Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 21043/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. M. C. și pe intimatul I P J D. - POLIȚIA MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. G., pentru petent și martorul Ț. B.-I., propus de petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul Ț. B.-I., propus de petent, sub prestare de jurământ, in conf. cu disp. art. 318-323 N.C.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Avocat C. G., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment. Să se aibă în vedere faptul că prezumția de nevinovăție a petentului s-ar putea corobora și cu cele declarate de martorul propus de către acesta. Agentul constatator nu a depus la dosar nicio dovadă din care să reiese vinovăția petentului, acesta fiind sancționat doar cu 2 puncte de amendă.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
La data de 28.05.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de către petentul C. M. C. prin care s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud.D. să se dispună anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 07.05.2014 și exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 07.05.2014 a fost sancționat contravențional pentru o presupusă contravenție, respectiv că în timp ce conducea autoutilitara Toyota Hilux, cu număr de înmatriculare_, pe . C., în momentul depășirii unui alt autoturism nu ar fi semnalizat schimbarea direcției de mers, susținând că starea de fapt reținută în sarcina sa nu este conformă cu realitatea.
Petentul a mai arătat că firma la care este angajat are încheiat cu . contract de prestări servicii, iar în momentul în care a fost sancționat se afla în timpul serviciului și se întorcea de la Vînju M., de la o intervenție. În parcarea de la Parcul Tineretului se afla echipajul de poliție iar unul dintre agenții de poliție i-a făcut semn să oprească și i-a cerut actele la control. Petentul a susținut că agentul de poliție i-a reproșat că nu a semnalizat la depășirea unui alt autoturism, însă i-a răspuns că nu a efectuat niciun fel de depășire, neschimbând direcția de mers.
Petentul a ținut să precizeze că a avut o discuție cu agentul de poliție care a susținut că nu din plăcere se află în trafic și că până seara când iese din tură are o normă de efectuată privind acordarea de amenzi.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 R.
La plângere s-a atașat procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și testimoniale cu un martor.
La data de 09.07.2014 s-a depus de către intimat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu motivarea că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001, iar starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată de declarația unui martor.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți și proba testimonială solicitată de petent, la termenul din data de 10.12.2014 fiind audiat martorul Ț. B.-I., propus de petent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ / 07.05.2014 întocmit de intimatul I.P.J. D. – Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională, reținându-se în sarcina sa că la data de 07.05.2014, orele 17.35, locul C., a condus autoturismul marca TOYOTA Hitux, cu număr de înmatriculare_, pe . în momentul depășirii unui alt autoturism nu a semnalizat schimbarea direcției de mers.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului-verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001 nulitatea pentru lipsa mențiunilor prevăzute de acest articol se constată și din oficiu.
Analizând procesul-verbal, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea acestuia deoarece conține toate mențiunile prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară. Potrivit acestui text de lege, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Din textul legal citat rezultă că procesul-verbal face prin el însuși dovada situației de fapt reținută de agentul constatator iar instanța este abilitată de lege să verifice legalitatea și temeinicia acestuia. Dacă procesul-verbal ar fi total lipsit de forță probantă, nu s-ar mai pune problema verificării lui.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor, garantării integrității bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 116, alin.(1) din HG 1391/2006, care reglementează obligația conducătorului auto de a semnaliza schimbarea direcției de deplasare, depășire, oprire și punerea în mișcare. Conform art. 99, alin. 1,pct. 2 din O.U.G nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a I-a de sancțiuni săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarei fapte: nerespectarea obligației de schimbare a direcției de mers.
În ceea ce privește situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, fiind o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În ceea ce privește depozițiile martorului Ț. B.-I., instanța, având în vedere că cele susținute de martor nu se coroborează cu probele cu înscrisuri administrate în cauză și sunt contradictorii, apreciază ca acestea sunt în mod evident afectate de subiectivism puternic, ce denaturează într-un mod inacceptabil realitatea, iar credibilitatea acestuia este îndoielnică. Astfel, instanța apreciind că declarația martorului nu reflectă realitatea, raportându-se atât la sinceritatea cât și la elementele precum perceperea faptelor, memorarea faptelor percepute și reproducerea acestora, urmează să o înlăture.
Prin urmare, față de materialul probator mai sus analizat, instanța constată că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petent, în condițiile în care acesta, nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Petentul nu a depus înscrisuri și nu a propus alte probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
În aceste condiții, pentru considerentele expuse, instanța constată că fapta contravențională reținută prin actul sancționator există.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 6 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare „avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică”.
Potrivit art. 7 ,,- (1) avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.,,
Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta contravențională, instanța reține că sancțiunea ,,avertisment,, este o sancțiune îndestulătoare pentru a putea fi atins scopul sancțiunii contravenționale.
Conform art.21 alin. 3 din OG nr.2/2001, „sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal”.
Astfel, fata de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete in care faptele contravenționale au fost săvârșită și față de atitudinea procesuală a petentului, instanța apreciază ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea sancțiunii avertisment, potrivit art.7 din O.G. nr.2/2001, nefiind justificata aplicarea sancțiunii cu amendă contravențională și a obligarea la plata contravalorii tarifului de despăgubire.
Pe cale de consecința, instanța va admite in parte plângerea si va dispune înlocuirea sancțiunii pecuniare aplicate petentului prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. M. C., domiciliat în C., ., .. 2, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 07.05.2014, în contradictoriu cu intimatul .
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat cu sancțiunea " avertisment".
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.12.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P.
4 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2371/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 1849/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
