Pretenţii. Sentința nr. 1622/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1622/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 39495/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1622
Ședința publică din data de 10 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.- Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul D. I., având ca obiect ”pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect ”pretenții”;
- prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată formulată de către reclamant (fila nr. 11), înregistrată sub nr. 8721/05.02.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
În raport de dispozițiile art. 223 Cpciv., instanța constată că reclamantul a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) rap. la art. 107 C.p. civ, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța reține cauza spre soluționare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de către reclamant.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile deduse judecății:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.11.2013, sub nr._ reclamantul S. C. Județean de Urgentă C. a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 871,66 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu acordarea serviciilor medicale.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 24.08.2009 pârâtul a fost internat la Secția Chirurgie I, în perioada 24.08-27.08.2009, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost de 871,66 lei, ce nu a fost achitată până în prezent, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzută de dispozițiile art. 998, 999 C.civil și dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 ”pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul, in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată .
De asemenea, reclamantul a mai precizat că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu servicii medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor sau accidentelor rutiere, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speța de față S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului agresiunii, chiar și numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior promovării acțiunii in instanța, astfel că se poate prezuma ca pârâtul își recunoaște culpa prevăzută de dispozițiile art. 998-999 C.civ, constatând in omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006.
Totodată a specificat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită care constă in neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea nr. 5/2006; prejudiciul cauzat unității care constată in contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării; raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și de prejudiciul produs, in momentul săvârșirii faptei.
De asemenea, a menționat că suma pretinsă cu titlu de despăgubire reprezintă o creanță bugetară.
În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 998, 999 C.civil, art. 112 C.proc.civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. 80/2013.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus, în scop probator, decontul de cheltuieli.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în condițiile dispozițiilor art. 205-208 Cpciv. și nici nu s-a prezentat in fața instanței pentru a formula apărări, deși a fost legal citat.
La data de 05.02.014, reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 406 N.C.p.c., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere cererea de renunțare formulată în scris și depusă la dosar de reclamant, în etapa regularizării cererii de chemare în judecată și faptul că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, in conținutul căruia intră și dreptul reclamantului de a face acte procesuale de dispoziție cu privire la pretențiile supuse judecății, precum și rolul hotărâtor al reclamantului in determinarea existenței procesului civil, în temeiul art. 406 N.C.p.c., instanța va lua act de renunțarea reclamantului S. C. Județean de Urgență C. la judecata prezentei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul dispozițiilor art. 406 Noul Cod proc. civ ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul D. I., domiciliat în Călărași, sat Sărata, .. 58, jud. D..
Cu recurs în 30 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2014.
Președinte, Grefier,
C.-F. DrăgoiDiana G.
Red. C.F.D./Tehnored. D.G
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9550/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2643/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
