Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 7838/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul V. J. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul a înaintat cazierul auto al petentului, după care,
Instanța procedează la legitimarea petentului V. J., acesta prezentând CI . nr._.
Petentul depune la dosar dovada achitării amenzii contravenționale, învederând că își menține plângerea formulată, însă renunță la audierea martorului, arătând că a plătit amenda iar agentul constatator putea să dea o altă sancțiune. Solicită instanței să se revină asupra suspendării permisului.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale și teritoriale a Judecătoriei C., cu soluționarea cauzei, constatând că potrivit art. 94 NCPC și art. 32 OG 2/2001R, este competentă material, general și teritorial să soluționeze cauza.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe:
Petentul solicită proba cu înscrisuri.
Instanța, având in vedere disp. art. 254, 255, 258 NCPC, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Ia act că petentul renunță la proba testimonială.
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei si probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 2 luni durata necesara pentru cercetarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, in conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, instanța declară deschise dezbaterile si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea în parte a plângerii conform celor arătate în ședința publică și revenirea asupra sancțiunii privind reținerea permisului de conducere.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 11.06.2014 sub nr. _, petentul V. J. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul I. D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, solicitând anularea acestuia.
A motivat că la data de 31.05.2014 a condus autoturismul VW P. cu numărul de înmatriculare_ pe D.N.65 E, în afara localității C. iar la bord vitezometrul îi indica 130 km/h, moment în care s-a intersectat cu un MCV aflat în mișcare al Poliției Rutiere care brusc l-au oprit. A prezentat documentele pentru control moment în care i-a fost comunicat că a condus autoturismul cu viteza de 142 km/h, fiindu-i i reținut permisul de conducere și sancționat cu 9 puncte amendă.
Menționează că pe acel sector de drum din afara localității nu era montat vreun indicator de restricția vitezei, autoturismul MCV al Poliției Rutiere se afla în mișcare și nu poate indica cu exactitate viteza cu care a condus, având și un martor ce se afla cu el în autoturism și care a văzut acul vitezometrului indicând 130 km/h.
Solicită anularea sancțiunii aplicate, înlocuirea acesteia cu o altă sancțiune prevăzută de art. 98, alin. 4, cls. 3 din O.U.G. 195/2002 R., deoarece nu a depășit cu viteza de 52 km/h limita legală admisă, a depășit numai cu 40 km viteza legală admisă, existând și o toleranță în acest caz.
În dovedirea plângerii, propune ca martor pe B. I., care se afla în autoturism cu petentul.
A semnat și primit procesul-verbal pentru a depune contestație în termenul legal deoarece nu este de acord cu viteza de 142 km/h menționată în procesul-verbal.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31, alin. 1 din O.G.2/2001, art. 118, alin. 1 ind. 1 și art. 118, alin. 2 din O.U.G. 195/2002 R.
Intimatul a formulat întâmpinare la plângerea contravenționala, considerând-o neîntemeiată.
A invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin in cauza dedusă judecații având in vedere că fapta a fost săvârșită în afara municipiului C., jud.D., respectiv DN65, km. 12+200m și în conformitate cu prev. art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, s-a solicitat declinarea competentei de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei C..
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art. 315 NCPC intimata se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al stalului aflat in exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, învederează instanței de judecata ca deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezulta ca procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt si încadrării in drept.
Învederează de asemenea, că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art.l din Regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, in cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de « latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a arătat in mod expres ca atat timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
Fapta reținuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteza peste limita legala admisa, exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând fotografii, buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar.
Precizează că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din N.M.L. nr.021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
De asemenea solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din același act normativ, întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In drept, invocă prevederile OUG nr.195/2002 Rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. si OG nr. 2/2001.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
In baza art. 411 alin. 1, pct. 2 din C. solicită judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului unității.
Prin sentința civilă nr. 3132/23.10.2014, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată de intimat, și a declinat cauza in favoarea Judecătoriei C., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2014 si repartizat aleatoriu completului civil nr. 15.
Potrivit rezoluției Președintelui de complet din data de 14.11.2014, s-a fixat termen de judecată la 11.12.2014, cu citarea părților in ședință publică. S-a dispus si emiterea unei adrese către I. D., pentru a comunica cazierul auto al petentului V. J., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/25.11.2014.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, . nr._/31.05.2014, petentul V. J. a fost sancționat cu amendă contravențională și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 65 km 12+200 m, în afara localității C., cu viteza de 142 km/h, înregistrată de aparatul radar.
Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea – "Nu sunt obiecțiuni".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, căreia i-a dat o calificare juridică corectă - art. 102, alin. 3, lit. e și art. 50 alin. 1 din OUG nr. 195/2002R - așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară, cele consemnate fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in aplicarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
Deși petentul a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, instanța, în considerarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, și a susținerilor petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt confirmate de planșele foto existente la dosar, f. 18, din care se poate observa că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a circulat la data de 31.05.2014 ora 19:22:43 cu viteza de 142 km/h, pe un sector de drum cu limita maximă de viteză de 90 km/h.
Instanța constată că înregistrarea este conformă prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 187/2009, cuprinzând data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, fiind respectate reglementările legale actuale, în condițiile abrogării dispozițiilor pct. 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05, prin Ord. nr. 187/2009.
De asemenea, având în vedere limitele erorii tolerate, potrivit pct. 3.1.1. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru măsurarea vitezei, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționator, cât și în regim de deplasare, se constată că valoarea înregistrată, respectiv aceea de 142 km/h, depășește cu 52 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, de 90 km/h, potrivit art. 50 alin.1 lit. a din OUG nr.195/2002, republicată. Astfel, în cauză, aparatul radar a fost identificat corespunzător în cuprinsul procesului-verbal – AUTOVISION . 110 montat pe auto MAI_ – fiind omologat și verificat metrologic.
În plus, instanța mai retine ca utilizarea formularului 1D nu este necesară, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002R, decât în situația în care procesul-verbal de contravenție se încheie ulterior săvârșirii faptei, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Or, în speță, procesul-verbal a fost întocmit imediat după săvârșirea faptei, în prezența petentului, căruia i-a fost înmânat și care a semnat de luare la cunoștință, fără obiecțiuni.
De altfel, chiar petentul, prin susținerile din plângerea contravențională, recunoaște implicit fapta contravențională reținută în sarcina sa, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă din fișa de cazier auto, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, dat fiind că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent și să mentină ca temeinic si legal procesul-verbal . nr._/31.05.2014 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. J., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., județul M., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în mun. C., ., C., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./06.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
