Fond funciar. Sentința nr. 8899/2014. Judecătoria CRAIOVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 8899/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 13311/215/2015
Dosar nr._/215/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 490/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant B. N., împotriva sentinței civile nr. 8899 din 06.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L. de Fond Funciar Podari, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei de către recurentul-reclamant; prin Serviciul Registratură recurentul-reclamant a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Instanța repune cauza pe rol, în baza prevederilor art. 245 alin. 1 C.pr.civ., și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată din data de 31.10.2012 înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr. de mai sus, reclamantul B. N. prin mandatara B. V. în contradictoriu cu pârâta C. L. de fond funciar a comunei Podari, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i restituie terenul în suprafață de 632 mp ce nu se regăsește în T 27/1 P 11 înscrisă în TDP nr. 2496-_/14.12.1996 eliberat pe numele mamei sale, B. G. M. și al bunicii sale B. G. E..
Reclamantul arată în motivarea acțiunii, că este unic moștenitor al autoarelor sale și proprietarul suprafeței totale de 7500 mp, situată în mun. C., cartier Romanești, ./1 P 11, în baza C.M. suplimentar nr. 33/05.04.2007, însă a constatat că în fapt, nu deține întreaga suprafață de teren înscrisă în TDP, ci doar suprafața de 6858 mp.
Reclamantul nu arată temeiul de drept al acțiunii sale, iar în dovedire solicită proba cu înscrisurile depuse în copii xerox la dosarul cauzei, constând în TDP nr. 2496-_/14.12.1996 emis pe numele autoarelor reclamantului, C.M. suplimentar nr. 33/05.04.2007, raport de expertiză tehnică specialitatea topografie efectuată într-un alt dosar cu nr._/215/2010, procura generală autentică nr. 274/05.04.2007, dec.civ.nr. 5147/19.04.2012 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._/215/2010, procura specială autentică nr. 882/28.11.2012, dec.civ.nr. 38/25.01.2012 a tribunalului D., s.c.nr. 2300/04.02.201 a Judecătoriei C., actele premergătoare emiterii TDP nr. 2496/1996 constând în anexa nr. 3 B., poziția nr. 66.
Prin sentința civilă nr.8899/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea precizată privind pe reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâta C. L. de Fond Funciar Podari.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin TDP nr. 2496-_ din 14.12.1996 eliberat pe numele autoarelor B. G M. și B. G E., mama și bunica reclamantului s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate după autorul B. G. în suprafață de 7.500 m.p, situat în municipiul C., cartierul Romanești, ./1, P 11, categoria extravilan, având ca vecinătăți: la N – A 12 + tdp proprietate O.; S. V. G. cu moștenitor V. P.; la E – De 360/1, la V- De 361, teren cu care autoarele au fost validate în Anexa 3/65 și puse în posesie prin proces verbal de punere în posesie, acte premergătoare emiterii TDP care nu au fost contestate de autoarele reclamantului în timpul vieții acestora fapt ce denotă că titularele au avut posesia întregii suprafețe de teren în anii imediat ulteriori punerii acestora în posesie după care situația de fapt a suprafeței de teren aflată în posesia și proprietatea autoarelor a suferit modificări determinate de proprietarii parcelelor învecinate, V. P., P. I., C. D., C. I., P. G. și I. D. M. deținute de aceștia prin cumpărare de la proprietarul inițial V. P. nu au fost identificate și măsurate în mod corect cu prilejul întocmirii unei lucrări cadastrale și a unei dezmembrări și ulterior prin vânzările succesive, fapte care au generat ocuparea parcelei de teren aparținând reclamantului prin moștenire de la autorul reclamantului prin moștenire de la autoarele sale, astfel cum rezultă din conținutul și concluziile raportului de expertiză tehnică – specialitatea topografie întocmit de expertul G. M. desemnat în cauza cu nr._/215/2010 al Judecătoriei C. depus de reclamant la dosar în care reclamantul s-a judecat cu mai multe persoane pentru revendicare imobiliară.
Pentru împrejurările de fapt arătate mai sus, a rezultat că pârâtele nu dețin în posesie teren din proprietatea reclamantului astfel că acțiunea este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. N., prin procurator B. V., arătând că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății, respectiv raportul de expertiză. În urma măsurătorilor executare rezultă că terenul nu are lungimea corespunzătoare, drept pentru care suprafața din acte nu corespunde cu cea din măsurători și prin urmare nu proprietarii parcelelor învecinate sunt vinovați pentru diferența de teren de 632 m.p. pe care reclamantul o revendică în prezenta cauză, așa cum în mod eronat a reținut prima instanță. Aceștia nici nu aveau cum să ocupe o suprafață de care nu se regăsește fizic de 7000 m.p. revendicată în dosarul nr._/215/2010 și decizia nr.38/25.01.2012.
De asemenea, în mod greșit a mai reținut că titularele au avut posesia întregii suprafețe de teren în anii imediat ulteriori punerii acestora în posesie care nu puteau să aibă în posesie întreaga suprafață de teren dacă cei 632 m.p. nu se regăseau fizic în . nu erau ocupați de vecini.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Podari la restituirea unei suprafețe de 632 mp.
A arătat reclamantul că deține titlul de proprietate nr. 2496-_/14.12.1996 emis pe numele mamei sale B. G. M., și al bunicii sale, B. G. E., al căror unic moștenitor este reclamantul, iar terenul cuprins în acest titlu are în realitate suprafața de 6868 mp, nu de 7500 mp cum se menționează în titlu.
La termenul din data de 11.04.2013, reclamantul a depus o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren de 632 mp.
Unul din principiile care guverneaza intreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. De la acest principiu specific procedurii civile nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecatorului, fara a exista o dispozitie legala expresa.
In aceste conditii, reclamantul este cel ce fixeaza cadrul procesul dedus judecatii, avand libera alegere in privinta persoanelor intre care se stabilesc raporturi juridice procesuale, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual trasat de parti.
Prin urmare, judecatorul nu are posibilitatea de a introduce, din proprie initiativa, un tert in proces, neexistand nici un text de lege care sa ii confere acest drept.
Numai partile sunt cele care pot largi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare in judecata, conform art. 132 C., iar nu instanta din oficiu. Aceasta initiativa a modificarii cererii de chemare in judecata, in situatia in care inca de la inceput cererea dedusa judecatii nu a fost formulata cu respectarea prevederilor legale, nu poate sa apartina decat reclamantului, in cazul contrar, respectiv acela in care instanta din oficiu ar introduce in cauza o persoana impotriva careia reclamantul nu s-a indreptat sau in cazul in care instanta, justificandu-si actiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune in discutia partilor necesitatea chemarii in judecata a unei alte persoane decat cele initial chemate in judecata, celui ce a fost din oficiu introdus in cauza i s-ar incalca in mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanta impartiala si independenta.
Astfel Curtea a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciata .: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător ., semnificând așa zisa imparțialitate subiectiva, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In ceea ce priveste imparțialitatea obiectiva a tribunalului, Curtea a arătat ca aceasta consta in a determina daca unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune in discuție imparțialitatea magistratului. In aceasta materie aparentele au un rol deosebit, deoarece . instanțele trebuie sa inspire justițiabililor deplina încredere .( CEDH, M. c Franta, 2000). Pentru a se pronunța cu privire la imparțialitatea judecătorului sau dimpotrivă la existenta unei bănuieli legitime de lipsa de imparțialitate a magistratului ., Curtea va avea in vedere optica celui afectat de masurile dispuse de magistrat .. Ceea ce trebuie asigurat este increderea pe care, ., instantele trebuie sa o inspire publicului, justitiabilului (cauza Fey contra Austriei, Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
Potrivit art. 129 alin. 5 C.pr.civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților administrarea altor probe, pe care le poate ordona, chiar dacă părțile se împotrivesc.
A.. final al aceluiași articol stabilește că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța fiind ținută de limitele învestirii sale determinate.
Din economia reglementărilor cuprinse în art.129 C.proc.civ. rezultă că judecătorii, fiind obligați să respecte contradictorialitatea și disponibilitatea, ca principii ale procesului civil, sunt datori să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare. Totodată, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Tribunalul constată că instanța de fond, având în vedere aceste prevederi legale, avea obligația de pune în vedere reclamantului să precizeze atât obiectul, cât și părțile cu care înțelege să se judece.
Astfel, este adevărat că potrivit precizării depuse la data de 11.04.2013, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferență de teren de 632 mp, însă dispozițiile art. 84 C.pr.civ stabilesc că instanța nu este ținută de denumirea cererii de chemare în judecată, putând a-i da calificarea corectă, după punerea în dezbaterea contradictorie a părților.
Ori, în cauză, prima instanță nu a exercitat rol activ în sensul determinării exacte a cadrului procesual, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, nefiind clar dacă reclamantul a urmărit rectificarea titlului de proprietate, anularea acestuia sau numai reconstituirea dreptului de proprietate.
Oricum, în toate aceste situații, se impunea să figureze în cauză în calitate de pârâtă și C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar D., fiind un caz de coparticipare procesuala obligatorie, astfel că instanța, deși nu putea introduce din oficiu în cauză un pârât, avea obligația, în lumina principiilor rolului activ și al aflării adevărului, să interpeleze reclamantul cu privire la acest aspect, cu atât mai mult cu cât acesta nu a beneficiat de asistență juridică de specialitate.
In atare conditii, in rejudecare, instanța va interpela reclamantul cu privire la pretențiile concrete pe care înțelege să le formuleze în cauză, respectiv, daca intelege sa solicite rectificarea titlului de proprietate sau anularea acestuia și reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafață de teren, și, având în vedere că instanta din oficiu nu poate introduce o terta persoana in cauză, va interpela reclamantul și cu privire la părțile cu care înțelege să se judece, dispunând introducerea in cauza a părților noi indicate de reclamant, iar în caz contrar aplicând dispozitiile legale in materie vizand lipsa coparticiparii procesuale obligatorii.
F. de aceste considerente, in baza art 312 C., instanta va admite recursul dedus judecatii, fara a mai analiza motivele invocate in recurs de recurentul-reclamant, dat fiind faptul ca prezenta cauză a fost soluționata de prima instanta fara lamurirea concreta a obiectului si a cadrului procesual pasiv dedus judecatii, cu referire la participarea obligatorie a tuturor partilor implicate in executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul recurentul reclamant B. N., împotriva sentinței civile nr. 8899 din 06.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. L. de Fond Funciar Podari.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014.
Președinte, A. P. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 28.04.2014
Jud.fond-M.V.
← Evacuare. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria... → |
---|