Plângere contravenţională. Sentința nr. 6936/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6936/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 36200/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 6936
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta P. L. și pe intimata POLIȚIA L. C., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, adresa nr._/28.04.2014 emisă de Primăria Municipiului C., adresa nr._/23.04.2014 emisă de Direcția Impozite și Taxe C. și adresa nr._/23.04.2014 emisă de OCPI D., după care:
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate, declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Petenta, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ., instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată la data de 04.11.2013, petenta P. L. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția L. C. anularea procesului verbal . nr._ din data de 30.10.2013.
În motivarea plângerii, a arătat că în data de 30.10.2013 a primit de la Poliția L. a Municipiului C., o scrisoare recomandată ce conține un proces verbal prin care a fost sancționată cu amendă de 500 lei pentru că nu a împrejmuit și nu a salubrizat terenul din Parcul C. ..
Declară că nu deține și nu a deținut vreodată în proprietate parcul menționat în procesul verbal, prin urmare nu a săvârșit contravenția de neîmprejmuire și nesalubrizare a terenului menționat.
În fapt, susține petenta că nu este vinovată de cele menționate în procesul verbal contestat.
Solicită anularea procesului verbal . nr._ prin care a fost sancționată cu amendă de 500 lei având în vedere faptul că nu se face vinovată de săvârșirea unei contravenții.
Solicită sancționarea celor vinovați de eroarea produsă, obligarea la plata cheltuielilor de judecată și a unor daune morale de 500 lei.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
S-au depus: proces-verbal contestat în original și în copie și dispoziție de achitare a taxei de timbru.
Acțiunea este legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru judiciar.
La data de 22.11.2013 petenta a depus cerere de complinire a acțiunii prin care a arătat că procesul verbal a fost întocmit de agentul constatator B. R. V. din cadrul Poliției Locale a Municipiului C. indicând totodată și sediul acesteia, a mai arătat că procesul verbal nu a fost încheiat în prezența sa, iar la data judecării va prezenta certificatul fiscal de proprietate pe care îl deține, solicită plata cheltuielilor de judecată, înțelegând să renunțe la despăgubirile morale.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria C. pentru a comunica situația juridică a terenului menționat în procesul-verbal contestat, respectiv terenul situat în C., . (fostă Parc C.), în suprafață de 334,3 m.p., relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 28.04.2014.
Tot din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către OCPI D. pentru a se comunica dacă terenul situat în C., . (fostă Parc C.) este înscris în cartea funciară și în caz afirmativ să comunice titularul dreptului de proprietate, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 23.04.2014.
De asemenea, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria C.- Direcția Taxe și Impozite pentru a comunica dacă cu privire la terenul situat în C., . (fostă Parc C.), în suprafață de 334,3m.p., există deschis un rol fiscal și în caz afirmativ să comunice titularul dreptului de proprietate, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 23.04.2014.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 17.10.2013, petenta P. L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, deoarece până la data de 14.10.2013 nu și-a împrejmuit și nu și-a salubrizat terenul deținut în proprietate pe . (fostă Parc C.), în suprafață de 334,3 mp. .
S-a reținut că petenta a fost somată în data de 22.01.2013 pentru împrejmuire și salubrizare teren iar la fața locului au fost efectuate fotografii cu aparatul foto digital.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
In ceea ce priveste legalitatea actului sancționator, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzand mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identitate ale persoanei fizice sancționate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator și fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate(actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HCL 319/2009au drept finalitate reglementarea unor măsuri esențiale pentru gospodărirea mun. C., precum și pentru stabilirea, constatarea și sancționarea faptelor care constituie contravenții, astfel că interesul comunității în respectarea acestor reguli este de o importanță deosebită.
In același timp, însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, N. G. c. României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că aceasta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentei în săvârșirea contravenției constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Starea de fapt reținută de agentul constatator este confirmată de probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, astfel încât, procesul-verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Va înlătura ca nefondate apărările petentei în sensul că nu deține calitatea de proprietar al terenului în cauză, susținerile părții fiind infirmate de relațiile comunicate la solicitarea instanței de către Primăria Municipiului C. – Direcția Impozite și Taxe în cuprinsul adresei nr. 60.962/23.04.2014 potrivit căreia terenul situat pe . (fostă Parc C.), în suprafață de 334,3 mp. figurează în evidențele fiscale pe numele petentei P. L., dobândit în baza certificatului de moștenitor autentificat de BNP D. E. sub nr. 227/07.12.2005, astfel că în mod legal a fost atrasă răspunderea petentei pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. c din HCL C. nr. 319/2009 modificată, prin care se sancționează neîmprejmuirea și nesalubrizarea terenurilor deținute cu orice titlu.
De asemenea, instanța reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petentă, aceasta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunea aplicată, în cuantumul minim prevăzut de legiuitor, este corect individualizată si nu se mai impune reevaluarea acesteia, dată fiind și conduita nesinceră a petentei care a negat săvârșirea faptei deși probatoriul administrat a dovedit contrariul, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/17.10.2013 întocmit de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta P. L., domiciliată în C., ., nr. 8, .. 1, . în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ întocmit la data de 17.10.2013, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.05.2014.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.S.M.
4ex./2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 381/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
