Plângere contravenţională. Sentința nr. 3810/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3810/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 41001/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3810/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 22.11.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Poliția Orașului B..
La apelul nominal făcut în cauză, nu au răspuns părțile, nefiind citate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că petentul a depus la dosar concluzii scrise, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.12.2013 sub nr._ patenta . a formulat plângere contravențională împotriva procesului contravențional . nr._ din 22.11.2013 in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. prin care a solicitat anularea acestuia și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 14.000 lei.
In motivare, petenta a arătat că la data de 22.11.2013 societatea a fost sancționată contravențional pentru că ar fi efectuat transport de persoane in afara orașului B., pe raza comunei Călărași fără a deține licență de traseu.
Pentru această faptă a fost aplicată o sancțiune cu amenda in cuantum de_ lei.
Patenta a precizat că procesul verbal este lovit de nulitate in condițiile in care agentul constatator nu a indicat locul săvârșirii faptei, respectiv dacă se afla pe drum național, la ce kilometru, dacă se afla in localitatea B. sau in loc. Călărași. Neconsemnarea acestui aspect duce la imposibilitatea pentru instanța de judecată de a verifica legalitatea actului.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a arătat că microbuzul cu nr._ se retrăgea la sediul societății care este in loc D., adică localitatea învecinată orașului B.. Cele trei persoane aflate in microbuz erau administratorul societății, fiica acestuia și un vecin din D. și care l-a rugat pe șofer să il ia.
A mai precizat că societatea petentă funcționează cu două microbuze având licență de transport de persoane pe ruta C.-B. port. Sediul societății și locul de parcare al celor două microbuze este in D.. Este adevărat că erau trei persoane in microbuz cărora nu li s-a perceput taxa de transport fiind persoane din cadrul societății.
In subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, fapta prezentând un grad de pericol social redus.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, fără a fi nominalizați prin nume și adresă martorii.
In drept au fost invocate prevederile din OG nr. 2/2001.
In scop probator au fost depuse in fotocopie următoarele înscrisuri:, procesul verbal contravențional contestat, certificat de înregistrat la ORC D., licență de traseu . nr._ din 28.06.2011,
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru in cuantum de 20 lei.
Prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare la data de 13.01.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Prin serviciul registratură petenta a depus la dosar la data de 03.12.2013 răspuns la întâmpinare, prin care reluând susținerile din plângerea contravențională a solicitat admiterea acesteia și înlăturarea susținerilor intimatului din întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 28.01.2014, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.11.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 11 din HG nr. 69/2012, cu o amendă în cuantum de_ lei, reținându-se că la controlul din data de 22.11.2013 a efectuat transport rutier de persoane cu auto MercedesSprinter cu nr. de înmatriculare_ prin curse regulate pe traseul C.-B., pe DN 54 A,, in afara orașului bechet, către . raza comunei Călărași, fără a deține licență de traseu.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 1 din HG nr. 69/2012, constând in „efectuarea transportului rutier sau a activităților conexe transportului rutier fără a deține licență de transport, licență comunitară, certificat de transport în cont propriu, licență pentru activități conexe transportului rutier, licență de traseu, autorizație de transport internațional și/sau documentul de transport specific tipului de transport efectuat ori transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate efectuat în alte zile și la alte ore decât cele înscrise în graficul de circulație, după caz” cu amendă in cuantum de 14.000 lei.
De asemenea s-a aplicat o amendă în cuantumul legal prevăzută de art. 7 din același act normativ.
Procesul verbal a fost semnat de către petentă, făcându-se mențiunea „recunosc că am avut trei persoane in auto care au fost vecinii mei și nu le-am luat bani”.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta a invocat un singur motiv de nelegalitate, respectiv nu s-a indicat locul săvârșirii faptei.
Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 " Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: ……….. descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită…..".
Analizând cuprinsul procesului verbal contestat instanța reține că este indicat locul săvârșirii faptei, respectiv DN 54A între localitățile bechet și Călărași, astfel incât motivul de nelegalitate este neîntemeiat.
Verificând din oficiu legalitatea, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HG nr. 69/2012 au drept scop stabilirea unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra modului in care se desfățoară transportul rutier, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
La data de 28.06.2011 s-a eliberat de către Ministerulș transporturilor - Autoritatea Rutieră Română licența de traseu . nr._ cu valabilitate până in data de 31.12.2013, ruta pentru care a eliberată fiind C.-Murta-B. Port.
Pornind de la textul sancționator instanța reține că petenta are obligația legală de a respecta licența de traseu. Totuși in data de 22.11.2013 aceasta desfășura transport de persoane cu depășirea rutei pentru care a dobândit licență, respectit in zona B.-Călărași.
Susținerea petentei in sensul că nu se efectua transport de persoane pe acea rută, iar la bordul microbuzului se aflau administratorul societății, fiica acestuia și un vecin nu este confirmată de materialul probatoriu administrat in cauză. Astfel la moemtnul opririi in trafic șoferul a consemnat in cuprinsul procesului verbal, la rubrica alte mențiuni, faptul că in microbuz se aflau trei persoane, vecini ai săi, cărora nu le-a perceput bani. Există astfel o contradicție evidență intre ceea ce a afirmat și consemnat șoferul și susținerea petentei in cuprinsul plângerii contravenționale. Astfel, este greu de crezut că in situația in care in microbuz se afla administratorul societății și fiica acestuia, șoferul să nu cunoască aceste persoane, motiv pentru care ar fi consemnat expres acest lucru.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 1 din HG nr. 69/2012.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Instanța reține că prin stabilirea unor sancțiuni aspre, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care pot pune in pericol circulația pe drumurile publice, astfel încât dreptul la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor să nu fie afectat .
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petenta ., cu sediul în D., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 22.11.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. – Poliția Orașului B., cu sediul în B., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2014.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh:CCE/4ex/26.03.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9817/2014.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
