Plângere contravenţională. Sentința nr. 9550/2014. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 9550/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 29268/215/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Sentința civilă nr. 9550

Ședința publică de la 02 iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE R.-M. T.

Grefier L. V.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petenta B. R., B. G. și pe intimat I.P.J. D., având ca obiect plângere contravetionala

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta B. R., lipsind intimatul și martorul G. F..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se prezintă pol.local S. R. din cadrul Poliției Locale C., depune la dosarul cauzei procesul verbal de executare a mandatului de aducere din privind pe martorul G. F., din care rezultă, că adresa indicată este incompletă și mandatul nu poate fi executat.

Petenta învederează că, nu poate preciza nr. imobilului unde locuiește martorul G. F..

Instanța constată imposibilitatea audierii martorului G. F. propus de către petenta.

Nemaifiind cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., instanța constată cercetarea procesului încheiată întrucât petenta este acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată, în temeiul art. 392 Cod proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

Petenta solicită admiterea plângerii, exonerarea de la plata amenzii aplicate, întrucât este nevinovată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei,conform art. 394 Cod pr.civ., instanța închide dezbaterile asupra fondul cauzei.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față:

La data de 03.09.2013, petenții B. G. și B. R. au formulat în contradictoriu cu I.P.J. D. plângere împotriva procesului-verbal de contravenție .-verbal . nr._/21.08.2013, procesul-verbal . nr._/21.08.2013, emise de I.P.J. D., solicitând anularea acestora, exonerarea de la plata amenzilor aplicate.

În motivarea plângerii, petenții au arătat că în ziua de 21.08.2014, în timp ce se aflau în domiciliul lor, au fost sancționați contravențional pe motiv că, ar fi adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului P. V.-tatăl petentei B. R..

Au precizat că nu au săvârșit contravenția pentru care au fost sancționati, dimpotrivă P. V. a provocat un conflict și ei doar au încercat să-l aplaneze, și sa-l determine pe bătrân să vorbească mai încet și să nu le mai adrese expresii jignitoare.

La prezenta plângere s-au depus procesele verbale in original, taxă judiciară de timbru.

La data de 11.10.2013 instanța, verificând in conformitate cu art. 200 alin. 1 C.p.civ., dacă cererea de chemare in judecata îndeplinește cerințele prev. de art. 194 – 197 C.pr.civ., in baza art. 200 alin 2 C.pr.civ., a dispus completarea si precizarea acțiunii cu următoarele: în termen de 10 zile, sub sancțiunea anularii cererii de chemare in judecata, să arate motivele de drept pe care se întemeiază cererea, să indice numele, prenumele sau sediul pârâtului, să depună copii certificate ale proceselor verbale contestate.

La data de 30.10.2013, petenta a completat cererea de chemare în judecată.

Prin rezolutia din data de 11.11.2013, instanța constatând ca cererea de chemare in judecata îndeplinește condițiile prevăzute de art.194-196 Cod procedura civila a dispus in temeiul art. 201 Cod proc a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimat cu mențiunea pentru acesta ca are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca excepții, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.

La data de 11.02._, intimatul I. D. a depus întâmpinare solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.

Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.

Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.

Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,

Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.

Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.

Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.

Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.

Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

A solicitat încuviințarea probei cu actele care au stat la baza actului sancționator, pe care le-a depus în dublu exemplar.

De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.

In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.

În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 17.12.2013, instanța a dispus comunicarea întimpinării către petenti ,cu mențiunea ca in termen de 10 zile de la comunicare poate depune raspuns la intimpinare.

La data de 16.01.2014 instanța a fixat primul termen de judecata la data de 12.03.2014, cu citarea părților.

La termenul de judecată din 12.03.2014 petenta B. R. a învederat că, petentul B. G. a decedat și a depus la dosar copia certificatului de deces.

In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul C. D. și a constatat imposibilitatea audierii martorului G. F. propus de către petenta.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ., nr._/21.08.2013, petentul B. G. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 200 lei, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 3 pct.1 din lg. 61/1991. În fapt, la data de 08.08.2013, petentul aflându-se la domiciliul său, a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului P. V..

Prin procesul verbal de contravenție ., nr._/21.08.2013, petenta B. R. a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 500 lei, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 3 pct.1 din lg. 61/1991. În fapt, la data de 08.08.2013, petenta aflându-se la domiciliul său, a adresat cuvinte și expresii jignitoare tatălui său, P. V..

Potrivit art.3 pct.1 din lg. 61/1991, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:

,, 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice."

Potrivit certificatului de deces eliberat de Primăria mun. C., ., nr._/23.12.2013, petentul B. G. a decedat la data de 22.12.2013, pe parcursul desfășurării procesului.

În consecință, instanța va desființa procesul verbal de contravenție ., nr._/21.08.2013 pe motiv ca deși nu se poate identifica nici o cauza de nulitate sau vreun motiv de anulare, se impune desființarea procesului verbal raportat la principiul răspunderii personale, care presupune ca răspunderea contravenționala revine numai persoanei vinovate de savirsirea contraventiei și pentru că, în caz contrar, s-ar porni executarea împotriva moștenitorilor deși răspunderea contravențională este personală.

În ceea ce privește procesul verbal de contravenție ., nr._/21.08.2013, privind pe petenta B. R., potrivit art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.

O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Verificând legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare ) cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.

În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.

Petenta B. R., având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea martorilor, în cauză, fiind audiat martorul C. D., totodată constatându-se imposibilitatea audierii martorului G. F..

Instanța constată că declarația martorului C. D., referitoare la inexistența faptei contravenționale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba administrat în cauza, instanța apreciind că mărturia a fost dată pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentei, existând presupunerea rezonabilă că acesta este interesat moral în rezultatul cauzei, urmând a fi înlăturată din ansamblul materialului probator.

Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și faptul ca pe parcursul judecații petenta nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea menționata in procesul verbal de contravenție deși potrivit art . 249 N. c.p.civ. acesteia ii revenea sarcina probei, instanța retine că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată procesul verbal de contravenție bucurându-se in continuare de prezumția de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.

Procesul-verbal este temeinic, comiterea contravenției rezultând din însuși cuprinsul actului constatator.

Având însă in vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravenționala si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului in ipoteza in care prezumția relativa de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța considera ca sancțiunea avertismentului este totuși suficienta pentru a i se atrage atenția petentei B. R. asupra obligațiilor sale.

Opinia instanței se întemeiază pe de o parte pe dispozițiile art. 7 alin 3 prin care se prevede ca avertismentul se aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor respective nu prevede in mod expres aceasta sancțiune, dar si pe disp. art.5 al.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, coroborat cu art.21 al.3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.

Pentru considerentele mai sus expuse, având in vedere si dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de B. R. si va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 500 lei aplicata prin procesul-verbal . nr._/21.08.2013 cu sancțiunea „ avertisment”.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. G., cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul I. D., dispune exonerarea petentului de la plata amenzii in cuantum de 200 lei aplicata prin procesul-verbal . nr._/21.08.2013.

Admite in parte plângerea contravențională formulată de petenta B. R., cu domiciliul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul I. D. .

Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii in cuantum de 500 lei aplicata prin procesul-verbal . nr._/21.08.2013 cu sancțiunea „ avertisment”. Menține celelalte dispoziții din procesul-verbal.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..

Pronunțată în ședința publică de la 02.07.2014

PREȘEDINTE, GREFIER,

R.-M. T. L. V.

Red. M.R.T/ Tehnored. L.V.

2 ex./04. 08.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 9550/2014. Judecătoria CRAIOVA