Plângere contravenţională. Sentința nr. 1326/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1326/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 23959/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 1326/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul C. P. N. în contradictoriu cu intimatul C. SA C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. pentru petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul apărătorului petentului asupra excepției tardivității .
Avocat G. pentru petent, având cuvântul asupra excepției solicită instanței respingerea acesteia, deoarece plangerea a fost anulată pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța acordă cuvântul apărătorului petentului asupra fondului cauzei.
Avocat G. pentru petent, având cuvântul pe fondul cauzei invocă excepția lipsei semnăturii olografe a procesului verbal de contraventie și susține că a plecat din C., iar în zona Dedeman, aparatul radar se afla amplasat între Ford și Dedeman, indica . era indicator rutier, a depus planșe foto, apreciază că nu a ieșit din municipiul C., nu se terminase . a localității C. se afla amplasat la aproximativ 200 m, indicator ce se folosește pentru delimitarea localității și nu de circulație, astfel că nu s-a săvârșit fapta, fără cheltuieli de judecată, iar în subsidiar solicită instanței înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea ,, Avertisment,,.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată și reține următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 09.07.2013 petentul C. P. N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. SA C. anularea procesului verbal . 13 nr._/11.02.2013, exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în sumă de 250 lei și în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea contravențională Avertisment.
În fapt, prin procesul verbal contestat i s- a adus la cunoștință faptul că a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității C., în data de 08.11.2012, ora 11, 57 fără a deține rovinieta valabilă.
În jurisprudența se constată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuie respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului verbal de contravenție. ÎN principiu, un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu toate acestea, conform jurisprudenței CEDO ( cauzele Ozturk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, salabiaku c. franței, A. c. României ) trebuie avut în vedere faptul că legislația contravențională națională are un pronunțat caracter penal, astfel că petentul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție.
Pe cale de consecință, solicită să se recunoască petentului garanțiile procedurale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dreptul la apărare.
Invocă nelegalitatea procesului - verbal atacat, respectiv nulitatea absolută a acestuia datorita lipsei semnăturii agentului constatator.
Își întemeiază susținerile pe art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002 cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia sunt sancționate cu nulitatea absolută omisiunile din procesul - verbal privind: „numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator".
Din analiza procesului verbal atacat se observă că agentul constatator care a redactat actul nu a semnat procesul-verbal întocmit, invocându-se în cuprinsul acestuia faptul că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr.455/2001 și a HG nr.1259/2001.
În ceea ce privește Legea nr.455/2001, potrivit art.1 aceasta "...stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturii electronice", iar potrivit art.4 pct.2 din același act normativ "înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice caractere cu semnificație inteligibilă, destinate de a fi citite prin intermediul unui program informatic sau altui procedeu similar".
Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale citate, reiese că semnătura electronică invocată se aplică doar înscrisurilor în format electronic și nu înscrisurilor redate pe suport de hârtie, situație în care procesele verbale încheiate sunt nelegale, față de lipsa semnăturii agentului constatator, în acest sens s-au pronunțat mai multe instanțe judecătorești, existând o practică judiciară care în timp considerăm că va deveni unitară, motiv pentru care solicită anularea procesului - verbal de constatare a contravenției . 13, nr._/11.02.2013 încheiat de intimată și exonerarea de la executarea sancțiunilor aplicate, respectiv plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.
Față de cele arătate mai sus consideră plângerea contravențională formulată împotriva Procesului - verbal ., nr._/11.02.2013 emis de C.N.A.D.N.R. -S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C. București ca ÎNTEMEIATA și pe cale de consecință solicită să se dispună anularea procesului verbal atacat.
Pe fondul cauzei, arată că petentul nu a circulat pe DN 6 așa cum s-a reținut în procesul verbal de contravenție; a circulat pe . centrul Craiovei până la magazinele Selgros și Dedeman -care se află în C. și nu în comuna C., iar . continuă până la magazinul Selgros adică pe latura estică a acestuia, înspre localitatea C..
D. după indicatorul rutier „ieșire din C." începe drumul național respectiv și doar după acest indicator rutier se aplică prevederile OG 2 /2001.
Echipajul autorității rutiere cu aparatura de înregistrare a mașinilor care au circulat dinspre C. înspre C. a fost amplasat pe partea stângă a acestui drum, imediat după firma Ford- după indicatorul C. dar înaintea dar înainte de magazinul Selgros și deci înainte de indicatorul ieșire din C..
Precizează că, la o primă vedere și fără o verificare atentă a indicatoarelor s-ar părea că este corectă constatarea autorității rutiere; indicatorul „ . partea stângă era situat înspre C. față de locul de amplasare a stației mobile a autorității rutiere, petentul nu a depășit echipajul respectiv, a intrat pe teritoriul comunei C. și deci, se pare că a comis o contravenție.
Dar pentru aplicarea corectă a legii trebuie să examineze semnificația celor două indicatoare ( pe stânga indicatorul C.- situat mai spre C. și, respectiv indicatorul ieșire din C., pe partea dreaptă, după magazinul Selgros, unde am intrat eu și care este situat mai spre C. )
Aparent s-ar desprinde concluzia că este o contradicție evidentă între cele două indicatoare, cel puțin pentru porțiunea de drum cuprinsă între acestea, de cea 500 m-pentru că primul, cel de pe stânga, indică ., iar pe partea dreaptă, doar la câteva sute de metri, indicatorul situat înspre C. indică ieșirea din C..
Dacă așa ar sta lucrurile, chiar și în această situație, plângerea sa ar fi întemeiată pentru că s-ar aplica principiul de drept conform căruia orice dubiu, orice îndoială și neclaritate se aplică în favoarea celui obligat la a face sau a nu face ceva. Dacă ar exista o contradicție evidentă între cele două semne ( adică unul ar indica circulația pe raza localității C. iar celălalt circulația pe raza localității C. ) cum petentul a circulat pe raza localității C., nu a comis fapta.
Pentru aplicarea corectă a legii trebuie să fie analizate cele două indicatoare, natura și semnificația acestora, rezultând următoarele: primul indicator, cel de pe partea stângă nu este indicator rutier prevăzut O.U.G. 195/2001, este un indicator prevăzut de legea administrativ teritorială a țării și indică linia de hotar între două unități administrativ teritoriale ( mun. C. și respectiv . are semnificație, relevanță juridică pentru circulația rutieră.
Al doilea indicator (cel dreptunghiular cu linie barată între două colțuri opuse pe care scrie C. ) este indicator rutier, este prevăzut de Codul rutier și doar acesta reglementează legal, din punct de vedere al circulației rutiere, delimitarea municipiilor și orașelor (în interiorul cărora nu se aplică legislația privind circulația pe drumurile naționale).
În această speță dedusă judecății cere instanței de judecată să aprecieze, să constate că se aplică legea în funcție de indicatoarele cu semnificație rutieră și nu în funcție de cele cu semnificație administrativ-teritorială.
Concret petentul a circulat pe raza localității C., nu a depășit indicatorul rutier ce delimitează . DN 6.
În susținerea acestor puncte de vedere invocă și faptul că în procesul verbal contestat de petent s-a menționat expres locul unde a circulat; acesta este situat între borna kilometrică situată pe partea stângă pe care scrie C. 7 km, deci pe raza localității C. în punctul de unde până la km 0 din C. mai sunt 7 km.
Nu solicită cheltuieli de judecată deoarece apreciază că funcționarii autorității rutiere au acționat cu bună credință și fără să conștientizeze aceste subtilități referitoare la legislația rutieră și cea administrativ-teritorială.
În drept, invocă OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, Noul Cod de procedură civilă- art. 411 pct.1 a lin. 2 - judecata în lipsă, Legea nr.455/2001 și a HG nr.1259/2001.
Solicită să se dispună atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei C. in care s-a constatat că nu si-a îndeplinit obligațiile dispuse de instanță în termen de 10 zile și s-a dispus dezinvestirea instanței, cererea de reexaminare fiind respinsă. In acest dosar există plângerea făcută în termen împotriva acestui proces verbal atacat.
S-a depus: proces verbal atacat în original, împuternicire avocațială, dispoziție de achitare a taxei de timbru.
Acțiunea este legal timbrată.
Intimata nu a depus întâmpinare, în termenul legal.
Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2013 instanța a dispus conexarea dosarului nr._ la prezentul dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de disp. art. 8, alin. 2 din OG15/2002, constând în aceea că a circulat pe DN 6, km 219+100 C., fără a detine rovinieta valabilă.
Cu privire la termenul în care plângerea a fost formulată, instanța va analiza efectul anulării cererii de chemare în judecată asupra întreruperii termenului de decădere, intervenită odată cu introducerea cererii, dacă se păstrează acest efect întreruptiv sau, ca urmare a anulării cererii, el este înlăturat cu efect retroactiv, problemă pusă în discuție îndeosebi în cazul termenelor de decădere, care sunt adesea scurte, iar înlăturarea cu efect retroactiv a întreruperii termenului ar avea ca efect pierderea accesului la justiție al reclamantului, ceea ce ar reprezenta o consecință foarte drastică.
În materia prescripției sunt incidente prevederile judicioase ale art. 2.539 alin.(2) NCPC, conform cărora prescripția nu este întreruptă (…) dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată; „cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de (…) anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.
Așa fiind, în măsura în care în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a anulării cererii este introdusă o nouă cerere, cu același conținut, care este de data aceasta admisă,efectul întreruptiv de prescripție al cererii inițiale se păstrează.
Aceeași soluție se aplică și termenelor de decădere, de vreme ce art. 2.548 alin.(3) NCC dispune că „de asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acțiuni în justiție, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispozițiile privitoare la întreruperea prescripției fiind aplicabile în mod corespunzător.” Printre dispozițiile referitoare la întreruperea prescripției se numără și art. 2.539 alin.(2) teza a II-a NCC.
Pe de altă parte, aplicarea corespunzătoare a acestei dispoziții înseamnă că după anularea primei cereri, reclamantul nu dispune de un termen de 6 luni pentru introducerea noii cereri – ceea ce ar fi un beneficiu nejustificat, dacă termenul inițial de decădere era de 15 zile, ori de 30 de zile – ci de un nou termen cu aceeași lungime ca termenul inițial. În acest sens, trebuie subliniat că ori de câte ori legiuitorul prevede că o anumită dispoziție legală se aplică în mod corespunzător, aceasta nu se aplică ad litteram, ci cu adaptările necesare la instituția juridică asupra căreia își extinde aplicarea.
În speța dedusă judecătii, prima plângere contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile, iar de la data respingerii cererii de reexaminare împotriva încheierii de anulare a plângerii și până la data introducerii celei de-a doua plângeri noul termen de 15 zile nu s-a împlinit, astfel că instanța apreciază a doua plângere ca fiind formulată înlăuntrul termenului de 15 zile, ce curge de la data întreruperii.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 "Lipsa ... semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", după cum este real faptul că procesul verbal contestat nu poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Însă, instanța reține că art. 17 din O.G. 2/2001 nu impune în mod obligatoriu ca toate actele de contravenție să poarte o semnătură olografă a agentului constatator ci, procesele-verbale pot fi întocmite în mod valabil și dacă poartă o semnătură electronică.
În speță, actul de contravenție poartă mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic – conform prevederilor potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale H.G. nr. 1259/2001 -, de către agentul constatator, cu certificatul emis de Certsign S.A., furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 "înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar", în timp art. 7 din același act normativ statuează că: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, este indubitabil că procesul verbal contestat este un înscris în formă electronică valabil întocmit, iar semnătura electronică extinsă a agentului constatator bazată pe un certificat calificat, și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii -, conduce la concluzia că actul de contravenție poartă semnătura agentului constatator – într-o formă reglementată de Legea nr. 455/2001 -, astfel încât nu se poate susține că ar fi fost nesocotite disp. art. 17 din O.G. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, în conformitate cu actele dosarului, fapta a fost constatată pe drumul public existent între cele două indicatoare ce delimitează unitatea administrativ teritorială C. de unitatea administrativ teritorială C., dar acestea indicatoare nu reprezintă indicatoare rutiere, rezultând astfel că petentul nu a depășit indicatorul rutier ce delimitează . DN 6, motiv pentru care, văzând și princiul de drept conform căruia orice dubiu se aplică în favoarea celui obligat la a face sau a nu face ceva, instanța va admite plângerea și va anula procesul- verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul C. P. N., cu domiciliul în C., P. I., ., . în contradictoriu cu intimatul C. SA C., cu sediul în București, sector.6, I. M., nr.401A.
Anulează procesul verbal de contravenție ., nr._/11.02.2013 emis de C. SA .
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 05.02.2014.
Președinte,Grefier,
C. M. R. A. B.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
A.B. 24 Februarie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8525/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2970/2014.... → |
|---|
