Plângere contravenţională. Sentința nr. 1562/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1562/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 18680/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 1562/2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier V. G.
Pe rol judecarea plangerii contraventionale formulata de petentul G. Ș. M., in contradictoriu cu intimatul I P J D.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns aparatorul petentului, av D. F. si martorul S. M. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
In temeiul dispozitiilor art 311 C pr civ, instanta procedeaza la administrarea probei testimoniale, declaratia martorului fiind consemnata si depusa la dosarul cauzei.
Aparatorul petentului invedereaza ca nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm Noul Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, acordând cuvântul pe fond.
Avocat D. F. pentru petent solicită admiterea plangerii,învederînd in procesul verbal de contraventie este vorba de o data eronată,iar cuantumul sanctiunii a fost gresit calculat, cu cheltuieli de judecată; depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
INSTANȚA
La data de 04.06.2013,prin cererea înregistrată sub nr._, petentul G. S. M. a formulat, în contradictoriu cu I.P.J. D., plângere impotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 18.05.2013, emis de intimatul I.P.J. D., solicitând anularea acestuia si,în subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertisment.
În motivarea plângerii, petentul arată că procesul verbal contestat a fost incheiat la data de 18.05.2013 ora 16,15 prin care a fost sanctionat contraventional cu amenda de 1350 lei si 6 puncte penalizare.
Petentul invocă aspecte de nelegalitate,învederînd,mai întîi că, în realitate, data la care s-a incheiat procesul verbal este 19 mai și nu cum eronat agentul constatator a consemnat in procesul verbal,data de 18 mai,situație în care procesul verbal de contraventie a fost intocmit cu incalcarea disp.art.16 si 17 din OG /2001.
Petentul mai arata ca referitor la cuantumul sanctiunii in sine,de 1350 lei se observa nereguli,petentul nestiind care este suma reala ce urmeaza sa o achite,întrucît amenda de cîte 675 lei pentru fiecare faptă,ceea ce nu corespunde cu minimul de 9 puncte de amendă,fiecare punct avînd o valoare de 75 lei.
Acestea conduc la nulitatea procesului verbal contestat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal,petentul mentioneaza ca cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității, deoarece acesta nu a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat,numarul de inmatriculare fiind amplasat în locul special prevăzut,dar cedase unul din punctele de susținere,iar numărul atîrna într-o parte.
Nu exista o urmare care sa tinda la incalcarea normelor legale.
Aceeasi situatie se poate retine si despre foliile de culoare inchisa aplicate pe geamurile laterale spate care nu erau de natura sa impiedice vizualizarea normala a autoturismului și oricum aceste deficiențe au fost remediate pe loc.
Petentul solicita anularea procesului-verbal de contravenție,exonerarea sa de la plata sanctiunii,sau,în subsidiar,inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea avertisment,ținînd seama de criteriile prevăzute în art.5 și art.21 din OG 2/2001.
A solicitat proba cu acte și proba cu martori,învederînd ca intimatul să depună acte referitoare la data încheierii procesului verbal și a indicat numele a doi martori.
În drept a invocat dispozițiile art.5,art.16,art.17.art.21,art.34 și art.36 din OG 2/2001.
A depus la dosar procesul-verbal contestat și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
La data de 02.07.2013,intimata a depus întîmpinare,prin care a solicitat respingerea plîngerii, procesul verbal fiind încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute de lege.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
A menționat că inclusiv Curtea Europeană a admis existența unor prezumții de fapt și de drept,pe care Convenția nu le împiedică,dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească anumite limite.
Se subliniază că și Curtea face distincție între faptele constatate personal de agent și cele care nu au fost constatate personal,în speță procesul verbal făcînd dovada celor reținute pînă la proba contrară administrată de petent.
A solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art.254 NCPC,potrivit cu care trebuie administrate doar probele solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și cu martori, astfel că în cauză au fost audiati martorii Z. G. G. si S. M. R. declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
În ședința publică din 18.11.2013,instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C.,excepție pe care a respins-o,întrucît prin încheierea din 21.10.2013,se stabilise că Judecătoria C. este competentă.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._,întocmit la data de 18.05.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul G. Ș. M. fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.26 din RAOUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și 148 alin.11 din RA OUG 195/2002, cu amenzi contravenționale în cuantum total de 1350 lei.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 18.05.2013,a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ,avînd numărul de înmatriculare montat într-un loc impropriu și avea aplicate folii neomologate pe geamurile laterale spate ale autoturismului.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit,motivele de nelegalitate invocate de petent fiind neîntemeiate.
Astfel,în ce privește data săvîrșirii faptelor pentru care a fost sancționat,petentul pretinde că,în realitate această dată este de 19.05.2013,însă cu privire la acest aspect,instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act de autoritate,mențiunea referitoare la dată avînd puterea probantă a unui act autentic și,oricum,chiar dacă ar fi vorba de o greșeală materială,aceasta nu echivalează cu lipsa datei,iar petentul nu a dovedit existența unei vătămări din acest punct de vedere.
Cu referire la pretinsa indicare eronată a punctelor de amendă aplicate și a cuantumului amenzilor,instanța constată că cele două fapte reținute în sarcina petentului se încadrează în clasa IV de sancțiuni,fiind sancționate de lege cu 9-20 de puncte amendă.
Cum petentului i s-a aplicat pentru fiecarte faptă cîte o amendă de 675 lei,rezultă că agentul constatator a stabilit sancțiunea minimă,respectiv cîte 9 puncte –amendă,în total 18 puncte.
Este adevărat că la o primă vizualizare a procesului verbal,rezultă că s-ar fi scris cifra 12,însă la o analiză mai atentă se poate observa că instrumentul de scris nu a completat ultima buclă a cifrei 8,astfel că aceasta pare a fi 2.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Mai mult,chiar petentul recunoaște că cele două nereguli erau reale,aspect confirmat și de martorii audiați,însă le-a remediat pe loc,în sensul că a montat numărul la locul potrivit și a desprins foliile de pe geamurile autoturismului.
Acest aspect nu este însă de natură a-l exonera pe petent de sancțiunile aplicate,întrucît remedierea ulterioară în sensul arătat de petent,nu poate conduce la ideea că faptele nu ar fi fost săvîrșite.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenzile contravenționale aplicate sunt cele prevăzute de lege și sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, tinând seama de imprejurările in care au fost săvârșite contravențiiile, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acestora,mai ales că acestea au fost aplicate în cuantumul minim prevăzut de lege.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea contraventionala formulata de petentul G. S. M., identificat cu CNP_, domiciliat in C., . 1, . 2, .,în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul in C., ., judetul D.,cu cod fiscal_.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014
PresedinteGrefier
M. MihaiVirginia G.
Red.MM
Tehnored.VG
4EX/17.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9479/2014. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4293/2014. Judecătoria... → |
|---|
