar toate produsele prelucrate în produse fast-food sunt justificate cu documente de proveniență.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5 pct. 5 și art. 7 din O.G. 2/2001, art. 1, lit. e) din Legea nr. 12/1990.
În susținerea plângerii, în procedura de regularizare a cererii, a fost depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat și, în xerocopie, chitanța . 10 nr._/25.06.2013, certificat de înregistrare . rn._, carte de identitate C. D.-V., bon de comandă nr._/15.03.2013, facturi fiscale, procură specială autentificată sub nr. 964/05.07.2013.
La data de 11.10.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul a arătat că, în urma controlului efectuat, petenta a fost depistată în timp ce comercializa produse fast-food la punctul de lucru din ., fără a deține documente de proveniență a produselor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentaui, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentei și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petenta a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din punctul de vedere al intimatului, arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei este lipsită de importanță la acest gen de fapte care reliefează odată în plus importanța scopului urmărit de legiuitor prin contravenția prevăzută de art. 1, lit. e) din Legea nr. 12/1990 R și anume prevenirea unor fapte de comerț ilicite prin împiedicarea comercializării produselor fără a fi însoțite de documente care să ateste proveniența ilicită.
Susținerea petentei referitoare la deținerea unor documente justificative care însă nu au putut fi prezentate cu ocazia depistării (existând posibilitatea întocmirii lor ulterioare) nu este de natură să înlăture răspunderea contravenționale și după cum se poate observa, fapta se încadrează întocmai în conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 1, lit. e) din Legea 12/1990 R.
Intimatul a solicitat instanței să constate că actul sancționator întocmit de organele de poliție cuprinde mențiunile prevăzute de O.G. nr. 2/2001, fiind îndeplinită în cauză și obligația stabilită de art. 16 pct. 7 și anume aducerea la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și consemnarea obiecțiunilor distinct în procesul-verbal la rubrica "alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Se poate observa că petenta și-a însușit conținutul procesului-verbal iar la rubrica "mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului" a consemnat "nu am de făcut obiecțiuni" și a semnat actul.
Mai mult, aceasta a achitat amenda prin chitanța . nr._/25.06.2013.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentei, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
La data de 25.11.2013 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că motivele invocate de intimat în întâmpinare sunt neîntemeiate.
Astfel, intimatul pretinde în mod eronat că la data efectuării controlului petenta comercializa produse fast foond fără a deține documente de proveniență a acestora, susținerile fiind contrazise de facturile anexate la plângere.
Susținerea intimatului că, întrucât fapta a fost constatată personal de agentul constatator, procesul verbal se bucură de prezumția de temeinice este valabilă până la data când probele administrate dovedesc că starea de fapt este diferită și drept urmare temeiul juridic invocat nu mai are acoperire.
Facturile depuse la dosarul cauzei fac dovada că fapt invocată de agentul constatator nu există, cu consecința exonerării sale de sancțiunea contravențională aplicată.
Numitul S. I., persona a care a semnat procesul verbal de contravenție în calitate de reprezentant al contravenientului nu a făcut obiecțiunii la actul constatator întrucât nu era reprezentantul societății, ci vânzător și, totodată, nu poseda cunoștințe în domeniul contravențional.
În ceea ce privește afirmația intimatului în sensul că documentele depuse de petentă ar fi fost întocmite ulterior este nedovedită iar dacă avea o asemenea convingere intimatul trebuia să se înscrie în fals.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/24.06.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 1, lit. e) din Legea 12/1990, constând în aceea că petenta a comercializat produse fast-food fără a poseda documente de proveniență a mărfii, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 6.000 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentaui la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentaui de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, facturile de provenienta a produselor alimentare aferente lunii iunie 2013 depuse la dosar la F.11-53 (inclusiv din ziua controlului si din ziua anterioara controlului) și declarația martorului S. I. audiat, conform careia comercializarea produselor se face tot timpul cu factura care este eliberata in momentul in care reprezentantii firmelor vin si aduc marfa, instanța reține că petenta a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, prezumția de temeinicie fiind răsturnată sub acest aspect.
Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. G. S.R.L. C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.06.2013 și exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în sumă de 6.000 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. /14.04. 2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4024/2014. Judecătoria... → |
|---|
