Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 3974/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta M. P. C. M., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 21.01.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. - Serviciul Politiei Rutiere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta personal și martorul I. C. G., intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul I. C. G., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Petenta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petenta solicită admiterea plângerii; anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere; învederează că cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespund realității, iar procesul verbal de contravenție a fost completat după plecarea sa; în urma discuțiilor avute cu agentul constatator, acesta a refuzat să-i restituie actul de identitate; în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, cu avertisment; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
La data de 05.02.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ plângerea contravențională formulată de petenta M. P. C. M., prin care solicită anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 21.01.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., exonerarea sa de plata amenzii contravenționale aplicată prin acesta și anularea măsurii privind reținerea permisului de conducere.
A invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție, nulitate prevăzută de art. 16,17 din OG 2/2001, întrucât agentul constatator a inserat în procesul verbal, după ce a consemnat o parte din obiecțiunile sale, și alte mențiuni despre care nu avea cunoștință la momentul prezentării procesului verbal, astfel că procesul verbal este nul întrucât acesta cuprinde adăugiri față de momentul întocmirii și prezentării lui de către agentul constatator; a arătat că agentul constatator a procedat de această manieră, întrucât dacă petenta ar fi observat mențiunile,total eronate, referitoare la lipsa vreunei persoane din autoturism, ar fi solicitat negreșit să se consemneze contrariul; a mai arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât nu conține datele de identificare ale martorului asistent, cu atât mai mult, cu cât acesta a fost menționat după plecarea sa, după ce agentul constatator ii prezentase procesul verbal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 21.01.2014, ora 15:50, a circulat cu autoturismul pe . din direcția Primarie către Judecătoria C., unde a fost oprită de un echipaj de poliție care i-a solicitat actele la control, iar dupa prezentarea documentelor, agentul constatator i-a comunicat ca urmează să-i rețină permisul de conducere deoarece nu aacordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversare. A arătat că, întrucât a relaizat că agentul constatator comite un abuz, a încercat atât ea, cât și persoanele care se aflau în mașină, să-i explice faptul că susținerile sale nu corespund realității, mai mult, solicitându-i agentului să verifice camerele de luat vederi din zonă, însă agentul constatator nu i-a luat în seamă. După aceste discuții s-a deplasat la mașină și s-a întors cu procesul verbal de contravenție scris și cu dovada completată, returnându-i certificatul de înmatriculare nu și acul de identitate. A mai arătat că agentul constatator nu i-a permis să înscrie personal obiecțiunile în procesul verbal. A mai arătat că înmomentul în care a primit prin poștă, procesul verbal, a observat că acesta cuprinde și alte completări despre care nu avea cunoștință la momentul prezentării procesului verbal și care, în fapt, nu sunt reale.
A invocat articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoz. OG 2/2001.
In probațiune a solicitat incuviințarea probei cu inscrisuri și a probei testimoniale.
La plângere, petentul a anexat în original procesul verbal de contravenție contestat, dovada comunicării acestuia.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 20 lei.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 19.02.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A solicitat incuviințarea probei testimoniale cu martorul I. C. G..
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin serviciul registratură petentul a depus la data de 12.02.2013 răspuns la întâmpinare, prin care reluând susținerile din plângerea contravențională a solicitat admiterea acesteia.
La termenul de judecată din data de 13.05.2014, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați la data de 17.06.2014, martorii C. S. și P. M., propuși de petentă și la data de 16.09.2014, martorul asistent, semnatar al procesului verbal de contravenție, I. C. G., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 21.01.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petenta M. P. C. M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 republicata, cu modificările ulterioare cu amendă în cuantum de 340 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petenta, la data de 21.01.2014 ora 15.30 a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . din direcția Unirii și la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere la un pieton angajat in traversarea străzii din partea stângă a conducătoarei.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicata, cu amendă în cuantumul legal de 320 lei.
Procesul verbal a fost semnat de către petentă, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat "am acordat prioritate ".
Agentul de poliție a mai menționat și faptul că petenta se afla singură in autoturism.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, că petenta a invocat mai multe motive de nelegalitate.
In ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la obiecțiunile consemnate de agentul constatator, ulterior momentului in care i s-a prezentat procesul verbal contravențional, instanța reține că este neîntemeiat.
Conform art. 16, alin. 7 din OG nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 că nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiectiuni, astfel cum acestea sunt inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei, și în consecință pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, în condițiile art. 175 Cod procedură civilă.
Instanța reține și faptul că petenta a refuzat primirea procesului verbal la momentul întocmirii acestuia. Este adevărat că este un drept al acesteia de a refuza primirea, insă aceasta nu a făcut dovada că ulterior agentul de poliție ar fi consemnat și alte mențiuni care nu sunt conforme cu realitatea.
Astfel, potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Așadar, martorul care semnează procesul verbal contravențional confirmă numai încheierea acestuia in lipsa semnăturii contravenientului, nefiind impusă mărturia sa pe aspectul faptei descrise in procesul verbal.
Din analiza cuprinsului procesului verbal contestat instanța reține că agentul constatator a menționat numele martorului asistent și CNP acestuia. Astfel, prin menționarea CNP-ului martorul poate fi cu ușurință identificat, ceea ce de altfel s-a și întâmplat in cauză, intimatul precizând numele și adresa acestuia prin întâmpinare. Mai mult, la momentul ascultării martorului asistent instanța a procedat la verificarea și notarea CNP-ului in declarația acestuia.
Astfel, instanța va respinge apărarea petentei privind nemenționarea in cuprinsul procesului verbal a datelor de identificare ale martorului asistent.
Verificând din oficiu legalitatea, constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Sustinerile petentei în sensul nu se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Declaratia martorului C. S. urmează a fi inlăturată pentru urmatoarele motive: 1. martorul este coleg de serviciu cu petenta, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia și dorința acestuia de a o ajuta pe petentă să scape de răspunderea contravențională; 2. martorul a declarat că nu s-a aflat nici o persoană pe trecerea de pietoni in momentul in care petenta a trecut trecerea de pietoni, ci anterior aceasta a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate unor persoane; 3. este si mai putin plauzibil ca martorul sa îsi aminteasca cu exactitate data la care s-a savârsit fapta, resepctiv 21/22 ianuarie 2014, cu excepția situației în care declaratia a fost pregatita împreuna cu petenta care detinea procesul-verbal; 4. este neplauzibil ca martorul să fi observat cu atenție trecerea de pietoni si nu avea niciun motiv pentru a se uita cu atenție, neștiind ca petenta urma sa fie sanctionată; 5. mai mult, martorul se afla pe bancheta din spate a autoturismului, ceea ce e puțin probabil ca acesta să fi fost atent la drum.
Declaratia martorului P. M. urmează a fi inlăturată pentru urmatoarele motive: 1. martorul este coleg de serviciu - colaborator cu petenta, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia; 2. martorul a declarat că petenta a oprit autoturismul pentru a acorda prioritate unui grup de pietoni la trecerea de pietoni din fața Teatrului Național din C.; 3. este neplauzibil ca martorul să fi observat cu atenție trecerea de pietoni si nu avea niciun motiv pentru a se uita cu atenție, neștiind ca petenta urma sa fie sanctionată.
Instanța reține declarația martorului I. C. G., martorul asistent semnatar al procesului verbal contravențional, care a precizat că la data intormirii actului contestat, fusese oprit de un agent de poliție in față la Universitate pentru verificarea documentelor. La un moment dat agentul de poliție l-a rugat să privească către trecerea de pietoni pentru a observa cum un autoturism de culoare albă sau o altă culoare deschisă nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat pe trecerea de pietoni. Martorul a mai preciza că respectivul autoturism nu avea numere de D..
Susținerile petentei in sensul că agentul de poliție a comis un abuz nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă. Astfel, in situația in care aceasta aprecia că agentul constatator a sovârșit un abuz in exercitarea funcției sale, avea posibilitatea de a efectua plângere împotriva acestuia, insă nu s-a probat acest demers.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus – menționate, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petenta M. P. C. M., cu domiciliul în C., .. 18A, jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 21.01.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. - Serviciul Politiei Rutiere,cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red.LDB
tehCCE/4ex/22.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
