Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 20674/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -plângere contravențională-
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 06.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – ELENA ZORILĂ
GREFIER – C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. M. C. în contradictoriu cu intimatul I. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal, precum și intimatul, prin consilier juridic D. E., care depune delegație la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 coroborat cu art. 94 N.C.p.c., procedează la verificarea competenței materiale, generale și teritoriale a Judecătoriei C., cu soluționarea cauzei, totodată instanța constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză raportat la art. 32 din O.G. nr. 2/2001 .
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.P.C, având în vedere obiectul cauzei raportat la probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la o lună durata necesara pentru cercetarea procesului.
Instanța procedează la legitimarea petentului, identificat cu CI . nr._, eliberat de Poliția C. la data de 21.02.2013.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Petentul, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Intimatul, prin consilier juridic D. E., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 258 și 292 NCPC, încuviințează proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, solicitată de către ambele părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul, personal, solicită admiterea plângerii. Arată că temeiul juridic indicat de către agentul constatator este eronat. De asemenea, a doua eroare este legată de încadrarea faptei. În cuprinsul procesului-verbal de constatare ar trebui să apară numărul certificatului de verificare metrologică. Mai mult, nu este indicat nici locul săvârșirii faptei contravenționale. Arată că petentul a recunoscut săvârșirea faptei, dar nu a fost de acord cu viteza de 103 km/h reținută în procesul-verbal de contravenție, nefiind vizibil numărul de înmatriculare al autovehiculului în cuprinsul planșelor foto înaintate la dosarul cauzei. Arată că eroare admisă pentru aparatele radar este de +/- 4%, ceea ce înseamnă că viteza acestuia era sub 100 km/h. Arată că abaterea contravențională a fost săvârșită pe fondul grabei. Mai mult, acesta este cadru universitar și depinde de deținerea permisului de conducere. Solicită să se facă aplicarea principiului in dubio pro reo. Solicită astfel admiterea plângerii și exonerarea de la plata amenzii contravenționale. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
Intimatul, prin consilier juridic D. E., solicită respingerea plângerii contravenționale. Arată că încadrarea juridică a faptei contravenționale este corectă ți legală, fiind vorba despre Ordonanța nr. 195/2002. Prin probatoriul existent la dosarul cauzei, s-a dovedit existența vinovăției petentului. Viteza poate reținută atât în plus cât și în minus.
În replică, petentul, personal, arată că procesul-verbal este un act administrativ, care trebuie sa aibă datele corect indicate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrata sub nr._ /27.05.2014 pe rolul Judecătoriei C., petentul N. M. C. in contradictoriu cu intimatul I. D., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 18.05.2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii, constatarea nulității procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
In motivare, petentul a arătat ca prevederile legale precizate in procesul - verbal de contravenție ce ar trebui sa constituie temeiul juridic al procesului verbal de contraventie, respectiv art.49,alin. 1 si 2,alin.3,lit. n din OUG 191/2002 nu sunt in concordanta cu faptele reținute in sarcina petentului, astfel ca in mod eronat s-a reținut un temei de drept inexistent. In mod necesar actul normativ corect este OUG 195/2002 si nu OUG 191/2002. A doua eroare este cu privire la art. 102,alin.3 lit.N,care nu exista nici in OUG 195/2002. A mai arătat că în mod clar, temeiul juridic ar fi trebuit să fie art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002. Petentul a arătat că a treia problemă este lipsa prezentării în conținutul procesului-verbal de contravenție a numărului certificatului de omologare a radarului și a avizului de verificare metrologică periodică. A patra problemă de nelegalitate este aceea a lipsei precizării cu exactitate a locului faptei, prevăzută în mod obligatoriu de dispoziția art. 16 din O.U.G. nr. 2/2001, specificându-se doar DN 63 loc Șimnicu de Sus, comună care se întinde pe aproximativ 10 km.
De asemenea, petentul a arătat că acesta se deplasa cu autoturismul Nubira Daewoo cu nr. de înmatriculare DJ-|HIS de la serviciu din localitatea C. spre casa in . B singur in mașina, pe un tronson de drum liber, fara case pe margine si fara un pericol dar nu cu viteza de 103 Km/h, e adevărat grăbindu-se pentru ca se simțea rău și având nevoie să își ia medicamentele la ore periodice si pe care le avea acasă si instantaneu a fost oprit de o mașina de politie ce venea din fata acestuia, fiind astfel sancționat cu amenda contravenționala in cuantum de 765 lei, 9 puncte de penalizare si reținerea permisului pe o perioada neprecizata pentru faptul ca am condus turismul pe șoseaua C. -Simnicu de Sus cu viteza de 103 km/h. Petentul a mai arătat că acesta nu este vinovat de săvârșirea faptei, acetsa recunoscând că a condus cu viteză insa a manevrat autoturismul cu atenție pe un drum liber, fara sa produc evenimente rutiere cu o viteza mult mai mica, de circa 85-90 km/h, fiind însă nevoit să procedeze pentru că avea nevoie de luarea medicamentelor prescrise de medic, pentru afecțiunea medicala de care acesta suferă de câțiva ani,fiind scutit si de portul de centura de siguranța in sensul acesta.
In drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 și 32 din OG nr.2/2001, prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art.19 din OG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție contestat în original, iar în copie adeverință medicală,.
În ceea ce îl privește pe intimat, aceasta la data de 09.07.2014, prin serviciul Registratură, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate de către petent. Pe fondul cauzei, intimatul a arătat căstarea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicitam instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia noastră instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. A mai arătat că în ceea ce privește procesul-verbal, instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, desi OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezulta ca procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt si încadrării in drept.
De asemenea, intimatul a arătat că abaterea săvârșită de către petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea petentului este temeinică și legală.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 rep, Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și O.U.G. nr. 2/2001.
În susținerea întâmpinării, intimatul a anexat planșele foto efectuate, buletinul de verificare metrologică.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin întâmpinarea depusă de către intimat, motivele de nelegalitate invocate prin plângerea contravențională formulată nu au fost combătute de către intimat. A mai arătat că petentul a recunoscut fapta contravențională în ceea ce privește depășirea vitezei, da intimatul nu a probat viteza exactă măsurată de un aparat cu verificare metrologică anuală și autorizat în mod legal.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând plângerea prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.05.2014 petentul a fost sancționat cu amenda in cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere, deoarece a circulat cu autoturismul cu numarul de înmatriculare_ în localitatea Șimnicul de Sus cu viteza de 103 km/h.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului care a semnat primirea acestuia.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, se observă că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu pot fi invocate decât de partea vătămată.
Potrivit art.16 alin.1 din OG 2/2001, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Petentul invocă nulitatea procesului-verbal de contravenție deoarece temeiul de drept reținut de agentul constatator, respectiv art.102 alin.3 lit.n nu este prevăzut în OUG nr.195/2002, în conținutului procesului-verbal lipsind numărul certificatului de omologare a aparatului radar și a avizului de verificare metrologică periodică, precum și localizarea cu exactitate a faptei contravenționale.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție . nr._/18.05.2014 instanța constată că acesta îndeplinește condițiile legale, și anume temeiul de drept menționat este art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 și nu art.102 alin.3 lit.n din OUG nr.195/2002, cum în mod eronat arată petentul, iar fapta contravențională a fost constatată în interiorul localității Șimnicu de Sus, viteza fiind indicată de aparatul radar tip Autovision . 109 ce a fost montat pe autoturismul cu nr.MAI_.
Mai mult decât atât, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.Or, în speță, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
Pentru aceste considerente, va respinge susținerile petentului ca neîntemeiate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional, întocmit pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Referitor la sarcina probei și a valorii probatorii a procesului verbal de contravenție în lumina jurisprudenței CEDO, instanța constată că deși în cauza A. contra României, s-a reținut că procedura contravențională este asimilată procedurii penale cu toate garanțiile care decurg de aici, respectiv prezumția de nevinovăție și sarcina probei care revine celui ce acuză, instanța, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, nu poate să excludă valoarea sa probatorie. În raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea în acest sens cauza Lauko împ. Slovacia, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare si executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia sa contravină Convenției.
În speță, aspectele invocate de către petent în plângerea formulată sunt neîntemeiate.
Instanța, consideră că până la proba contrară, procesul-verbal de contraventie face dovada deplina a celor înscrise în acesta, bucurându-se totodata de prezumtia relativa de legalitate care se coroboreaza cu art.249 Cod proc civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Petentul, deși a propus proba cu înscrisuri, acesta nu a indicat înscrisurile pe care le propune în dovedirea acțiunii sale și cu ajutorul cărora să facă dovada contrară a situației de fapt, iar în cauză nu au fost administrate alte probe din care să rezulte o stare de fapt contrară celei reținute prin procesul – verbal contestat, în baza observațiilor personale ale agentului constatator
Totodata, conform art. 181 alin.1 HG 1391/2006, în situația în care fapta a fost constată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilire identității conducătorului de vehicul, iar potrivit punctului 4.4. din N.M.L. 021-05 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), „ măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1. … 4.3. din prezenta normă” si potrivit punctului 4.3. „ cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate”, măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar putând fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
Instanta, retine in speta dedusa judecatii ca, în cazul acestui tip de fapte contravenționale, constatarea faptei se face de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit pe baza datelor oferite de către operatorul radar.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv din buletinul de verificare metrologică nr._ din 19.03.2014 (fila 19), cinemometrul de control rutier tip Autovision, utilizat de agentul constatator, a fost omologat de Biroul Român de Metrologie Legală pentru utilizare, iar din planșele foto atașate la dosarul cauzei (fila 20) rezultă cu certitudine că petentul a depășit viteza legală permisă în zona de circulație.
Potrivit art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h, iar potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002republicată constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În aceste condiții, raportat la starea de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că în mod corect agentul constatator a considerat că petentul se face vinovat de conducerea cu viteza de 103 km/h, deci peste limita maximă permisă pe tronsonul de drum unde viteza legală este de maxim 50 km/h, fapta săvârșită de petent fiind contravenția prevăzută de art.49 alin.1din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța, analizând toate împrejurările săvârșirii faptei, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, va hotărî și asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Totodată, având în vedere că faptele sunt de natură a pune în pericol siguranța persoanelor implicate in traficul rutier, cat si a conducătorilor auto și că petentul nu recunoaște săvârșirea faptei, instanța apreciază că agentul constatator a stabilit în mod corect sancțiunea amenzii în cuantumul minim, corespunzător gradului de pericol social al faptei.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată, întrucât aceasta este neîntemeiată si va menține procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.05.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul N. M. C., cu domiciliul în ., ..64, jud.D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D., cu sediul în C., ., jud.D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.05.2014.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2014.
Președinte, Grefier,
E. ZorilăCorina C.
Red. E.Z.
Tehn. C.C.
4 exe/25.11.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria CRAIOVA | Validare poprire. Sentința nr. 2239/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
