Contestaţie la executare. Sentința nr. 1208/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1208/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 34652/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1208
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte-C.-F. D.
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea S. C. în contradictoriu cu intimata R. G. IPURL C., având ca obiect " contestație la executare ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 03.02.2014, când în aceiași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.10.2013, sub nr._, contestatoarea S. C. a formulat contestație la executarea silită pornită la cererea creditorului R. G. IPURL C., de B. Z. I.-C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 525/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul O.-Secția a II-a Civilă în dosarul nr._ /a5, executare ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1021/E/2013, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa se constate nulitatea încheierii emisă la data de 16.10.2013 de către B. Z. I.-C. prin care au fost stabilite cheltuielile de executare pentru sumă de 2480 lei, să se constate nulitatea tuturor încheierilor, actelor și formelor de executare efectuate de către B. Z. I.-C. după pronunțarea încheierii anterior-menționată (somația din 16.10.2013), întoarcerea executării, suspendarea executării și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că prin înștiințarea emisă la data de 16.10.2013 în dosarul nr. 1021/E/2013 B. Z. I.-C. i-a adus la cunoștință faptul că a fost declanșată împotriva sa urmărirea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 525/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ /a5, comunicându-i-se, totodată, titlul executoriu, încheierea nr._/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, încheierea din data de 16.10.2013 emisă de B. Z. I.-C. în dosarul execuțional nr. 1021/E/2013, privind stabilirea cheltuielilor de executare și somația emisă la aceeași dată.
Contestatoarea a mai precizat că, prin sentința civilă nr. 525/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ /a5 s-a dispus obligarea acesteia la restituirea buldoexcavatorului tip CASE, . 58OF732687, . MC_ sau, în situația în care acesta nu mai există, să restituie contravaloarea debitoarei, iar prin încheierea pronunțată la data de 03.10.2013 de către Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite ce urmează a se efectua în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă anterior-menționată.
În ceea ce privește încheierea din data de 16.10.2013 dispusă de B. Z. I.-C. în dosarul execuțional nr. 1021/E/2013, contestatoarea a precizat că în cuprinsul acesteia nu se face referire la locul întocmirii și la procedura de executare care face obiectul încheierii, mai mult, executorul nu i-a comunicat acesteia procesul-verbal de stabilirea a acestor cheltuieli și solicită cenzurarea cuantumului cheltuielilor, în temeiul dispozițiilor 669 alin. 4 C.p.civ.
Referitor la motivele temeinice ce justifică admisibilitatea cererii de suspendare a executării, contestatoarea a menționat că executarea este efectuată în baza unor acte de procedură date cu încălcarea legii.
Totodată, contestatoarea a mai precizat că bunul a cărui restituire a fost dispusă de Tribunalul O., există, urmând a fi predat în cel mai scurt timp.
În drept, contestatoare și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 711 și urm. C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 179 lei conform chitanței ., nr._- 22.11.2013(fila 20).
La dosarul cauzei, contestatoarea a depus, în scop probator, următoarele înscrisuri: înștiințarea din data de 16.10.2013, somația, încheierea din data de 16.10.2013 emise în dosarul de executare nr. 1021/E/2013, încheierea nr._/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, sentința civilă nr. 525/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ /a5.
Intimata nu a depus întâmpinare în condițiile dispozițiilor 205-208 NCPC, fiind decăzut din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Potrivit dispozițiilor art. 255-258 Cod de procedură civilă instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
La solicitarea instanței B. Z. I.-C. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 1021/E/2013.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
În fapt, prin sentința nr. 525 pronunțată la data de 25 iunie 2013 de Tribunalul O. – Secția A II A Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ / a5 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R. G. IPURL C. în contradictoriu cu pârâta S. C., pârâta fiind obligată să restituie reclamantei buldoexcavatorul tip CASE, . 58OF732687, . MC_ sau, în situația în care acesta nu mai există, să restituie contravaloarea debitoarei.
Întrucât debitoarea nu a executat benevol obligația impusă in sarcina sa, creditorul a declanșat executarea silită, fiind format dosarul de executare nr. 1021/E/2013 al B. Z. I.-C..
La data de 03 octombrie 2013, prin încheierea din Camera de Consiliu pronunțată în dosarul_/215/2013, Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite a sentinței nr. 525 pronunțată la data de 25 iunie 2013 de Tribunalul O. – Secția A II A Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /a5 (fila 34).
La data de 16.10.2013, s-a emis somație către contestatoarea S. C., comunicată acesteia la data de 17.10.2013, împreună cu încheierea din data de 16.10.2013 prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare în cuantum de 2480 lei( reprezentând onorariu executor) și titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 525 pronunțată la data de 25 iunie 2013 de Tribunalul O. – Secția A II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /a5.
Potrivit prevederilor art. 669, alin. 2 Cod proc. civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar, iar potrivit alin. 4 sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cheltuielile suportate trebuie să fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților în proces (opinio necessitatis), susceptibil de a fi o cauză de sărăcire a uneia dintre părți și de îmbogățire a alteia sau de pedeapsă civilă stabilită în folosul celui care triumfă în proces.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare, întrucât chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 669 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000 sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, iar potrivit Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, în cazul obligațiilor având ca obiect predarea unor bunuri, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, onorariul minim fiind în cuantum de 60 lei, iar onorariul maxim fiind în cuantum de 2200 lei,
Astfel, având în vedere conținutul încheierii emise de B. Z. I.-C. la data de 16.10.2013 se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 executorul judecătoresc stabilind un onorariu maxim în cuantum de 2480 lei (2200 lei plus TVA ).
Onorariul executorului judecătoresc, calculat în limitele impuse Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006, cum este cazul în speță, nu poate fi disproporționat de mare față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care acesta trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului, textul de lege anterior menționat înlăturând orice disproporție vădită.
De asemenea, instanța mai arată că potrivit dispozițiilor art. 669 alin. 4 Cod de procedură civilă sumele datorate ce urmează să fie plătite de debitor se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, astfel că executorul judecătoresc nu era obligat să-i comunice debitoarei și un proces verbal de stabilire a acestor cheltuieli de executare care au constat în onorariu executor judecătoresc, precum și faptul că potrivit dispozițiilor art. 39 alin 3 din legea 188/2000 executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
În ceea ce privește susținerea debitoarei referitoare la faptul că încheierea emisă de B. Z. I. C. la data de 16.10.2013 prin s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 2480 lei este lovită de nulitate întrucât nu cuprinde locul întocmirii și procedura de executare ce face obiectul încheierii instanța constată că este neîntemeiată întrucât în cuprinsul încheierii se menționează că procedura de executare ce face obiectul dosarului de executare 1021/E/2013 privește pe creditorul R. G. IPURL C. și debitorul S. C., executare silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 525 pronunțată la data de 25 iunie 2013 de Tribunalul O. – Secția A II A Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /a5, locul emiterii încheierii fiind sediul B. Z. I. C. - C., .. 31, jud. D..
Mai mult, instanța arată că contestatoarea putea să evite plata acestor cheltuieli de executare, dacă își îndeplinea obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 525 pronunțată la data de 25 iunie 2013 de Tribunalul O. – Secția A II A Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /a5, de buna voie, așa cum era obligată potrivit dispozițiilor art. 622 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Ca atare, instanța constată că actul de executare, respectiv încheierea emisă la data de 16.10.2013 de B. Z. I. C. este întocmită potrivit dispozițiilor legale, urmând a fi menținută.
Pentru toate aceste considerente având în vedere prevederile art. 669 C. pr. civ., instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S. Constanțaîn contradictoriu cu intimata R. G. IPURL C. ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite instanța urmează a o respinge ca rămasă fără obiect având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 718 alin. 1 cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță.
Având în vedere că suspendarea prevăzută de art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, are în vedere suspendarea cauzei până la soluționarea pe fond a contestației la executare și totodată că la acest termen cauza a rămas în pronunțare pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu privire la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare executării, instanța constată că este neîntemeiat, în condițiile în care actul de executare contestat nu a fost anulat.
De asemenea, având în vedere că a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S. C., instanța va respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S. C., domiciliată în B., .. 6, ., . în contradictoriu cu intimata R. G. IPURL C., cu sediul în C., ., .-C, jud. D., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, cerere de apel ce se depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2014.
Președinte,Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red. CFD./Tehnored. D.G.
4 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2014.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
