Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 7809/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr._
Ședința publica din data de 08.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte: M. I.-judecător-judecător
Grefier: G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta D. D. I. și pe intimat I. D. – Biroul Rutier C., având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns petenta personal și asistată de avocat D. G., martora B. C. D., lipsind intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, dupa care,
Instanța a procedat la luarea unei declarații martorei prezente B. C. D. sub prestare de juramânt, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța, constatând cauza in stare de judecata, acordă cuvântul pe fondul cauzei:
Avocat D. G., pentru petenta, solicita admiterea plangerii, exonerarea de la plata amenzii, fara cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2014 sub nr._ petenta D. D. I. a chemat în judecată pe intimat I. D. – Biroul Rutier C. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 18.02.2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a invocat nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție . nr._ din 18.02.2014 având in vedere următoarele argumente:
Potrivit art. 16 alin 1 din OG nr 2/2001 „Art. 16. - (1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat: numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite: indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția: indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ea urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Se poate observa ca in procesul verbal de contravenție care face obiectul prezentei plângeri nu se respecta condițiile cerute de OG nr. 2/2001: nu este indicata in procesul verbal contestat ocupația si locul de munca al contravenientului așa cum prevede art 16 din OG nr 2/2001, este indicat greșit CNP - ul petentei
Petenta arată că în fapt, la data de 18.02.2014 in jurul orei 12 circula cu autoturismul marca SKODA cu numărul de înmatriculare_ pe . la efectuarea virajului dreapta pe . trecerea de pietoni, la aproximativ 50 de metri, a oprit –o un echipaj de politie, iar unul dintre agenți i-a cerut actele la control spunând că nu a acordat prioritate pietonilor angajați in traversarea carosabilului. Astfel, i-a fost reținut permisul de conducere si am fost sancționat cu 4 puncte amenda si amenda in valoare de 340 lei.
In realitate nu este vinovată de săvârșirea faptei întrucât înainte de a efectua virajul spre dreapta dinspre . .-a asigurat ca pe trecerea de pietoni, pe sensul său de circulație, nu se angajase nici un pieton in traversare .Mai arată că cele susținute in prezenta plângere pot fi confirmate si de numita B. C. D. care se afla împreuna cu petenta in autoturism. De altfel, nu a recunoscut ce mi-a imputat agentul constatator si 1a rubrica „alte mențiuni" s-a consemnat ca „Nu a trecut nici un pieton, menționând numele martorului " - semnând aceasta obiecție.
In concluzie, pentru motivele expuse mai sus solicit admiterea plângerii si anularea procesului verbal de contravenție citat.
In drept, își întemeiez plângerea pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 si pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
In dovedirea motivelor enunțate intelege sa se folosească de proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu 1 martor.
La data de 18.04.2014 intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentă pe care o consideră neîntemeiată, solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii. Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația dc fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În cauză a fost audiată martora B. C. D., declarația acesteia fiind atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 18.02.2014. petenta a fost sancționat pentru comiterea contravențiilor prevăzute de: art135 lit h din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002, sancționată de art.100 alin 3 lit b din același act normativ și art 147 pct 1 sancționată de art 101 alin 1 pct 18 din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentei, că, la data mai sus menționată, a condus autoturismul marca SKODA cu nr_ pe . intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers, și de asemenea, nu a avut asupra sa permisul de conducere și actul de identitate.
Pentru contravențiile reținute în sarcina sa, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii de în cuantum de 340 lei, sancțiunea avertismentului și măsura complementară de reținere a permisului de conducere .
Se constată că procesul verbal a fost semnat de petiționară iar la obiecțiuni, s-a consemnat că ,, Nu a trecut nici un pieton. Am martor pe B. C.,, .
Instanța reține că în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu să examineze aspectele care țin de legalitatea procesului de contravenție și în subsidiar în măsura în care nu există un motiv de această natură care să atragă nulitatea actului atacat se va trece la examinarea, pe bază de probe, a temeiniciei situației de fapt astfel cum a fost reținută.
Asupra legalității procesului-verbal atacat, din actele dosarului rezultă că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță și prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În privința nulității relative a indicării în mod greșit a CNP petentei în procesul verbal atacat, instanța constată că petenta nu a dovedit în nici un mod vătămarea care i s-a adus în urma acestei greșeli, vătămare care nu ar putea fi îndepărtatată decât prin anularea actului sancționator.
Instanța constată că numele petentei este trecut în mod corect și prin urmare se poate realize identificarea corectă a acesteia.
În aceste condiții va fi respinsă nulitatea relativă invocată de petentă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, în urma audierii martorei B. C. D. (f. 21), a rezultat o stare de fapt diferită în ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentei, respectiv că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care se afla pe sensul său de mers, angajat regulamentar pe trecerea de pietoni .
Astfel, instanța reține faptul că declarația martorei B. C. D. confirmă susținerile petentei din plângerea contravențională, conform cărora aceasta nu este autoarea acestei contravenții reținute în sarcina sa, privind neacordarea de prioritate de trecere a pietonilor angajați regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni.
Martora B. C. D. declară că se afla în autoturismul condus de petentă, deplasându-se dinspre . . după ce au trecut de intersecție au fost oprite de un echipaj de poliție care i-a întocmit care i-a întocmit petentei process verbal de contravenție pe motiv că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare.
De asemenea, arată că pe trecerea de pietoni respectivă nu se afla nici un pieton angajat în traversare.
Martora susține că mașina petentei circula în coloană și că doar mașina condusă de petentă a fost oprită, deși distanța față de prima mașină era de sub 20 m.
Acestei declarații de martor instanța îi dă eficiență întrucât așa cum rezultă din procesul verbal petenta încă de la acel moment și-a susținut nevinovăția.
Pe de altă parte, referitor la temeinicia acestui proces verbal, instanța apreciază că trebuie verificat, în ce măsură aprecierea de plano, că fapta reținută în procesul verbal de contravenție corespunde realității, încalcă prezumția de nevinovăție a contestatorului.
Consacrarea constituțională a prezumției de nevinovăție este făcută de art.23 alin. 8, conform căruia până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Potrivit art. 20 alin.1, acest text trebuie interpretat în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului, care consacră în art.6 dreptul la un proces echitabil,iar în paragraful 2 al acestui articol, consacră dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că ,, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa a fost legal stabilită’’.
Se pune problema de a verifica dacă materia contravențiilor ține de dreptul civil sau de dreptul penal. Curtea de la Strasbourg consideră noțiunea de ’’penal’’ ca fiind o noțiune autonomă, care nu se identifică cu sensurile pe care legislațiile statelor părți la Convenție le pot atribui acestui cuvânt, deoarece nu se poate lăsa la discreția statelor aplicarea garanțiilor pe care normele convenționale le consacră. . Curtea de la Strasbourg indică trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind ‚’’penală’’, în sensul art.6 din Convenție: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei și în sfârșit, natura și nivelul de gravitate al sancțiunii.Ca urmare, contravențiile, chiar dacă nu sunt calificate de dreptul intern ca fiind fapte penale, pot aparține domeniului penal, dacă ținem seamă de sancțiunile care pot fi aplicate persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții.
Față de acest aspect trebuie să i se asigure persoanei învinuite de săvârșirea unei contravenții, dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție. Nu este normal ca această persoană să fie privită drept vinovată, din momentul în care agentul constatator a încheiat procesul verbal de contravenție întrucât agentul administrativ care este agent constatator și organ care aplică sancțiunea, nu are rolul unei ,,instanțe’’ independente și imparțiale în sensul art.6 din C.E.D.O.
Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție impune ca sarcina probei să revină acuzării, și ca orice dubiu să profite ,,acuzatului’’.
În consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție nu constituie o dovadă certă, că fapta reținută în sarcina petentului corespunde realității, ci este necesar ca agentul constatator să facă dovada realității celor consemnate în procesul verbal de contravenție.
În cauza de față, agentul constatator nu a făcut în nici un fel dovadă că fapta reținută în sarcina petiționarei, privind neacordarea de prioritate pietonilor, este adevărată.
Cu privire la contravenția a doua reținută în sarcina petentei, privind lipsa asupra sa a permisului de conducere și actului de identitate, contravenție pentru care a fost sancționată cu avertisment, nici prin obiecțiunile din cuprinsul procesului verbal și nici prin plângerea formulată nu a fost contestată de petentă.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că plângerea dedusă judecății este în parte întemeiată, cu privire la prima contravenție reținută în sarcina petentei, și pe cale de consecință va admite în parte plângerea formulată de petenta D. D. I.,, va anula în parte procesul-verbal de contravenție, ., nr._ din 18.02.2014, în sensul că va exonera petenta de sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 340 lei dispusă prin acesta, va dispune restituirea permisului de conducere și va menține restul sancțiunilor, respectiv sancțiunea avertismentului aplicată celei de- a doua contavenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta D. D. I., cu domiciliul în C., ., județul D. împotriva intimatei I. D.- Biroul Rutier C., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție, ., nr._ din 18.02.2014, în sensul că exonerează petenta de sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 340 lei dispusă prin acesta, dispune restituirea permisului de conducere și menține restul sancțiunilor.
Definitiva.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014.
Președinte, Grefier,
M. I. G. D.
Red/tehn/MI/GD
4ex/16.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2068/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
