Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 3234/215/2012

Dosar nr._ - Partaj bunuri comune –

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 14.908

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2 DECEMBRIE 2014

COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE COMPUS DIN:

PREȘEDINTE: R. B. - JUDECĂTOR

GREFIER: Ș. T.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 25 noiembrie 2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe reclamantul I. F. C., pe pârâții P. M. și P. M. V. și pe intervenienta I. C., având ca obiect partaj bunuri comune.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 13 februarie 2012 și înregistrată cu nr._, reclamantul I. F. C. a chemat în judecată pe pârâții P. M. și P. M. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune obținute de aceștia în cote de câte 1/2 pentru fiecare, cu atribuirea către pârât în natură a bunurilor, obligarea acestuia la achitarea sultei către soția pârâtă precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că acesta a împrumutat pârâtului P. M. suma de 50.000 lei, conform contractului autentificat cu nr. 1735/9.11.2009, împrumut ce trebuia restituit la data de 9.07.2010; întrucât debitorul nu i-a restituit acești bani, creditorul reclamant a solicitat formarea unui dosar de executare silită, înregistrat cu nr. 174/E/2011 la B. L. N..

În continuarea motivării acțiunii reclamantul a mai precizat că executorul judecătoresc i-a comunicat faptul că nu poate continua executarea silită, deoarece debitorul nu deține niciun bun propriu, bunurile lui fiind dobândite în coproprietate cu soția pârâtă, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.

Reclamantul a mai învererat că bunurile comune ale soților, ce solicită a fi partajate, sunt următoarele: o casă P+E și teren aferent în suprafață de 1000 mp, situat în comuna Melinești, ., județul D., înscris în CF nr._; un grajd de animale și teren aferent în suprafață de 669,80 mp, situat în .; o casă și teren aferent situate în aceeași comună, iar ca bunuri mobile, un tractor, un plug, un disc, o semănătoare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 673 ind. 1 și urm. C.pr.civ.

La dosar s-au depus în scop doveditor, xerocopii de pe contractul de împrumut de bani autentificat cu nr. 1735/9.11.2009 la BNP N. M., chitanța nr. 116/4.05.2011 emisă de B. L. N., cărțile de identitate ale reclamantului și soției sale, certificat de căsătorie al acestora, certificat de naștere al minorelor Bijica C. G. și I. M. V., adeverința de venit pe anul 2012 al lui I. F. și I. E., declarații autentificate cu nr. 68/31.01.2012 și nr. 69/31.01.2012, date de reclamant și de soția sa, referitor la faptul că nu realizează venituri impozabile, împuternicire avocațială.

La data de 20 martie 2012 pârâții au depus la dosar o întâmpinare prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii de partaj bunuri comune, ca fiind neîntemeiată, deoarece împrumutul acordat de către reclamant pârâtului a fost restituit de către acesta; de fapt suma reală împrumutată a fost de 25.000 lei, iar nu de 50.000 lei și a fost achitat creditorului. Datorită relațiilor de prietenie dintre părți, între creditor și debitor nu a fost încheiată o chitanță liberatoare de plată la momentul achitării integrale a datoriei, care ar putea reprezenta o dovadă liberatoare în acest sens.

Prin aceeași cerere pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că a încercat să urmărească mai întâi bunurile proprii ale soțului debitor, în condițiile în care datoria contractată de acesta are regimul juridic de datorie personală.

S-a mai învederat de către pârâți că o mare parte din bunurile enumerate de către reclamant nu aparțin masei comunitare, ci ele sunt proprietatea numitei I. C., mama pârâtei( printre acestea sunt grajdul de animale, terenul aferent de 669,80 mp din comuna Melinești, ., casa și terenul aferent din aceeași localitate, tractorul, plugul, discul și semănătoarea).

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 c.proc.civ.

În ședința publică de la 20.03.2012 instanța a calificat întâmpinarea pârâțior ca având un caracter reconvențional, deoarece a fost contestată calitatea de bunuri proprii.

Prin încheierea de ședință din data de 20.03.2012, instanța a pus în vedere pârâților să evalueze bunurile a căror valoare se contestă și să depună la dosar taxă judiciară de timbru și timbre judiciare aferente evaluării provizorii, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, în temeiul Legii nr. 20/11.01.2012 pentru modificarea legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 24.04.2012 reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat instanței judecarea acțiunii și în contradictoriu cu I. C., mama pârâtei.

S-a mai solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, deoarece în baza titlului executoriu reclamantul a început executarea silită contra debitorului P. M., formându-se dosarul nr. 174/E/2011 al B. L. N., dosar în cadrul căruia s-au făcut verificări și s-a dovedit că debitorul nu deține niciun bun în proprietate exclusivă.

În scop probatoriu, în ședința publică de la 24.04.2012, s-au luat interogatorii de către părți reciproc, răspunsurile acestora fiind atașate la dosar.

Prin adresa nr. 1758/20.04.2012( fila 113 din dosar) s-a comunicat de către Primăria comunei Melinești că soții P. M. și P. M. V. figurează în registrul agricol al satului Negoiești, volumul 5, poziția 239, cu imobilul( locuința) în suprafață construită de 110 mp și teren în suprafață de 1000 mp.

La data de 29.05.2012 reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune, reiterată și la acest termen, prin care a învederat instanței că înțelege să renunțe la partajarea casei și a terenului aferent din . și la partajarea bunurilor mobile, solicitând doar împărțirea casei P+E și teren aferent de 1000 mp situat în comuna Melinești, ., județul D., înscris în CF nr._ în TDP nr. 245-_/1995, în cote de 1/1 pentru teren și 1/2 pentru construcție.

Prin încheierea de ședință de la data de 21 ianuarie 2014, instanța a dispus respingerea excepției inadmisibilității promovării prezentei acțiuni, în sensul că nu s-ar fi făcut dovada încercării urmăririi mai întâi a bunurilor proprii ale debitorului urmăritor, invocată de către pârâți prin întâmpinare și reiterată la acel termen, deoarece reclamantul a depus la dosar adeverința de la Administrația Financiară D. din care rezultă faptul că debitorul pârât nu are bunuri proprii, ci doar imobile dobândite în comun împreună cu soția sa.

La termenul din 18 martie 2014, la solicitarea părților, având în vedere că reclamantul a renunțat la partajarea bunurilor mobile menționate în întâmpinare, instanța a calificat cererea depusă la filele 25-26 din dosar ca fiind întâmpinare, deoarece nu se formulează pretenții noi.

Prin încheierea de ședință de la data de 29.04.2014, pârâtul a depus la dosar xerocopia certificatului de căsătorie cu pârâta P. M. V., act trecut în Registrul de Stare Civilă al Primăriei comunei Melinești la nr. 27/27.10.1990 și, totodată, instanța a respins excepția beneficiului discuțiunii, cu motivarea că prin titlul de proprietate nr. 245-_/13.04.1995 emis de Comisia Județeană D. de Aplicare Legii nr. 18/1991, s-a constituit drept de proprietate asupra terenului în litigiu, ambilor soți, în vederea construirii unei locuințe, în conformitate cu prevederile legii nr. 18/1991, cei doi pârâți fiind căsătoriți și formând o familie la acea dată, astfel încât suprafața de teren situată în extravilanul comunei Melinești, ., este bun comun dobândit în timpul căsătoriei.

La data de 20 mai 2014, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul I. F. C., împotriva pârâților P. M. și P. M. V., în contradictoriu cu intervenienta I. C. și s-a constatat că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun, imobilul cu destinația de locuință cu regim de înălțime P+E, având suprafața construită de 110 mp, situat în comuna Melinești, ., județul D., construit în baza autorizației de construire nr. 22/30.04.1993 emisă de Primăria comunei Melinești, județul D., edificat pe terenul în suprafață de 1000 mp proprietatea ambilor pârâți, conform TDP nr. 245-_/13.04.1995 emis de Comisia Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor.

S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru fiecare din cei doi pârâți precum și numirea unui expert specialitatea evaluare proprietăți imobiliare, pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea bunului, stabilind onorariu de expert în cuantum de 1.000 lei în sarcina reclamantului.

S-a stabilit termen pentru soluționarea fondului cauzei la 24 iunie 2014.

Prin adresa nr. 79.797/18.11.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert specialitatea evaluare proprietăți imobiliare C. G., prin care s-au individualizat imobilele în litigiu, evaluându-se construcția la suma de 141.000 lei( echivalent a 38.000 euro), iar terenul aferent la suma de 27.000 lei( echivalent a 6.100 euro), în total 168.000 lei( echivalent a 38.000 euro), valoarea lotului fiecăruia dintre cei doi pârâți fiind de 84.000 lei și propunându-se două variante de lotizare fizică a acestor bunuri, prin care s-au repartizat alternativ în loturile fizice ale fiecăruia din cei doi foști soți.

La acest termen pârâtul a depus obiecțiuni la acest raport de expertiză, care au fost respinse de instanță pentru motivele pe larg expuse în practicaua hotărârii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

La filele 33-95 din dosar, la solicitarea instanței s-au înaintat la prezentul dosar xerocopii ale dosarului de executare nr. 174/E/2011 al B. L. N., deschis la cererea creditorului I. F. C., împotriva debitorului P. M., în baza titlului executoriu contract de împrumut de bani nr. 1735/9.11.2009 și convenția din data de 9.11.2009.

În cadrul acestui dosar s-a efectuat de către executorul judecătoresc o adresă la Primăria comunei Melinești, județul D., pentru a comunica dacă debitorul figurează cu bunuri mobile sau imobile în proprietate, de asemenea s-au efectuat adrese la diverse unități bancare( BCR, BRD, Bancpost, Raiffeisen, CEC Bank SA), din toate aceste demersuri rezultând faptul că debitorul P. M. nu deține bunuri mobile sau imobile în proprietate, nici conturi bancare suficiente pentru acoperirea creanței.

Conform adresei nr. 1756/20.04.2012 emisă de Primăria comunei Melinești, județul D., pârâtul debitor deține în codevămășie cu soția sa, pârâta P. M. V., un imobil situat în ., județul D.; ei figurează în registrul agricol al satului Negoești, volumul 5, poziția 239, cu acest imobil cu destinație de locuință, a cărei suprafață construită este de 110 mp și teren în suprafață de 1000 mp.

Așadar, din aceste înscrisuri rezultă faptul că pârâtul nu deține bunuri mobile sau imobile în proprietate exclusivă, ci doar în codevălmășie împreună cu soția sa, pârâta P. M. V., astfel încât reclamantul a făcut dovada încercării urmăririi mai întâi a bunurilor proprii ale pârâtului debitor.

Prin contractul de împrumut de bani autentificat cu nr. 1735/9.11.2009 la BNP N. M., reclamantul a împrumutat pârâtului suma de 50.000 lei, ce urma a fi restituită la data de 9.07.2010; ulterior, s-a încheiat convenția din data de 9.11.2009, prin care pârâtul debitor a învederat că lasă drept garanție reclamantului, pentru suma împrumutată, grajdul pentru vaci proprietatea lui, cu o suprafață de 669,80 mp, dobândit prin cumpărare, conform facturii nr._/5.04.2004, până la data de 9.07.2010, când urma să fie restituită suma împrumtată.

Pentru că debitorul nu a achitat suma la care a fost obligat prin acest contract ce constituie titlu executoriu, prin încheierea de ședință nr. 3480 de la data de 13.05.2011 pronunțată de judecătoria C. în dosar nr._/215/2011, s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu – contractul de împrumut de bani autentificat cu nr. 1735/9.11.2009 la BNP N. M..

Ulterior, s-a format dosarul de executare nr. 174/E/2011 al B. L. N., în cadrul cărora s-au efectuat mai multe acte de executare, iar prin procesul verbal de situație încheiat la data de 6.06.2011 s-a identificat de către executorul judecătoresc bunul imobil deținut de debitor în codevălmășie cu soția sa, situat în comuna Melinești, ., compus din casă de locuit P+E cu o suprafață construită de 119 mp cu anexe, având nr. cadastral 486 CF_ și teren; așadar s-a constatat ulterior că imobilul urmărit pentru executarea titlului executoriu, este proprietatea debitorului și a soției sale, neputând fi urmărit fără o partajare prealabilă a acestui bun comun.

Prin interogatoriul luat de către reclamant pârâtului la data de 24.04.2012, acesta a recunoscut faptul că în perioada căsătoriei a dobândit împreună cu soția sa pârâtă, ca bunuri comune, casa P+E și teren aferent în suprafață de 1000 mp situat în comuna Melinești, ., județul D., înscris în CF_, conform TDP nr. 245-_/1995 și autorizația de construire nr. 4367/2007.

Conform autorizației de construire nr. 22/30.04.1993, emisă pe numele pârâtului P. M., acesta a edificat construcția P+E cu destinația de locuință situată în comuna Melinești, ..

Prin încheierea nr._/22.08.2011 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., s-a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral 486, înscris în cartea funciară_( provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 417)/UAT Melinești având proprietarii: P. M. în cotă de 1/1 de sub B. 1, P. M., P. M. V. în cota de 1/1 de sub B.2. Prin aceeași încheiere s-a notat somație de plată pentru suma de 50.000 lei asupra imobilului de sub A 1 în favoarea lui I. F. C. sub C/5 din cartea funciară_( provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. 417) UAT Melinești.

Din cuprinsul certificatului de căsătorie trecut în Registrul de Stare Civilă al Primăriei comunei Melinești la nr. 27/27.10.1990, rezultă că pârâții s-au căsătorit la data de 27 octombrie 1990.

Așadar, din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și interogatoriu, rezultă că pârâții au dobândit în timpul căsătoriei ca bun comun, imobilul cu destinația de locuință cu regim de înălțime P+E situat în comuna Melinești, ., județul D., construit în baza autorizației de construire nr. 22/30.04.1993 emisă de Primăria comunei Melinești, județul D., edificat pe terenul în suprafață de 1000 mp, T 69, P 1, 3 proprietatea ambilor soți, conform TDP nr. 245-_/13.04.1995 emis de Comisia Județeană D. de Aplicare Legii nr. 18/1991.

În timpul căsătoriei, împărțirea bunurilor comune ale soților poate avea loc și la cererea creditorilor personali ai unuia dintre soți; conform prevederilor art. 353 din codul civil, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorii personali ai acestuia pot cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței lor.

Bunurile atribuite prin împărțire, la cererea creditorilor, devin obiectul dreptului de proprietate exclusivă al fiecăruia dintre soți.

Dreptul creditorilor personali ai soților de a cere împărțirea bunurilor comune, în timpul căsătoriei este un drept propriu al acestora și constituie o măsură de excepție prin care se atenuează regula instituită în alin.1 al art. 353 din codul civil, potrivit căreia bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Astfel, deși legea interzice creditorilor personali ai soților de a urmări bunurile comune, totuși le permite de a cere împărțirea acestor bunuri, care, ca efect al partajului, devenind bunuri proprii ale fiecăruia dintre soți, vor putea fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre ei.

Această soluție consacrată de Codul Civil este de natură să asigure, pe de-o parte, destinația economică concretă a comunității de bunuri a soților, cea de satisfacere a nevoilor comune ale căsniciei, iar pe de altă parte să garanteze și să dea certitudine și securitate raporturilor juridice ale soților cu alte persoane în cadrul circuitului civil general; prevederea legală prin care se conferă creditorilor personali ai unuia din soți dreptul de a cere împărțirea bunurilor comune este o dispoziție restrictivă, derogatorie de la regimul legal al comunității, fiind de strictă interpretare.

Dreptul creditorilor personali ai unuia din soți de a cere împărțirea bunurilor comune poate fi exercitat numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor și numai dacă bunurile proprii ale acestuia sunt insuficiente pentru acoperirea creanțelor creditorilor personali. Deci, acțiunea creditorilor personali de a cere împărțirea bunurilor comune are caracter subsidiar.

Respectarea acestor condiții de către creditorii personali înainte de a solicita împărțirea bunurilor comune este obligatorie. Ordinea în care pot fi urmărite bunurile proprii și cele comune este imperativ stabilită de lege.

Așadar, creditorul trebuie să aibă un interes serios și legitim pentru a intenta acțiunea de partaj bunuri comune în timpul căsătoriei, iar un asemenea interes există atunci când debitorul este insolvabil, așa cum este cazul în speța de față.

Potrivit art. 339 din codul civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.

În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 340 din codul civil, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.

Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor. În acest sens, dispozițiile art. 356 din codul civil prevăd că „ Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei – părți ce revine fiecăruia”.

Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc, fiind obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel, aceste obligații fiind instituite prin dispozițiile art. 325 din codul civil.

În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.

Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din codul civil, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.

Conform art. 343 din codul civil, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, iar dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă.

Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de oricare din soți în gospodărie.

În stabilirea aportului fiecărui soț se va lua în considerare așadar și munca depusă în gospodărie, această activitate fiind esențială în viața ambilor soți. În acest sens sunt și dispozițiile art. 326 din codul civil, în care se menționează că „ Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei”.

C.-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți.

Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.

În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota - parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunului comun, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.

Se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 364 alin. 2, în care se prevede că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.

În speță, ambii soți au avut venituri în timpul căsătoriei, ambii au contribuit la desfășurarea muncii în gospodărie și întrucât din probele administrate nu s-a putut determina contribuția certă a părților la dobândirea bunurilor comune ce urmează a fi reținute la masa partajabilă, instanța va constata că bunurile dovedite în cauză sunt dobândite prin contribuția egală a soților, întrucât aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.

În raport de cele arătate, instanța constată că acțiunea precizată formulată de reclamantul I. F. C. este întemeiată și urmează a fi admisă în parte.

Astfel, instanța va reține în masa partajabilă bunul imobil dovedit și, potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, prevăzut de art. 1143 alin.1 teza 1 din codul civil și conform prevederilor art. 353, art. 355 alin. 1 și 2 și art. 357 din codul civil, art. 983 C.proc.civ., instanța va dispune împărțirea bunului comun în cote de câte 1/2 pentru fiecare din cei doi pârâți.

Instanța va dispune omologarea raportului de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea evaluare proprietăți imobiliare C. G. și va atribui întregul bun imobil compus din casă și teren, pârâților, într-o variantă în care întregul bun imobil cu destinația de locuință cu regim de înălțime P+E, având suprafața construită de 110 mp, situat în comuna Melinești, ., județul D., construit în baza autorizației de construire nr. 22/30.04.1993 emisă de Primăria comunei Melinești, județul D., edificat pe terenul în suprafață de 1000 mp proprietatea ambilor pârâți, conform TDP nr. 245-_/13.04.1995 emis de Comisia Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, să fie inclus în lotul fizic al pârâtului P. M., acesta urmând a achita sultă pârâtei, avându-se în vedere că acesta este debitor insolvabil față de creditorul I. F. C., iar scopul promovării prezentei acțiuni este posibilitatea executării silite a acestui debitor, care nu deținea bunuri în proprietate exclusivă, care să poată fi executate în vederea recuperării creanței de către creditorul reclamant I. F. C., criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acelea că bunurile imobile sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor precum și dispozițiile art. 676 din codul civil și art. 987c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.

În temeiul dispozițiilor art. 988 c.proc.civ., instanța va stabili un termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă - republicată, instanța urmează să oblige pârâtul P. M. să achite către stat suma de 5.040 lei reprezentând ajutor public judiciar pentru scutirea reclamantului I. F. C. de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 20 martie 2012, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.

Văzând și prevederile art. 453 alin. 1 c.proc.civ., instanța va obliga pârâtul P. M. către reclamant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul onorariului de expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul I. F. C., domiciliat in C., ., județul D., împotriva pârâților P. M. și P. M. V., ambii cu domiciliul in comuna Melinești, ., județul D., în contradictoriu cu intervenienta I. C., domiciliată in comuna Melinești, ..

Dispune ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru fiecare din cei doi pârâți.

Confirmă raportul de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea evaluare proprietăți imobiliare C. G. și atribuie pârâților imobilul în următoarea variantă:

Lotul nr. I, în valoare de 168.000 lei, se atribuie pârâtului P. M., care va primi în natură imobilul cu destinația de locuință cu regim de înălțime P+E, având suprafața construită de 110 mp, situat în comuna Melinești, ., județul D., construit în baza autorizației de construire nr. 22/30.04.1993 emisă de Primăria comunei Melinești, județul D., edificat pe terenul în suprafață de 1000 mp proprietatea ambilor pârâți, conform TDP nr. 245-_/13.04.1995 emis de Comisia Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor.

Față de valoarea lotului său, aceea de 84.000 lei, urmează a achita pârâtei P. M. V. cu titlu de sultă suma de 84.000 lei.

Lotul nr. II, în valoare de 84.000 lei, se atribuie pârâtei P. M. V., care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 84.000 lei, urmează a primi de la pârâtul P. M. cu titlu de sultă suma de 84.000 lei.

Stabilește termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Obligă pârâtul P. M. să achite către stat suma de 5.040 lei reprezentând ajutor public judiciar pentru scutirea reclamantului I. F. C. de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 20 martie 2012, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.

Obligă același pârât către reclamant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul onorariului de expert.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 2 decembrie 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

R. B. Ș. T.

Red. R.B.

Tehn. L.N.6 EX.

06.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria CRAIOVA