Pretenţii. Sentința nr. 2643/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2643/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 39442/215/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2643
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - A. G. - Judecător
Grefier – V. G.
Pe rol judecarea acțiunii civile privind pe reclamantul S. C. Județean de Urgență C. și pârâtul R. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul, personal, reclamantul fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze.
S-a lua interogatoriu, din oficiu, pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fond.
Pârâtul R. C., a învederând că nu a fost victima unui accident, ci a căzut cu scuterul.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.11.2013, sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul R. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.699,86 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În fapt, s-a arătat că în data de 21.06.2009 pârâtul R. C. a fost internat la Secția Neurochirurgie a Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 21.06 – 29.06.2009, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1.699,86 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 și 999 C. Civil, precum și condițiile prev. de art. 313 din Lg. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
S. C. Județean de Urgență C. solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei menționate mai sus, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a debitului.
Totodată solicită ca prin hotararea ce se va pronunța să o oblige la plata sumei menționate mai sus, reactualizată cu indicele de inflație până la data plații efective a debitului.
Având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii: "persoanele care prin faptele, lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucat pârâtul a a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spitalul cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 5/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se li portă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări .
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obliga de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate de Fondul Național de asigurari de sanatate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurari de Sanatate D..
In cauza de față apreciaza faptul ca printr-o simplă interpretarea gramaticala a dispozițiilor art.313 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, insa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia că in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate. In cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sanatatii altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare.
Având in vedere faptul ca pârâtul/pârâta a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar unitatea reclamantă a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că unitatea reclamantă, în speță, S. C. Județean de Urgență C.. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care 1-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr. 95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiții cumulative- existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției care a acordat îngrijiri medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.
Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudicial produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.
Menționează că debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata"" si face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art. 21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atât la conținutul cat si cuantumul creanțelor fiscale .
In același timp obligațiile fiscale sunt definite de art. 22 al Codului de procedura Fiscala: - obligația de a plati la termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; - obligația de a plați majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor, si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plata accesorii.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani si potrivit alin. 1 termenul incepe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură fiscală, întrucât debitul menționat în cererea noastră de chemare în judecată este o creanță bugetară.
Potrivit Codului fiscal creanța bugetară constă in impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
Menționează că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea reclamantă, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art .998 și 999 C.Civil, 112 C.P.C și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatății.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte:decont de cheltuieli.
Instanta a dispus comunicarea cererii catre pârât, care nu a depus intampinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține că o justă rezolvare a pricinii reclamă o interpretare sistematică a dispozițiilor legale, în acord cu rațiunea și finalitatea pentru care ele au fost adoptate de legiuitor.
Dispozițiile legale supuse unui astfel de interpretări sunt cele ale Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Astfel, potrivit art. 211 alin.1 din lege, "sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație".
Art. 213 din același act normativ reglementează categoriile de persoane care beneficiază de asigurare, fără plata contribuției (copiii minori, tinerii înscriși într-o formă de învățământ, beneficiarii Decretului-Lege nr.118/1990 etc), în considerarea situației speciale în care se găsesc aceștia.
Potrivit art. 218, alin.1 din lege, "asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege".
Art. 220 din lege statuează că "persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art.223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru".
Art. 313, alin.1dispune că "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală.
Art. 313 alin.2, statuează că "furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin.1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective".
Din economia tuturor aceste texte de lege, rezultă că persoana care are calitatea de asigurat beneficiază de pachetul de servicii medicale prevăzut de lege, iar persoanele care nu au calitatea de asigurat nu beneficiază de acest pachet cu titlu gratuit, cu excepția situațiilor de urgență prevăzute de art. 220.
Cu alte cuvinte, pentru a beneficia de asistență medicală fără plată, orice subiect de drept supus jurisdicției statului român trebuie să aibă o asigurare medicală, iar în acest caz costurile asistenței medicale vor fi suportate de casele de asigurări de sănătate.
Cine nu are asigurare medicală trebuie să plătească serviciile medicale (cu excepția cazurilor prevăzute expres de art.213 și 220).
Temeiul juridic al acțiunii pe care o are furnizorul de servicii medicale împotriva persoanei care a beneficiat de asistență medicală, fără a avea calitatea de asigurat, este reprezentat de principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Potrivit art.92 alin.1 din Legea nr. 95/2006, acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului, iar potrivit art.93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat …din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări. Ori, rezultă clar că, în acest caz, creanța constând în contravaloarea cheltuielilor cu asistența medicală de urgență, este o creanță fiscală, fiind suportată din bugetul de stat, și i se aplică termenul de prescripție de 5 ani, conform art . 131 din OG NR. 92/2003.
În speță, pârâtul a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția Neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență C., în perioada 21.06./29.06.2009, cu diagnosticul leziune a rădăcinii nervoase a coloanei vertebrale cervicale prin agresiune.
Caracterul serviciilor medicale rezultă din Foaia de observație clinică generală, potrivit căreia pârâtul a fost internat în secția Neurochirurgie, în baza diagnosticului de trimitere a unității de primiri urgențe.
Cheltuielile de spitalizare, în sumă de 1699,86 lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli, întocmit potrivit Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 1781/2006.
Pârâtul nu a depus la dosar documente din care să rezulte că, la momentul respectiv, avea asigurare medicală .
Din aceste considerente, instanța va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul R. C., cu domiciliul în comuna Bucovăț, ., jud. D..
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1699,86 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli servicii medicale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2014.
Președinte Grefier
Anișoara G. V. G.
RED.A.G.
TEH.. V.G.4 Ex. /04.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1622/2014. Judecătoria CRAIOVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
