Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 10756/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul B. V. F. în contradictoriu cu intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. A. R., pentru pertent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat C. A. R., pentru petent, arată că numele corect al petentului este B..
La interpelarea instanței, apărătorul petentului a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 392 NCpc instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. A. R., pentru petent a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal, din declarația martorului propus de petent rezultă că acesta din urmă nu se face vinovat, era linie discontinuă, exonerarea de la plata amenzii și în subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul. Fără cheltuieli de judecată.
In conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă nou, instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 26.03.2014 petentul B. - V. F. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.03.2014 în contradictoriu cu I.P.J. D., solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, restituirea permisului de conducere și restituirea contravalorii amenzii pe care a achitat-o chiar dacă se consideră nevinovat.
Motivând în fapt plângerea, petentul a arătat că s-a reținut în sarcina sa că la data de 20.03.2014 a condus pe DN 6 autoturismul cu nr. de înmatriculare_ depășind neregulamentar un alt automobil pe un sector de drum unde această manevră este interzisă.
Încă de la momentul opririi petentului în trafic de agentul constatator, i-a invederat acestuia că nu se face vinovat de cele reținute în sarcina sa, deoarece în momentul în care a efectuat manevra de depășire, drumul nu era marcat cu linie continuă și nici indicator "depășirea interzisă" nu exista.
Pentru o imagine mai clară a celor întâmplate, manevra de depășire a efectuat-o în zona podului din . personală din direcția Coșoveni spre . a coborât dealul din zona podului a depășit un autovehicul. Pe acel tronson de drum, depășirea este permisă fără a fi vreun indicator sau marcaj care să interzică acest lucru.
Este adevărat că după ce a reintrat pe sensul său de mersa început ca drumul să fie trasat cu linie continuă.
Petentul a adus la cunoștința instanței că agentul constatator se afla la distanța de peste 300 m de locul unde a revenit pe sensul său de mers și de locul în care a început manevra de depășire la o distanță de aproximativ 500 m.Din locul în care se afla agentul constatator nu avea cum să observe că petentul a revenit pe sensul său de mers înainte de a începe linia continuă.Agentul constatator se afla poziționat în zona Penitenciarului Pelendava și i-a zis că atunci când a coborât dealul din zona vilelor țigănești (înainte de pod) a depășit o mașină.Este adevărat că a depășit o mașină, dar în zona în care a depășit nu este depășirea interzisă.
În susținerea celor afirmate înțelege să se folosească de martorul D. L. F. și de înscrisurile depuse la dosar.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 OG 2/2001.
Petentul a depus la dosar: procesul-verbal contestat original, copie CI, taxă judiciară de timbru 20 lei, chitanța nr._ din 21.03.2014, împuternicire avocațială.
La data de 14.04.2014 intimatul a formulat întâmpinare la plangerea contravențională pe care o considera neîntemeiata solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația dc fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19.05.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare
La solicitarea petentului instanța a încuviințat audierea martorului D. L. F. și a fost citat conform art. 33 din OG nr.2/2001 martorul B. G. D. menționat în procesul verbal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 20.03.2014 de către un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120/1 din RA OUG nr. 195/2002 și sancționată de art.101/3/e din O.U.G. nr.195/2002.
S-a reținut că petentul a condus autoturismul cu nr._ pe DN6-Km219 și a depășit neregulamentar alt autoturism pe sector de drum unde această manevră este interzisă, semnalizat cu indicatoare și marcaj axial continuu.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de principiu, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.
Din declarația martorului D. L. F., rezultă că în primăvara acestui an, într-o zi, după-amiază, circula cu petentul din direcția Celaru – C., cu autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ și la podul din localitatea C. petentul a efectuat manevra de depășire a unui autoturism în sector de drum cu linie discontinuă, martora s-a uitat înapoi și a constatat că nu era amplasat nici un indicator de interzicere a depășirii. Au fost opriți la cca. 200 – 300 m față de locul unde a efectuat petentul depășirea, s-a legitimat și apoi a mers a mașina de Poliție, apoi petentul a venit cu procesul-verbal întocmit.
După ce petentul a intrat pe banda de mers spre C., unde se termină podul era linie continuă, iar de la distanța la care se aflau agenții de poliție nu puteau să observe marcajul de pe șosea și nici autoturismul când efectua depășirea.
Prin urmare, petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care, constatând că prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnată, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul B.-V. F. și va dispune anularea procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată petentul B. V. F., domiciliat în ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul verbal . nr._, încheiat la data de 20.03.2014 de I. D.-Serviciul Rutier C. și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.
Ia act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2014 .
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B
4 exe. R.B. 12 Ianuarie 2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9682/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7342/2014.... → |
|---|
