Plângere contravenţională. Sentința nr. 3193/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3193/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 34091/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3193/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Grefier C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. C. și pe intimatul I. D.-BIROUL POLIȚIEI RUTIERE, având ca obiect plângere contravenționala împotriva procesului-verbal . NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal și asistat de av. S. L. și martorul D. C. D., propus de petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În baza dispoz. art. 312 N.c.pr.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorului D. C. D., propus de petent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Având în vedere că intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispoz. art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., constată cercetarea procesului încheiată și, nemaifiind cereri de formulat si alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 Cod proc.civ, instanta deschide dezbaterile asupra fondului cauzei si acorda cuvântul petentului.
Av. S. L., pentru petent solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție contestat, fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.pr. civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 17 10 2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petentul T. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/14 10 2013 emis de I. D..
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, în data de 14 10 2013 se deplasa cu autoturismul cu nr de înmatriculare_ pe . după intersecția cu . fost oprit de un agent de la Poliția Rutieră care i-a solicitat actele la control și i-a imputat faptul că nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pe Calea București.
Petentul arată că acest aspect este nereal deoarece a acordat prioritate pietonilor, Fapt ce poate fi confirmat de un martor care era cu el in mașina.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
A depus la dosar originalul procesului-verbal contestat .
Verificând cererea, în procedura de regularizare prevăzută de art 200 C., instanța i-a comunicat petentului să completeze cererea in sensul de a preciza numele și sediul pârâtului, dovezile pe care se sprijină cererea, motivele in drept.
La data de 08 114 2013, petentul a depus precizare la dosar în care a arătat că solicită să se judece cu I. D. – BRP, iar la data de 15 11 2013 a depus o noua precizare in acre a arătat că iși întemeiază în drept plângerea pe disp art 6 alin 1 din CEDO și art 118 alin 1 din OUG 195/2002 R.
Intimatul, legal citat în procedura de regularizare și fiindu-i comunicată copia cererii și precizării depusă de petent, a depus la data de 11 04 2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil, iar măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii și că, deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a arătat că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cf. art. 411 alin 2 C.pr.civ.
În drept, a invocat prev. art 254 C.pr.civ. și ale OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul D. C. D., propus de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14 10 2013 emis de I. D., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei, dispunându-se față de acesta și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, deoarece, s-a reținut în sarcina sa că a condus auto marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . la trecerea de pietoni de la intersecția cu . a acordat prioritate pietonului angajat în traversarea prin loc special amenajat, presemnalizat cu indicator, pe sensul său de mers, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art 135 lit.h din OUG 195/2002 Rep și este sancționată potrivit disp art 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 Rep.
Conform disp. art 135 lit h din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 R:
„ Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:
h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 320 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nici o cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din O.G.2/2001.
Procesul verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica destinată obiecțiunilor contravenientului, petentul a arătat:" doresc să depun contestație".
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța apreciază că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Prin plângere, petentul a susținut că starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nu este reală, deoarece, în momentul în care a traversat intersecția, a acordat prioritate pietonilor.
Pentru dovedirea acestei susțineri, a fost audiat în cauză, la propunerea petentului, martorul D. C. D. (decl fila 24 dosar) care a arătat că era in mașina cu petentul la data săvârșirii presupusei contravenții, iar petentul a acordat prioritate de trecere atât pietonilor care traversau . celor care traversau . a mai arătat că era după prânz, orele 12,00-14,00, iar petentul a traversat intersecția împreuna cu alte doua mașini și fost oprit de un echipaj de poliție aflat . de pe . stă, de regulă. Martorul a mai arătat că petentul a semnat procesul verbal, dar cu obiecțiuni.
Instanța va înlătura declarația acestui martor deoarece există dubii cu privire la sinceritatea și obiectivitatea acestuia. Astfel, analizând depoziția martorului, instanța constată că martorul a declarat, în ceea ce privește ora, că nu-și mai amintește exact, lăsând o mare marja de apreciere asupra acestui aspect de doua ore, dar, în schimb și-a amintit cu exactitate că petentul a așteptat să traverseze toți pietonii, atât cei care traversau . cei care traversau . mult, inițial, martorul a arătat că petentul a acordat prioritate pietonilor ce traversau trecerea de pietoni de pe . la trecerea de pe . a traversat trecerea împreună cu alte doua mașini, după care a revenit și a arătat că petentul a așteptat și la aceasta trecere, până au traversat toți pietonii. În plus, martorul a declarat că petentul a făcut obiecțiuni in procesul verbal, dar petentul a arătat în procesul verbal doar că dorește să depună contestație.
Prin urmare, cu toate că a contestat starea de fapt reținută în actul de contravenție, instanța apreciază că petentul nu și-a dovedit susținerile din plângerea contravențională, deși, conform art 249 Cod proc civil, sarcina probei propriilor afirmații îi revine.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul T. C., domiciliat în C., .,. 11, ..2, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/ 14 10 2013 în contradictoriu cu intimatul I. D. – Biroul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 06 03 2014.
Președinte Grefier
V. F. C. R.
Red./Tehnored./V.F.
4 expl./10 Martie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4986/2014.... → |
|---|
