Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 6845/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. O. C., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 06.02.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Poliția Orașului B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat O. M. pentru petent și P. L., intimatul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 NCPCiv, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul P. L., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Avocat O. pentru petent, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat O., pentru petent, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost precizată; anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii aplicate; în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii, cu avertisment; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
La data de 24.02.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ plângerea contravențională formulată de petentul P. O. C., prin care solicită anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 06.02.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Poliția Orașului B., anularea celor 15 puncte amendă, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1275 lei, 2 puncte de penalizare și a avertismentului și aplicării contravenției pentru neefectuarea inspecției tehnice periodice.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că a circulat cu autoturismul marca Daewo Matiz, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 56, localitatea Piscu S., fără a avea asuma sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului,, precum și faptul că autoturismul avea ITP-ul expirat la data de 31.05.2012. A arătat că cele reținute în prin procesul verbal de contravenție, nu corespund realității, întrucât în data de 06.02.2014, ora 11:10, în timp ce se deplasa dinspre C., către Lișteava pe DN 56, către locul său de muncă, în localitatea Piscu S. a fost oprit de un echipaj de poliție, sub pretextul că nu poartă centura de siguranță, fapt neadevărat. Agentul de poliție i-a solicitat actele la control, permisul și cartea de identitate, acte pe care i le-a prezentat, apoi a plecat.
Arată că la data de 07.02.2014 a primit prin poștă procesul verbal de contravenție, în care era menționat refuz să semnez și să iau la cunoștință de procesul verbal, acesta fiind semnat inclusiv de un martor asistent. A mai arătat că în momentul în care a verificat ITP-ul a obsrevat că acesta era expirat, însă nu a cunoscut acest fapt, întrucât mașina era a fostei soții, care i-a imprumutat-o pentru o perioadă scurtă de timp. A precizat că, atâta timp cât agentul constatator nu a reținut în mod corect starea de fapt, nu se impunea sancționarea sa cu aplicarea celor 15 puncte amendă în cuantum de 1275 lei, 2 puncte penalizare și avertisment, ci doar sancțiunea pentru lipsa ITP-ului.
A invocat articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoz. OG 2/2001, OUG 195/2002. .
In probațiune a solicitat incuviințarea probei cu inscrisuri și a probei testimoniale.
La data de 17.03.2014, petentul a depus la dosar precizare la acțiunea principală, în care a reiterat susținerile din plângere.
În subsidiar a solicitat, în conforimitate cu dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, înlocuirea sancțiunii cu caracter contravențional cu sancțiunea avertismentului.
La plângere, petentul a anexat în original și xerocopie, procesul verbal de contravenție contestat, dovada comunicării acestuia, xerocopie de pe cartea de identitate, cartea de identitate a autoturismului și certificatul de înmatriculare, Sentința civilă nr. 1949/01.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 20 lei.
Intimatul legal citat a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare la data de 01.04.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată.
A solicitat ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
A precizat faptul că nu deține material probatoriu, fapta fiind constatată personal de agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin serviciul registratură petentul a depus la data de 25.04.2014 răspuns la întâmpinare, prin care reluând susținerile din plângerea contravențională a solicitat admiterea acesteia.
La termenul de judecată din data de 27.05.2014, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați la data de 17.06.2014, martorul asistent G. D. și la data de 16.09.2014, martorul P. L., propus de petent, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 06.02.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul P. O. C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 102 alin. 1 pct. 1 și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 1275 lei.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 06.02.2014 ora 1100, a condus autoturismul marca DAEWOO MATIZ cu nr. de înmatriculare_ pe DN 56 in loc. Piscul S., fără a avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului. Fiind verificat a rezultat că verificarea ITP a expirat in data de 31.05.2012. De asemenea nu a purtat centura de siguranță in timpul mersului.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 102 alin. 1 pct. 1 și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 1275 lei .
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat ” refuză să semneze”.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate dar verificând din oficiu cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Instanța reține că petentul a recunoscut săvârșirea unei dintre fapte, respectiv contravenția care sancționează circulația pe drumurile publice cu un autotrism având inspecția tehnică periodică expirată. Faptul că autoturismul era al fostei soții nu il exonerează de la răspunderea contravențională, in condițiile in care are obligația legală de a verifica documentele autoturismului în momentul la care se circulă cu acesta pe un drum public.
Sustinerile petentului în sensul nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale de a nu avea asupra sa permisul de conducere și certificatul de înmatriculare precum și cea de a circula fără a purta centura de siguranță nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă.
Declaratia martorului P. L. urmează a fi inlăturată pentru urmatoarele motive: 1. martorul este coleg cu petentul, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia; 2. martorul a declarat că petentul a prezentat agentului de poliție toate documentele care i-au fost solciitate, iar după verificare i-au fost restituite; 3. este putin plauzibil ca martorul sa îsi aminteasca cu exactitate dacă petentul a prezentat toate documentele agentului de poliție mai ales că nu le-a verificat in prealabil și nici nu avea vreun motiv in condițiile in care nu știa că petentul urmează a fi sancționat; 4. este neplauzibil ca martorul să iși amintească cu exactitate dacă el și petentul au purtat sau nu centura de siguranță, in condițiile in care faptele au fost săvârșite in februarie 2014, iar audierea martorului a avut loc in data de 16.09.2014.
In ceea ce privește declarația martorului G. D., instanța reține că a semnat procesul verbal in calitate de martor asistent, insă nu are cunoștință despre situația de fapt reținută in cuprinsul acestuia.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-au reținut în sarcina petentului contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 102 alin. 1 pct. 1 și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul P. O. C., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat O. M., din C., ., nr. 22, ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 06.02.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Poliția Orașului B., cu sediul în B., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCE/4ex/22.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
