Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 17993/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petentul F. D., cu domiciliul în București, ., ., sector 4, in contradictoriu cu intimata IPJ D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța constată că a fost detașată fila nr. 24 din dosar reprezentând dovada de citare a unei părți dintr-un alt dosar și va dispune renumerotarea filelor din dosar.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze în raport de dispozițiile art. 94 pct. 4 din codul de procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța încuviințează în parte, pentru petent, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ., probele solicitate de acesta, respectiv, în cadrul probei cu înscrisuri, proba cu înregistrările video sau foto și dovada omologării și verificării metrologice a cinemometrului folosit pentru înregistrare.
Instanța respinge celelalte probe solicitate de petent, ca nefiind utile cauzei.
Instanța ia act că petentul nu mai insistă în proba testimonială cu un martor.
Instanța încuviințează, pentru intimată, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisurile depuse la dosar odată cu întâmpinarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea formulata de petentul F. D. in contradictoriu cu IPJ D. a formulat plangere contraventionala impotriva procesului verbal . nr._ incheiat la data de 23.04.2014 si comunicat la data de 23.04.2014 prin care a solicitat in principal, anularea procesului verbal . nr._/23.04.2014 ca fiind nefondat, netemeinic si nelegal, iar in subsidiar, inlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertisment.
Pe cale de consecința, a solicitat sa se dispuna restituirea către petent a sumei de 170 Iei, reprezentând amenda pe care a achitat-o in mai puțin de 48 de ore de la comunicarea procesului--verbal atacat, potrivit chitanței nr. ACC_ din data de 25.04.2014.
In motivarea plangerii se arata ca in fapt, la data de 23.04.2014 petentul se deplasa in localitatea Pielesti, conducând autovehiculul marca Mercedes având nr de inmatriculare_, proprietatea petentului, cand a fost oprit de către un echipaj de politie. Aceștia l-au oprit pe motiv ca ar fi condus cu viteza de 71 Km in localitate si nu a avut luminile de intalnire aprinse.
Potrivit procesului-verbal . nr._/ 23.04.2014, petentul a fost sacntionat cu amenda in cuantum de 340 lei, (4 puncte amenda si 5 puncte de penalizare), intrucat in ziua de 23.04.2014: ,,A condus auto Mercedes cu nr_ cu viteza de 71 km/h in localitate măsurata cu aparatul radar Autovision . 111 montat pe auto MAI_ si nu a folosit luminile de intalnire "
Petentul sustine ca le-a explicat agenților de circulație ca mașina sa indica o viteza de 55 km/ora, dar aceștia nu au avut bunăvoința nici măcar de a asculta ce avea de spus. Chiar a insistat către agenții de circulație sa i se arate proba video sau imaginile inregistrate de unde reiesea ca avea viteza de 71 km/ora.
Solicita sa se constate ca acest proces-verbal este nelegal incheiat având in vedere următoarele:
In hotărârea pronunțata in cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridiciate nu poate opera decât pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situația ca persoana invinuita de săvârșirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal desi din probele administrate de „acuzare" instanța nu poate fi convinsa de vinovăția „acuzatului", dincolo de orice indoiala rezonabila.
De asemenea solicita sa se constate ca in procesul-verbal atacat prin prezenta plangere nu sunt menționate datele de identificare ale aparatului radar folosit si nici identitatea operatorului.
Mai mult, agentul constatator nu a folosit ca model de proces-verbal prevazut de anexa 1 D la Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002.
Conform art. 181 din OG nr 195/2002. - (1) ,,In situația in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier incheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut in anexa nr.1D".
A solicitat sa se solicite intimatei sa depună la dosarul cauzei dovada omologării si verificării metrologice a cinemometrului folosit pentru inregistrare.
In general, starea de fapt nu este descrisa corect si complet pentru ca instanța sa poată verifica indeplinirea cerințelor legale pentru ca inregistrarile sa poată fi folosite ca proba si in plus nici agentul si nici organul constatator nu au comunicat petentului inregistrarile făcute.
Prin urmare, datorita modului in care a fost intocmit procesul-verbal instanța nu poate verifica temeinicia acuzației aduse.
In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator nu i-a adus la cunoștința dreptul de a face obiectiuni cu privire la conținutul actului de constatare, desi era obligat sa faca acest lucru. Acesta a trecut pur si simplu la aceasta rubrica „Nu sunt". Acesta i-a comunicat la final unde trebuie sa semneze pentru a putea lua procesul-verbal direct de la ei.
Potrivit dispozițiilor legale in vigoare obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Petentul nu era obligat sa circule cu luminile aprinse pe timpul zilei, intrucat potrivit art. 114 din OUG 195/2002: „(1) Conducătorii de autovehicule și tramvaie sunt obligați să folosească instalațiile de iluminare și/sau semnalizare a acestora, după cum urmează: b) luminile de întâlnire sau de drum, în mers, atât în localități, cât și în afara acestora, după gradul de iluminare a drumului public;" iar ora la care subsemnatul am fost oprit de echipajul de politie era 8.30, ora la care se vede foarte bine afara având in vedere ca la sfârșitul lunii aprilie lumina este destul de puternica la aceasta ora.
Mai mult, sustine ca avea aprinse luminile de poziție si proiectoarele cu care este prevăzut autovehiculul pe care subsemnatul il conducea.
Potrivit dispozițiilor Ordonanței 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor solicita sa se dispuna conform art.5,7,16 alin. 1 (arătarea tuturor imprejurărilor, care pot servi la aprecierea gravitații faptei), art.21 alin.3 (sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului precum si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
Conform art. 34 al Ordonanței Guvernului 2 din 2001, instanța are obligația de a administra din oficiu toate probele necesare in vederea stabilirii unei stări de fapt cat mai corecte, chiar si in lipsa unei solicitări a petentului, pentru aflarea adevărului, si, in principal, prin verificarea indeplinirii condițiilor - prevăzute de lege cu sancțiunea nulității absolute - in ceea ce privește forma procesului verbal. Aplicarea oricărei sancțiuni trebuie făcuta proporțional cu gradul de pericol social concret. Gradul de pericol social abstract se regăsește in limitele sancțiunii fixate de legiuitor, sarcina stabilirii gradului de pericol social concret revenindu-i persoanei competente sa aplice sancțiunea, si, nu in ultimul rand, instanței de judecata.
Pentru aceste motive solicita a se constata ca sancțiunea aplicata este disproporționata având in vedere ca petentul nu era obligat sa am aprinse luminile de intalnire si nici un aveam viteza de 71 km.
In dovedire a solicitat urmatoarele probe: inscrisuri, respectiv inregistrarile foto sau video efectuate, dovada omologării si verificării metrologice a cinemometrului folosit pentru inregistrare, foaia de parcurs a autovehicolului de politie si datele de identificare si de pregătire profesionala ale agentului care a efectuat înregistrarea precum si audierea unui martor.
La data de 12.05.2014 instanta a dispus comunicarea cererii catre intimata care la data de 24.06.2014 a depus intampinare la dosar prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii se arata ca procesul verbal de contraventie este incheiat cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de OG 2/2001.
Solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A solicitat proba cu inscrisuri, respectiv plansa foto cuprinzand 9 fotografii si buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar.
De asemenea solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicita aceasta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile intimatei si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 27.06.2014 instanta a dispus comunicarea intampinarii catre petent care nu a depus raspuns la intampinare .
Instanta a acordat primul termen de judecata la data de 14.10.2014 pentru cand a dispus citarea partilor.
La acest termen instanta a incuviintat proba cu inscrisuri pentru ambele parti.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 23.04.2014, petentul F. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei întrucât s-a retinut în sarcina sa că în data de 23.04.2014, ora 8,27 a condus auto marca Mercedes cu nr._ cu viteza de 71 km/h, abatere ce a fost filmată cu aparatul radar ROM 111 montat pe auto MAI_ si cu avertisment intrucat nu a folosit luminile de intalnire.
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent și România a fost condamnatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv cã s-a încãlcat prezumția de nevinovãție într-o procedurã contravenționalã (a se vedea paragr. 66-69 din Hotãrârea A. împotriva României, publicatã pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzioneazã că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiazã de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
In plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii si cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depasească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Analizând materialul probator existent în cauză instanța reține următoarele:
Conform Normelor de Metrologie Legală Nml 021 – 05 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre-radare)”, publicată în Monitorul Oficial nr. 1102bis din 07.12.2005, astfel cum au fost modificate prin Ordinul nr. 187 din 14.07.2009 din Monitorul Oficial nr. 546 din_ înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elementele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestui.
De asemenea, potrivit art. 121 din RAOUG 195/2002 conducătorii de autovehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehicul condus, iar potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 constituie contravenție “depășirea cu 21 -30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Potrivit art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de contravenție.
Instanța constată că în cauză intimata a înaintat 9 fotografii de tip radar (f. 19) în care se distinge imaginea autovehiculului petentului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, data si ora măsurării vitezei care corespund cu cele mentionate în procesul verbal de contraventie precum și valoarea vitezei măsurate de 71 km/h.
De asemenea, în procesul verbal de contravenție se menționează faptul că petentul a fost filmat cu aparatul radar . 111 montata pe MAI34606 intimata depunând la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 19.03.2014 al aparatului radar menționat în procesul verbal de contravenție, în termenul de valabilitate de 12 luni, făcând prin acesta dovada înregistrării vitezei autovehiculului petentei cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum prevăd dispozițiile care reglementează contravenția pentru care petenta a fost sancționată. Omologarea aparatului radar se stabilește tot prin cercetarea buletinului depus, întrucât în cuprinsul acestuia apare indicativul de aprobare de model.
De asemenea, instanta retine că din fotografiile depuse în probatiune de intimata se poate observa cu usurintă că petentul se deplasa în localitate.
Referitor la motivele de nulitate a procesului verbal invocate de petentul F. D. în plângerea contravențională, instanță constată că acestea nu sunt motive de nulitate absolută, acestea fiind prevăzute în mod expres de art. 17 din OG.2/2001, ci motive de nulitate relativă.
Neîncheierea procesului verbal în conformitate cu anexa 1 D astfel cum prevăd dispozițiile art. 181 din RAOUG atrage sancțiunea nulității relative a procesului verbal, ori în cauză petentul nu a făcut dovada faptului că ar fi suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Instanta retine că anexa 1D cuprinde in plus fața de anexa 1A o rubrică specială pentru identificarea aparatului radar cu care au fost efectuată măsurarea vitezei petentului, însă atâta timp cât aceste date sunt mentionate în procesul verbal de contraventie, nu s-a produs nicio vătămare petentului întrucât instanta are posibilitatea să verifice dacă măsurarea vitezei s-a făcut in conditii de legalitate, respectiv cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic. Astfel, acest motiv de nelegalitate invocat de petent este neîntemeiat
În ceea ce privește lipsa obiecțiunilor petentului în procesul verbal de contravenție Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite prin decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din_ a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În speță, instanța apreciază că petentul nu a reusit să facă această dovadă. Pentru a ajunge la această concluzie instanța a luat în considerare și faptul că petentul a avut posibilitatea de a-și prezenta pe larg obiecțiunile prin intermediul prezentei plângeri contravenționale, susțineri analizate în prezenta hotărâre.
Ambele fapte au fost descrise in mod corespunzator, instanta putand identifica contraventiile si verifica sanctiunile aplicate.
In ceea ce priveste cea de-a doua contraventie, desi petentul a mentionat ca nu era necesar sa foloseasca luminile de intalnire, intrucat era lumina, acesta nu a facut dovada sustinerilor sale prin probele administrate.
Cu privire la sancțiunea aplicată instanța apreciază că aceasta este corect individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 21 din OG 2/2001, ținând cont de faptul că fapta prezintă pericol social ridicat întrucât rularea cu o viteză de 71 km/h în localitate, unde viteza maximă legală este de 50 km/h, poate pune în pericol pe ceilalti participanti la trafic. In ceea ce priveste cealalta contraventie, i s-a aplicat doar sanctiunea avertismentului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța constată că petentul a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat, nereușind să răstoarne prezumtia de temeinicie de care se bucură acesta până la proba contrară, procesul verbal fiind legal și temeinic, motiv pentru care va respinge plângerea contravențională formulată de petentul F. D. ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 23.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petentul F. D., cu domiciliul în București, ., ., sector 4, in contradictoriu cu intimata IPJ D., cu sediul în C., ., județul D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. C. G. T. L.
Red.BCG
tehnoredact. BCG.
4 ex./14.11.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8423/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 07/2014.... → |
|---|
