Plângere contravenţională. Sentința nr. 9426/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9426/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 864/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 9426/2014
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte - V. V. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul T. Nicușor în contradictoriu cu intimata P. M. C. BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal și martorul N. N. O., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a audiat martorul prezent, N. N. O., declarația fiind consemnată și atașată la prezentul dosar.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 14.01.2014 petentul T. Nicușor a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția M. C.- Biroul Rutier anularea procesului verbal . nr._ din data de 06.01.2014, exonerarea sa de orice răspundere și obligarea agentului constatator la restituirea permisului de conducere reținut la data întocmirii procesului verbal.
În fapt, la data de 06.01.2013 se deplasa cu autoturismul dinspre Metrou spre Centru. La intersecția cu . oprit, a aștepta să treacă pietonul care se afla angajat în traversarea străzii, după care și-a continuat deplasarea.
A fost oprit de către echipajul de poliție la o distanță foarte mare față de trecerea de pietoni, în apropriere de Piața Centrală. După care a prezentat actele la control, în mod nejustificat și fără un motiv temeinic, a fost întocmit procesul verbal prin care a fost reținută o stare de fapt total nereală. Astfel, în procesul verbal, agentul constatator a menționat că nu ar fi acordat prioritate pietonului. Așa cum a arătat, a așteptat până când pietonul a traversat, după care și-a continuat deplasarea.
Pentru că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, a refuzat semnarea procesului verbal. De față s e afla o persoană care, însă, știind că nu se face vinovat, a refuzat calitatea de martor asistent. Agentul a oprit în trafic un alt șofer, care însă nu a fost de față și nu avea cum să cunoască starea de fapt, menționându-l pe acesta ca martor asistent în procesul verbal, dar care, însă nu a semnat procesul verbal în această calitate.
Având în vedere că, din acest punct de vedere, există motiv de nulitate a procesului verbal, solicită să se constate nulitatea procesului verbal.
Precizează că datorită faptului că a refuzat să semneze procesul verbal, nu i-a fost înmânată o copie a acestuia, fiindu-i comunicat la domiciliu la data de 10.01.2014.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În dovedirea plângerii solicită administrarea probei cu un martor care se afla de față și a cunoscut starea de fapt reală.
În drept își întemeiază plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
S-a depus: proces verbal contestat, în original și în copie certificată, plic prin care i-a fost comunicat procesul verbal, în original și copie certificată, dovada reținerii permisului de conducere, copie Ci a petentului, dispoziție de achitare a taxei de timbru.
Acțiunea este legal timbrată cu 20 lei.
La data de 30.01.2014 petentul a depus cerere de complinire a acțiunii prin care a învederat că a depus înscrisurile doveditoare în câte două exemplare și tot în plângere a arătat atât motivele de fapt cât și cele de drept pe care și-a întemeiat plângerea.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu un martor N. N. O., indicând totodată și domiciliul acestuia.
La data de 19.02.2014, intimatul IPJ D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petent pe care o consideră neîntemeiată, solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația dc fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
Solicită încuviințarea probei testimoniale, respectiv audierea martorului asistent S. Ilari, martor semnatar al procesului verbal.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 31.03.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinarea depusă de IPJ D. prin care arată că a formulat plângere împotriva procesului verbal, întrucât a fost sancționat pentru o contravenție de care nu se face vinovat.
În mod nereal se susține prin întâmpinare că procesul verbal a fost întocmit de agentul constatator care a constatat personal fapta, întrucât, așa cum a arătat prin plângerea formulată se presupune că ar fi săvârșit o contravenție la intersecția străzilor Calea București cu N. B., iar procesul verbal a fost întocmit în apropiere de Piața Centrală. Consideră că nu ar fi avut posibilitatea ca agentul constatator să observe ce s-a întâmplat la o distanță atât de mare.
De asemenea, arată că procesul verbal se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrarie, probă pe care petentul înțelege să o facă cu declarația martorului care a fost de față, a constatat personal și nemijlocit ce s-a întâmplat.
Întrucât agentul constatator nu a constatat personal și nemijlocit faptele și nu deține nici material probator în sensul celor menționate în procesul verbal, solicită admiterea plângerii sale și anularea procesului verbal de contravenție.
Prin încheierea de ședință din data de 02.06.2014 instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu doi martori, probe solicitate de petent, iar pentru intimat a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 30.06.2014 instanța a dispus audierea martorului N. N. O..
Examinând probele administrate pe fiecare in parte și pe toate in ansamblul lor:
Prin procesul-verbal . NR_ întocmit la data de 06.01.2014 de IPJ D.- Biroul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și avertisment aplicandu –i-se și măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.135 lit h din ROUG nr.195/2002 și art. 36 din OUG 195/2002, reținându-se in sarcina sa că in data de 06.01.2014, in C., pe . timp ce conducea auto Alfa R. din direcția Metro spre Centru și la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar in traversarea străzii pe marcaj pietonal, pe sensul sau de mers și nu a fost asigurat cu centura de siguranța .
Actul sancționator menționat este contestat de către petent, astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea are obligația de a verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Astfel, dovezile propuse de petent in argumentarea netemeiniciei plângerii pot releva o situație de fapt contrara celei reținute prin actul atacat.
În ceea ce privește sarcina probei, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 249 C.proc.civ. potrivit cărora ,, Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara de cazurile anume prevăzute de lege,,.
Astfel, analizând descrierea făcută faptei în procesul-verbal de contravenție și declarația martorului N. N. O., audiat nemijlocit de instanță care fiind de față, a vazut că nu era nici un pieton angajat în traversarea străzii pe locul special amenajat, pe sensul petentului de mers și că petentul purta centura de siguranță in timp ce conducea autoturismul.
Pe cale de consecință, nu se poate reține că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare și ca nu era asigurat cu centura de siguranța astfel cum se reține in procesul verbal de contravenție, motiv pentru care instanța, constatând că prezumția de temeinicie a actului constatator a fost răsturnată, va dispune anularea procesului verbal contestat, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul T. Nicușor, domiciliat în C., .. 1, .. 1, . în contradictoriu cu intimata P. M. C. BIROUL RUTIER, cu sediul în C., .. 50, jud. D..
Anuleaza procesul verbal seri CP NR._/06.01.2014, emis dde intimatul IPJ D..
Ia cat ca petentul nu solicita cheltuieli de judecată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria C..
Pronuntata in ședința publica azi 30.06.2014.
Președinte, Grefier,
V. V. R.-M. B.
Red. V.V. Tehnored. S.M 4 exe. R.B. 09 Iulie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7841/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9116/2014.... → |
|---|
