Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 11569/215/2014
Dosar nr._
- plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la data de 09 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. C-T.. F. și pe intimatul Poliția M. C.- Secția 2 Poliție, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
În conformitate cu prevederile art. 131 raportat la art. 94 pct 4 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă instanța estimează durata cercetării procesului la 6 luni.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile de la dosar solicitate de petent prin acțiune și de intimate prin întâmpinare este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar în dovedirea pretențiilor ce fac obiectul acțiunii.
Instanța decade petentul din proba testimonială solicitată prin acțiune pentru neindicarea adresei martorului conform art. 254 NCPC și art. 194 lit e NCPC
În temeiul art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă se administrează proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 02.04.2014, petentul M. C-T.. F. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/19.03.2014 emis de Poliția M. C.- Secția 2 Poliție, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivare, a arătat că a fost sancționat cu amendă și reținerea permisului de conducere pe motiv că s-ar fi constituit într-un grup împreună cu alte 2 persoane, în scopul de a săvârși acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială precum și actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială.
Petentul consideră că agentul constatator nu a descris în niciun mod fapta contravențională, mulțumindu-se să afirme doar că împreună cu alte 2 persoane pe . fi săvârșit acte antisociale, fără să menționeze care sunt aceste acte antisociale.
Arată petentul că agentul constatator a descris o stare de fapt nereală, deoarece la data de 19.03.2014, aflându-se pe . împreună cu doi prieteni D. I. și C. I., stăteau de vorbă civilizat fără a deranja pe nimeni. După aprox. 15-20 minute a oprit lângă ei o mașină de poliție, au fost legitimați și i s-a comunicat faptul că va fi amendat contravențional pentru că ar fi săvârșit acte antisociale.
Petentul mai arată că doar el a fost cel sancționat contravențional, cei doi prieteni ai săi nu au fost sancționați contravențional.
Toate aceste fapte le va dovedi prin administrarea de probe, respectiv procesul-verbal de contravenție și administrarea probei testimoniale, cu cei doi prieteni ai săi cu care a fost pe . D. I. și C. I..
A precizat petentul că trebuie să îi fie recunoscută prezumția de nevinovăție reglementată de art. 6 din Convenția Drepturilor Omului, procesul verbal de contravenție nu poate face dovada prin el însuși, a autorului faptei și a vinovăției
În drept a invocat dispozițiile Legii 61/1991 și OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a anexat, copie act identitate, proces verbal în original contestat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 18.04.2014, prin serviciul Registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001, având valoare probatorie în ceea ce privește constatarea stării de fapt și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
A arătat că în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată de la 09.09.2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și a decăzut petentul din proba testimonială.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/19.03.2014 emis de Poliția M. C., petentul M. C. F. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei pe motiv că la data de 19.03.2014 ora 05.00, s-a constituit în grup cu numitul D. I. și C. I. pe . C., ocazie cu care au săvârșit acte antisociale, astfel încălcând prevederile legale, fapta prevăzuta și sancționata de art. 2 pct. 2 și art. 3 alin. 1 lit. c din Legea 61/1991
Petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea că nu are obiecțiuni.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Motivul de nulitate invocat de petent este neîntemeiat, instanța constatând că în cuprinsul procesului verbal este descrisă fapta într-o manieră suficientă pentru a se stabili în legalitatea și temeinicia sancționării petentului.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin plângere, petentul a susținut că nu a săvârșit fapte antisociale împreună cu prietenii săi, ci doar stăteau de vorbă. Petentul nu a dovedit însă prin probele administrate adevărul susținerilor sale.
Dacă petentul ar fi vrut să probeze cele susținute prin administrarea probei testimoniale, ar fi trebuit, conform art. 194 lit.e N.C.p.c. să solicite prin plângere această probă, indicând totodată numele, adresa martorului, precum și împrejurările de fapt pe care dorește să le dovedească prin această probă. Or, în speță, petentul doar a precizat în acțiune că D. I. și C. I. erau cu el și că înțelege să se folosească de proba cu martori, fără a preciza datele impuse de art. 194 lilt. e N.C.p.c., caz în care potrivit art. 254 N.C.p.c. intervine decăderea din dreptul de a propune ulterior proba.
La aceasta se adaugă și faptul că petentul nu a oferit nicio explicație pentru care, deși a scris și semnat personal în procesul verbal că nu are obiecțiuni în ce privește sancționarea sa, totuși a apreciat că nu a săvârșit fapta imputată.
Cu toate că prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere așa cum a susținut, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
Față de aceste considerente, se constată că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a constitui împreună cu alte două persoane un grup și a tulbura liniștea publică la o oră atât de matinală, precum și de săvârși fapte antisociale împreună, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de Legea 61/1991, fiind chiar minimul legal. Gravitatea faptei este dată și de săvârșirea faptei în grup constituit, ceea ce prezintă un pericol mai mare pentru societate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.03.2014, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. C. F. cu domiciliul în C., .. 12, ., . în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA M. C.- SECȚIA 2 POLIȚIE cu sediul în C., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțata în ședința publica azi, 09 septembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
24.09.2014, 4 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 9341/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 09/2014.... → |
|---|
