Plângere contravenţională. Sentința nr. 5182/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5182/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 34520/215/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5182/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulata de petentul S. J. G., cu domiciliul în Băilești, ., județul D., in contradictoriu cu I. D., cu sediul în C., județul D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. D. pentru petent, consilier juridic O. A. pentru intimată și martorul B. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
În temeiul art. 318-321 Cod proc.civ. instanța procedează la ascultarea martorului B. C., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 Cod proc.civ., declarația acestuia fiind consemnată si atasată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. D., pentru petent, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, restituirea permisului de conducere, exonerarea de la plata amenzii, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic O. A. pentru intimată, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic, să se aibă în vedere faptul că martorul audiat la acest termen nu avea posibilitatea să observe cu certitudine dacă mai erau angajate persoane în traversare fiind și o intersecție foarte aglomerată.
În temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2013, sub nr._, petentul S. J. G. a contestat procesul verbal de contraventie . nr._ din data de 7.10.2013 solicitand admiterea plangerii contraventionale, anularea procesului verbal de contraventie cu consecinta exonerarii de la plata amenzii si a restituirii permisului de conducere.
In motivarea plangerii petentul a aratat ca in fapt la data de 7.10.2013, ora 13,35 a in timp ce rula cu autorurismul pe calea Bucuresti din C. in directia centru la aproximativ 50 m de intersectia cu . fost oprit de un echipaj de politie, care i-a cerut sa semneze un proces verbal in calitate de martor. A refuzat sa semneze procesul verbal intrucat nu vazuse ceea ce s-a intamplat. Dupa circa 5 minute i s-a inmanat un proces verbal si i s-a adus la cunostinta ca a fost amendat si i s-a retinut permisul de conducere.
Petentul sustine ca cele retinute in sarcina sa nu corespund realitatii.
In dovedire a solicitat proba cu martorul Bunaiasu C. si proba cu inscrisuri.
In drept cererea nu a fost intemeiata.
In dovedirea plangerii a depus inscrisuri, respectiv procesul verbal in original, dovada eliberata la data de 7.10.2013 in copie si copia cartii de identitate.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru.
Conform rezolutiei din data de 27.11.2013 instanta a dispus comunicarea cererii catre intimata I. D., care la data de 19.12.2013 a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiate.
In motivarea intampinarii intimata solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Mai arata ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negarea petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Mentioneaza ca nu detin material probator, abaterea fiind constata in mod direct de agentul de politie.
De asemenea, solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicita aceasta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu martorul Bunaiasu C..
Analizând plângerea petentului prin prisma probatoriului administrat în cauză, raportat la dispozitiile legale incidente, instanța retine următoarele:
La data de 7.10.2013 petentul S. J. G. a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru savârsirea contraventiei prevăzute și sancționate de dispozitiile art.100 al. 3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, retinându-se în procesul-verbal de contravenție, că în ziua respectiva a condus autoturismul pe Calea Bucuresti catre centru si la intersectia cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversare in mod regulamentar pe marcaj pietonal pe sensul sau de mers precum si cu avertisment intrucat s-a constatat ca nu purta centura de siguranta.
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal contraventional, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu.
Astfel, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat instanța reține că din declaratia martorului audiat în cauză Bunaiasu C. a rezultat că la trecerea de pietoni din intersectia strazii Calea Bucuresti cu . se afla niciun pieton angajat in traversarea strazii pe sensul de mers al petentului in momentul in care petentul a trecut pe trecerea de pietoni. Martorul a declarat ca a circulat in spatele petentului si ca l-a cunoscut pe acesta cu ocazia sanctionarii acestuia. A mai a aratat ca desi avea masini si in stanga si in dreapta sa avea o buna vizibilitate asupra trecerii de pietoni.
Avand in vedere aceste aspecte instanta constata ca petentul a facut dovada unei alte situatii decat cea retinuta in procesul verbal contestat in ceea ce priveste prima contraventie retinuta in sarcina sa.
Raportat la cele de mai sus, instanța retine ca petentul a infirmat, prin probele pe care le-a propus, administrate nemijlocit de instanță, aspectele retinute în sarcina sa de către agentul constatator, reusind astfel să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție până la proba contrară.
In aceste conditii se impune admiterea plangerii contraventionale si anularea procesului verbal de contraventie in ceea ce priveste contraventia reglementata de disp art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, urmand a mentine procesul verbal in ceea ce priveste cealalta contraventie, intrucat petentul nu a facut dovada faptului ca la momentul sanctionarii sale ar fi purtat centura de siguranta.
Pe de altă parte, solutia de admitere a plângerii in ceea ce priveste prima contraventie retinuta in sarcina acestuia se impune si prin prisma jurisprudentei CEDO care, în cauza A. contra României, a statuat asupra naturii ,,penale”-ca notiune autonomă – a contraventiei, împrejurare ce transferă sarcina probei de la petent către organul constatator, deoarece petentul beneficiază de toate garanțiile procedurale prev. de paragrafele 2 si 3 ale art.6 din CEDO, inclusiv de prezumtia de nevinovatie.
Or, în cauză agentul constatator nu a făcut nicio dovadă de natură a susține legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contraventie contestat in timp ce petentul prin probele administrate a facut dovada unei alte situatii de fapt cu privire la aceasta contraventie.
Referitor la cea de-a doua contraventie, intrucat nu s-a facut dovada unei alte situatii decat cea retinuta de agentul constatator, urmeaza ca procesul verbal sa fi mentinut.
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art.34 din O.G. nr.2/2001, urmează a se admite in parte plângerea petentului S. J. G. formulată în contradictoriu cu intimata I. D., va dispune anularea in parte a procesului verbal de contraventie . nr._ din 7.10.2013 in ceea ce priveste contraventia reglementata de disp art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, urmand a mentine procesul verbal in ceea ce priveste cealalta contraventie, cu consecinta exonerarii petentului de plata amenzii ce i-a fost aplicată pentru prima contraventie in cuantum de 320 lei si a sanctiunii contraventionale complementare, urmand a se dispune si restituirea permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte plangerea contraventionala formulata de petentul S. J. G., cu domiciliul în Băilești, ., județul D., in contradictoriu cu I. D., cu sediul în C., județul D..
Anuleaza in parte procesul verbal . nr._ din data de 7.10.2013 in ceea ce priveste contraventia reglementata de art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002.
Exonereaza petentul de la plata amenzii in cuantum de 320 lei.
Inlatura sanctiunea complementara aplicata si dispune restituirea permisului de conducere.
Mentine celelalte dispozitii ale procesului verbal de contraventie.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 8.04.2014
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B. 4 ex. / 07 Mai 2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 636/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 5541/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
