Plângere contravenţională. Sentința nr. 3191/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3191/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 33414/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3191/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. F. B. și pe intimatul I. D. SECTIA 1 POLITIE, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal . NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. V. I. G. pentru petent și martorul P. E. F., propus de petent, lipsă fiind intimatul, care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza dispoz. art. 312 N.c.pr.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorului P. E. F., propus de petent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Având în vedere că intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispoz. art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., constată cercetarea procesului încheiată și, nemaifiind cereri de formulat si alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 Cod proc.civ ., instanța declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul petentului .
Av. V. I. G. pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție contestat, fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.pr. civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 10.10.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul Troaca F. B. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/ 25 09 2013 emis de I. D., in principal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că, la data de 25 09 2013, se deplasa pe . proprietate personală înmatriculat sub nr._ a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere care l-a sancționat cu amendă in cuantum de 160 lei și două puncte penalizare pentru incalcarea dis part 36 alin 3 din OUG195/2002R pentru că a vorbit la telefonul mobil, deși arata petentul nu a folosit telefonul mobil.
Susține petentul că procesul verbal nu cuprinde descrierea faptei, așa cum prevăd disp art 16 alin 1 din OG 2/2001, respectiv cu indicarea datei, orei, locului și a altor împrejurări și că s-au indicat greșit doua texte de lege, iar aplicarea sancțiunii amenzii nu este justificată deoarece este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei și față de consecințele cesteia.
În drept, au fost invocate dispoz. art 118 pct 1 din OUG 195/2002 și art 16,17 și 21 din OG 2/2001.
A depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție . nr. nr._/ 25 09 2013 emis de I. D. și copie CI.
Intimatul, legal citat, în procedura de regularizare și fiindu-i comunicată copia cererii depusă de petent și a înscrisurilor doveditoare, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil ,iar măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii și că, deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a arătat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cf. art. 411 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
În drept, a invocat prev. C.pr.civ. și ale OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți și proba testimonială, fiind audiat martorul P. E. F., propus de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr. nr._/ 25 09 2013 emis de I. D., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 160 lei, deoarece s-a reținut în sarcina sa că a condus autoturismul marca VW Passat, înmatriculat sub nr._ pe . și a folosit telefonul mobil fără a avea dispozitiv de tip "mâini libere" conform legii, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 36 alin 3 din OUG 195/2002 Rep și este sancționată potrivit disp art 99 alin 2 din OUG 195/2002 Rep și art 108 alin1 lit a pct 2 din OUG 195/2002R.
Procesul verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica destinată obiecțiunilor contravenientului, petentul a arătat că: "nu sunt de acord cu cele menționate pot proba cu martori",.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Petentul a invocat neîncadrarea corecta a contravenției in textul de lege arătând ca s-au indicat doua texte de lege, dar aceste texte de legea au fost corect indicate și se coroborează întrucât art. 99 alin 2 face trimitere la art 108 alin 1 lit a din OUG 195/2002 rep, fapt care rezulta chiar din textul de lege reprodus de petent in plângerea contravențională.
În ceea ce privește nerespectarea disp art 16 din OG 2/2001 cu privire la menționarea datei, orei, locului și descrierea faptei, instanța nu poate primi aceasta susținere deoarece agentul a menționat in procesul verbal data, ora și locul săvârșirii fapte și a descris fapta.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța apreciază că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Prin plângere, petentul a susținut că starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nu este reală întrucât nu a folosit telefonul mobil.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Din declarația martorului P. E. F., propus de petent, instanța reține că acesta se afla în mașină cu petentul, fiind coleg cu acesta și plecând de la serviciu, iar pe . opriți de un agent de circulație care l-a oprit pe petent și i-a reproșat că vorbește la telefon. Martorul a mai aratat că in mașina era și soția petentului, sora și fetița acestuia.
Declaratia martorului urmează a fi înlăturată pentru considerentele ce succed: martorul este prieten cu petentul, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia, martorul a declarat că se întorcea cu petentul de la serviciu, fiind colegi, dar in același timp a arătat că in mașina era și familia petentului respectiv soția, sora și copilul, care cel mai probabil nu lucrează împreuna cu petentul, deci fie nu se întorceau de la serviciu, fie martorul nu se afla in mașina și este puțin plauzibil ca martorul sa își amintească cu exactitate data la care s-a săvârșit fapta, după 6 luni de la săvârșirea acesteia cu excepția situației în care declarația a fost pregătita împreuna cu petentul care deținea și procesul-verbal
În concluzie, instanța constată că, deși contestă parte din starea de fapt reținută în actul de contravenție, petentul nu și-a dovedit susținerile din plângerea contravențională, deși, conform art.249 Cod pr civil, sarcina probei propriilor susțineri îi revine.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, petentul arătând că sancțiune aplicată este mut prea aspră in raport cu fapta, instanța apreciază că in cauza își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și art. 21 alin 3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală, iar sancțiunea aplicată, amendă in cuantum de 160 lei pentru folosirea telefonului mobil fără a avea dispozitiv "mâini libere", a fost corect și întemeiat stabilita deoarece aplicarea unui avertisment nu ar fi fost suficient pentru a-i atrage atenția petentului ca în viitor să respecte disp. OUG 195/2002 R și HG 1391/ 2006.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat și de asemenea nu au fost dovedite împrejurări care să-i circumscrie favorabil petentului, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic și legal .
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. F. B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul Troaca F. B., domiciliat în C., ., ., .. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/ 25 09 2013 în contradictoriu cu intimatul I. D. – Biroul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 06 03 2014.
Președinte Grefier
V. F. C. R.
Red./tehnored./V.F.
4 expl/11 Martie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6547/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
