Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 7564/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ -contestație la executare-
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 30.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – ELENA ZORILĂ
GREFIER – C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii P. M. C. PRIN PRIMAR, M. C. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu intimata M. S., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii, prin consilier juridic C. I., care depune delegație la dosarul cauzei, intimata, prin avocat S. A., cu împuternicire avocațială la fila nr. 34 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția tardivității formulării contestației, invocată de către intimata
Intimata, prin avocat S. A., arată că s-a contestat și încheierea privind cheltuielile de executare, dar contestația este tardivă raportat la dispozițiile art. 714 alin. 2 N.C.pc.
Contestatorii, prin consilier juridic C. I., arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, constatând că reclamanta, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei având în vedere dispozițiile art. 255 și 258 NCPC, încuviințează proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Contestatorii, prin consilier juridic C. I., solicită admiterea contestației, anularea executării înseși și a actelor de executare. În ceea ce privește creanța, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege, respectiv creanța să fie certă, lichidă și exigibilă. Solicită să se constate că expertiza contabilă este lovită de nulitate întrucât contestatorii nu au fost convocați .
Intimata, prin avocat S. A., solicită respingerea contestației, P. C. este o structură organizatorică permanentă, este dovedită legătura de cauzalitate între cei doi contestatori. Învederează că, în ceea ce priveste creanța, aceasta s-a născut în baza titlu executoriu, iar potrivit art. 618 alin. 2 N.C.pc, sumele de bani vor fi calculate de executorul judecătoresc potrivit legii. Solicită și respingerea aspectului legat de nulitatea expertizei, raportat la dispozițiile art. 335 N.C.pc. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea au fost stabilită conform art. 669 C.pc.
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
La data de 28.02.2014 contestatorii P. M. C. și M. C. prin Primar au formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata M. S., solicitând anularea executării însăși, anularea somației emisă de B. I. Raoul F. la data de 17.02.2014 în dosarul de executare nr. 457/2013 și înregistrată la P. mun. C. la nr._/2014 și a încheierii emisă la 17.02.2014 în dosarul de executare nr. 457/E/2013 privind cheltuielile de executare în cuantum de 2073,98 lei.
În motivarea contestației, contestatoarele au arătat că executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate, așa cum stipulează prevederile art. 625 cod proc civilă.Asigurarea legalității executării silite, în sensul dispozițiilor de principiu cuprinse în art. 625 cod proc civilă se realizează în primul rând prin intermediul contestației la executare, aceasta fiind mijlocul procedural specific executării silite, prin care părțile, direct interesate în raportul juridic de executare, precum și terții vătămați prin modul în care s-a realizat executarea silită, pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale.
De asemenea, executorul în mod neîntemeiat, nu a ținut cont de starea de drept și de fapt cu privire la faptul că doar M. C., ca persoană juridică de drept public este titular al codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie precum și la unitățile bancare, potrivit dispozițiilor art. 21 Legea 215/2001, astfel încât nu se poate declanșa executarea silită împotriva Primăriei Mun. C..
Potrivit dispozițiilor art. 21 Legea 215/2001, singura persoană juridică constituită este unitatea administrativ-teritorială – M. C., unitățile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie precum și la unitățile bancare.
Având în vedere disp. art. 1 OG 22/2001, creanța stabilită prin titlul executoriu în dosarul nr. 457/E/2013 având creditor pe M. S., are debitor P. Mun. C. și nu M. C., care este singura instituție cu cont propriu ce poate fi poprit.
P. Mun. C. nu este definită de lege ca fiind instituție publică, este o structură funcțională cu activitate permanentă, formată din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, potrivit art. 77 Legea 215/2001.
Au precizat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale creanței pentru a fi admisibilă executarea silită și anume creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Așa cum se poate observa prin sentința civilă nr. 7226/2012 și decizia nr. 2840/2013, a fost obligată P. Mun. C. la plata către reclamanta M. S. a drepturilor solicitate, respectiv spor de fidelitate 10%, spor de vechime 25%, al 13-lea salariu și să efectueze deducerea personală cuvenită reclamantei începând cu 04.01.2008 – 31.01.2011, nefiind stabilită cu certitudine creanța.
Prin prezenta contestație, contestatoarele au invocat nulitatea expertizei contabile întrucât la efectuarea expertizei, expertul contabil A. M. nu a citat debitoarea P. Mun. C. și având în vedere disp. art. 174, 175 (2), 178 (2) coroborate cu disp. art. 335 cod proc civilă.
Solicită instanței să aibă în vedere și dispozițiile art. 669 cod proc civilă referitor la stabilirea cheltuielilor de executare și persoana care este ținută a le suporta.
Sub acest aspect, contestă și cuantumul onorariului executorului și a tuturor cheltuielilor de executare nu-și găsesc suport în legislația incidentă.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale, rezultă un onorariu de maxim 814,1 lei.
Ori, potrivit încheierii nr. 457/17.02.2014, onorariul executorului a fost fixat la suma de 1009,48 lei, depășindu-se astfel valoarea maximă permisă și încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale legii.
În drept, a invocat disp. art. 711 și urm. Cod proc civilă.
La data de 09.04.2014 intimata M. S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Critica adusă este neîntemeiată, deoarece P. C., debitorul din titlul executoriu, dat fiind modul în care au înțeles să definească calitatea acesteia de structură organizatorică funcțională permanentă, ale cărei necesități financiare sunt satisfăcute de Mun. C., poate fi executată în același timp cu Mun. C., care trebuie să aloce sumele cuprinse în titlul executoriu pentru plata debitului Primăriei C..
Prin urmare, titlurile emise împotriva Primăriei C. sunt opozabile Mun. C. și, prin urmare atât primăria cât și M. concomitent sau separat pot fi supuse executării silite, modul de organizare a acestora neîmpiedicând creditorul să execute silit pe oricare dintre ele.
Se mai invocă în a doua critică, că suma supusă executării pentru a fi admisă executarea silită, nu îndeplinește condițiile creanței urmărite respectiv, că nu este certă, lichidă și exigibilă și indică temeiul legal disp. art. 379 cod proc civilă.
Este o critică neîntemeiată, însă pe de o parte, pentru că are de-a face cu o executare silită începută sub imperiul noului cod de procedură civilă, astfel că art. 379 nu poate fi incident speței, deoarece se referă la vechea reglementare din procedura civilă.
Pe de o parte, creanța îndeplinește condițiile legale prevăzute de lege pentru executarea silită, respectiv cele prevăzute la art. 662 cod proc civilă.
În cazul de față titlul executor îl reprezintă sentința civilă nr. 7226/2012 și decizia Curții de Apel nr. 2840/2013, prin care P. mun. C. este obligată la plata către intimată a drepturilor solicitate menționate mai sus.
Verificând titlul executor prin raportare la condițiile creanței prev. de art. 662 cod proc civilă, constată că existența creanței este neîndoielnică, că este determinat titlul executor, cuprinzând elemente suficiente pentru stabilirea obiectului creanței atât în timp cât și sub aspectul cuantumului său, și exigibilă este de asemenea, ea fiind obligatorie a se executa odată cu rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
În cauză s-au respectat și disp. art. 628 al. 2 cod proc civilă.
În temeiul acestui ultim text de lege executorul a procedat la stabilirea sumelor supuse executării, efectuându-se o expertiză contabilă care a determinat cuantumul sumelor supuse executării.
Excepția de nulitate relativă este de neînlăturat, întrucât art. 335 cod proc civilă., stabilește ca citarea părților pentru efectuarea expertizei este necesară numai dacă pentru expertiza este nevoie de o lucrare la fața locului sau sunt necesare explicațiile părților.
Asemenea situație excede speței de față, expertul având la dispoziție titlurile executorii, neconsiderând necesar să se efectueze o cercetare la fața locului sau să ceară explicații părților,lucrările dosarului de executare permițându-i acestuia să determine cuantumul creanței fără cercetări suplimentare sau explicații ale părților, titlul executoriu conținând suficiente date pentru determinarea cuantumului creanței, astfel că nu se află sub incidența textelor legale indicate ca motiv de nulitate relativă, nemaivorbind că singurii prejudiciați sunt aceștia și nu debitorii, care la mai bine de 1 an de la emiterea titlului de creanță, care este titlu executor nu îi plătesc creanța.
O ultimă critică vizează încheierea cu privire la cheltuielile de executare silită.
Cu privire la acest capăt de cerere, a invocat tardivitatea formulării contestației la executare, prin raportare la disp. art. 714 al. 2.
Comunicarea a avut loc la data de 18.02.2014, iar contestația a fost înregistrată la Judecătoria C. la data de 28.02.2014, peste termenul de 5 zile prevăzut de lege, fiind astfel tardiv formulată cu privire la acest petit.
Intimata mai solicitat obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, din oficiu, a dispus atașarea dosarului execuțional nr.457/E/2013 al B. I. Raoul F..
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele :
Prin sentința civilă nr. 7226/24.10.2012 și decizia nr. 2840/25.03.2013, contestatoarea P. M. C. a fost obligată la plata către intimata M. S. a drepturilor solicitate, respectiv spor de fidelitate 10% pentru perioada 01.01._11, spor de vechime 25% pentru perioada 06.06._11, al 13-lea salariu pentru anii 2008 și 2009 și să efectueze deducerea personală cuvenită începând cu 01.01.2009 – 31.01.2011.
La data de 04.07.2013 creditoarea M. S. a formulat cerere de executare silită, iar prin încheierea din data de 04.07.2013 B. I. Raoul F. a admis cererea și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr.457/E/2013 împotriva debitoarelor P. Mun.C. și . în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.7226/24.20.2012 pronunțată de Tribunalul D. și decizia nr.2840/25.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C..
La data de 04.07.2013 B. I. Raoul F. a formulat cerere de încuviințare executare silită, iar prin încheierea camerei de consiliu din data de 10.07.2013 pronunțată în dosarul nr._/215/2013 Judecătoria C. a admis cererea și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.7226/24.20.2012 pronunțată de Tribunalul D. și decizia nr.2840/25.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., autorizând creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
Pentru stabilirea creanței ce urmează a fi executată silit, la solicitarea creditoarei M. S., B. I. Raoul F. a dispus efectuarea expertizei tehnice în specialitatea contabilitate, fiind desemnat în acest sens expert contabil M. A..
Prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară s-a stabilit că debitoarea P. M. C. este obligată să achite creditoarei drepturile cuvenite în sumă de 8141 lei conform anexei la raport.
Prin încheierea nr.457/17.02.2014 B. I. Raoul F. a stabilit suma de 2073,98 lei cheltuieli de executare silită privind pe creditoarea M. S..
La data de 17.02.2014 B. I. Raoul F. a emis somația către debitoarea P. M. C. prin care în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze titlului executoriu, iar în cazul în care nu are prevăzut în bugetul de cheltuieli această sumă, are obligația ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a îndeplini obligația de plată a sumei de 10 214,98 lei, din care suma de 8141 lei reprezintă creanța și suma de 2073,98 lei reprezintă cheltuieli de executare silită.
Contestatoarele P. M. C. și M. C. prin Primar solicită anularea executării însăși deoarece creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, iar debitor al intimatei M. S. nu este decât P. M. C. și nu M. C., care este singura instituție cu cont propriu ce poate fi poprit. De asemenea, solicită anularea somației emisă în data de 17.02.2014 considerând că onorariul executoriului judecătoresc în cuantum de 1009,48 lei este excesiv, iar cuantumul creanței a fost stabilit printr-o expertiză contabilă considerată ca fiind nulă deoarece părțile nu au fost citate la data efectuării acesteia fiind încălcate dispozițiile art.335 cod proc civilă.
Prin întâmpinare intimata M. S. solicită să se constate că prezenta contestație a fost formulată cu depășirea termenului de 5 zile stabilit prin art.714 alin.2 din codul de procedură civilă și în consecință solicită respingerea contestației la executare..
Potrivit art.714 alin.3 din noul cod de procedura civilă dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Ori, în speță, somația emisă la data de 17.02.2014 în dosarul nr.457/E/2013 de către B. I. Raoul F. a fost comunicată debitoarei P. M. C. în data de 18.02.2014 (conform dovezii de înmânare aflată la fila 46 din dosar), iar contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.02.2014.
În aceste condiții, instanța consideră că prezenta contestație la executare formulată de către contestatoarele P. M. C. și M. C. prin Primar a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.714 alin.3 cod procedură civilă.
Referitor la apărarea contestaoarelor că nu se poate declanșa executarea silită împotriva Primăriei M. C., instanța o va în lătura deoarece potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7226/24.10.2012 și decizia nr. 2840/25.03.2013, P. M. C. a fost obligată la plata către intimata M. S. a drepturilor salariale solicitate de aceasta, iar potrivit art.21 alin.2 și 3 și art.62 alin.1 din Legea nr.215/2001 nevoile financiare sunt satisfăcute de către unitatea administrativ teritorială-M. C. prin primar, singura persoană juridică cu capacitate deplină și patrimoniu propriu.
Pe de altă parte, potrivit art.628 alin.1 cod proc civilă pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori altei lucrari sau in luarea unei alte masuri admise de lege, iar potrivit aliniatulului 2 în cazul in care prin titlul executoriu au fost acordate dobanzi, penalitati sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
În speță, instanța constată că în baza dispoziției legale anterior amintite, executorul judecătoresc a dipus efectuarea unei expertize tehnice contabile, iar prin raportul de expertiză extrajudiară s-a stabilit că P. M. C. este obligată să achite intimatei M. S. drepturile salariale în sumă de 8141 lei .
Astfel, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.662 cod procedură civilă pentru executarea silită, respectiv existența creanței este neîndoielnică, titlul executoriu cuprinzând suficiente elemente pentru stabilirea obiectului creanței atât în timp cât și sub aspectul cuantumului său, și este exigibilă, fiind obligatorie a se executa odată cu rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Totodată, contestatoarele invocă nulitatea expertizei tehnice contabile deoarece părțile nu au fost convocate în vederea efectuării acesteia.
Potrivit art.335 alin.1 cod procedură civilă dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
În speță, lucrările expertizei contabile extrajudiciare s-au efectuat în perioada 03.02._14 la sediul social al expertului contabil și pe baza înscrisurilor existente la dosarul de executare silită nr.457/E/2013, respective titlul executoriu și statele de plata aferente perioadei 2008-2011.
În aceste conditii, instanța consideră că nefiind o lucrare care trebuia efectuată la fața locului, nu era necesară convocarea părților în vederea efectuării acesteia pentru acordarea unor lămuriri și explicații suplimentare, raportul de expertiză întocmindu-se de către expertul contabil cu respectarea condițiilor legale și pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
Mai mult decât atât, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.Or, în speță, nu s-a făcut dovada unei astfel de vătămări.
Pentru aceste considerente, va respinge susținerile contestatoarei privind nulitatea raportului de expertiză ca neîntemeiate.
Contestatoarele invocă anularea somației și a încheierii din data de 17.02.2014 emisă în dosarul nr.457/E/2013 de către B. I. Raoul F. deoarece cuantumul onorariului executorului judecătoresc și a cheltuielilor de executare silită depășesc valorile maxime permise de lege.
Prin încheierea nr.457 din data de 17.02.2014 B.E.J. I. Raoul F. a stabilit în sarcina debitoarei în temeiul art.669 alin.3 cod proc civilă suma de 2073,98 lei cheltuieli de executare, din care suma de 400 lei onorariu expert contabil, suma de 20 lei taxă timbru executare, suma de 24,50 lei cheltuieli de transmitere prin poștă, suma de 124 lei pentru comunicarea actelor de procedură (TVA inclus), suma de 248 lei pentru cheltuieli cu publicitzatea procedurii de executare silită, suma de 248 lei pentru consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale și suma de 1009,48 lei onorariu executor judecătoresc.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare ce au fost stabilite prin încheierea nr.457 din data de 17.02.2014, instanța constată că acestea sunt în concordanță cu dispozițiile legale în materie.
Prin urmare, onorariul în cuantum de 1009,48 lei (cu TVA inclus) stabilit pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită, respectiv 8141 lei, și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situându-se sub limita de 10% din creanța pusă în executare.
Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor și a celorlalte taxe percepute pentru desfășurarea activității specifice fazei executării silite, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care acestea trebuie să fie stabilite, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000 și Ordinul 2550/C/2006 modificat prin Ordinul nr.2561/2012, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum au susținut contestatoarele, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Totodată, cu privire la celelalte cheltuieli stabilite de către executorul judecătoresc în cadrul procedurii executării silite, instanța constată că acestea se încadrează în valoarea maximală prevăzută de ordinul MJ nr.2561/2012.
Față de cele expuse, considerând că executarea silită a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoarele P. M. C. și M. C. prin Primar, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de către contestatoarele P. M. C., M. C., prin Primar, cu sediul în C., ., nr.7, jud.D. în contradictoriu cu intimata M. S., cu domiciliul în C., ., jud.D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică, astăzi 30.10.2014.
Președinte,Grefier,
Z. E. C. C.
Red. E.Z.
Tehn. C.C.
5 exe/25.11.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8658/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2014.... → |
|---|
