Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 30479/215/2013
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind pe reclamanta G. Nicolita, cu domiciliul în C., ., județul D. in contradictoriu cu paratul C. G., cu domiciliul în . D. și chemata în garanție cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3, avand ca obiect pretentii.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14.10.2014.
INSTANȚA
Prin cererea introdusa la data de 11.09.2013 pe rolul Judecatoriei C. reclamanta G. NICOLIȚA a chemat in judecată si personal la interogatoriu pe C. G. urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 8000 lei daune materiale si 60.000 lei daune morale, reprezentând repararea prejudiciului suferit de reclamanta prin fapta săvârșită de pârât de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.l si 3 Cod penal.
A solicitat de asemenea si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea actiunii a aratat ca in fapt, la data de 12.02.2013, in jurul orei 9, pârâtul C. G. a avut un accident de circulatie, in urma căruia a rezultat vătămarea corporală a reclamantei, aceasta fiind la Spitalul de Urgentă din C. si apoi la Bucuresti, unde a suferit numai puțin de 4 operatii. Desi s-a făcut dosar impotriva acestuia, la acea vreme fiind destul de bolnavă a convenit verbal cu făptuitorul să o despăgubească pentru suferința produsă, numai că acesta, după ce s-a dat rezoluția nu a mai vrut să-i dea niciun ban, refuzând să mai vorbească cu reclamanta. In ciuda tuturor demersurilor facute, nu a reușit să obțina nimic de la pârât. Solicit pronunțarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat la plata acestor despăgubiri, imaginea si demnitatea precum si integritatea morală fiindu-mi afectate.
A aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, solicitand atasarea dosarului penal nr. 3231/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria C., proba cu inscrisuri medicale, proba testimoniala si proba cu interogatoriul paratului.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 1357 Cod civil.
La data de 20.11.2013 paratul C. G. a formulat intampinare față de acțiunea promovată de G. Nicolița solicitand admiterea acesteia în sensul ca pretențiile solicitate de aceasta să fie achitate de societatea de sigurare S.C. A. S.A. la care paratul a fost asigurat în momentul producerii accidentului de circulație în urma căreia a rezultat vătămarea reclamantei.
A solicit chemarea în judecată și a societății de asigurare S.C. A. S.A, cu sediul în C., ., județul D., în calitate de garant al situației ivite.
In motivarea intampinarii a aratat ca in fapt, la data de 12.02.2013, a avut un accident grav de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală gravă a reclamantei G. Nicolița.
Paratul a recunoscut faptul că reclamanta a fost dusă la Spitalul de Urgență C. apoi la București fiind supusă unui număr de 4 intervenții chirurgicale. Din cauza stării materiale destul de precare, deși a încercat să faca rost de bani pentru a o despăgubi pe aceasta nu a fost posibil.
Deoarece la momentul producerii accidentului era asigurat la S.C. A. S.A. și având în vedere dispozițiile legale în materia asigurărilor care prevăd că societatea de asigurări răspunde pentru prejudiciile cauzate altor persoane de către asigurații săi solicita ca aceasta sa achite despagubirile. D. fiind faptul că s-a format dosarul penal nr.3231/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. în care s-au administrat probe a solicitat atașarea și a acestui dosar și citarea în cauză a societății de asigurări S.C. A. I..
A aratat ca în dovedirea acțiunii înțelege să se foloseasca de interogatoriul reclamantei, copie după asigurarea obligatorie si proba cu înscrisuri.
In drept, si-a intemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă și art. 72 Noul Cod de Procedură Civilă.
La data de 10.12.2013 reclamanta a formulat raspuns la intampinarea formulată de către C. G. solicitand ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admita acțiunea formulată in sensul celor învederate de reclamanta in cuprinsul acesteia.
De asemenea în cuprinsul acțiunii introductive a arătat faptul a fost victima unui accident de circulație și considera că cererea de chemare în judecată a societății S.C. A. S.A. în calitate de garant al situației create este pe deplin justificată, fapt pentru care a lasat la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea acestei cereri.
Solicita sa se observe că pârâtul recunoaște în cuprinsul întâmpinării că a suferit un număr de patru intervenții chirurgicale la București și că a încercat să ajungă la o înțelegere amiabilă, în acest sens fiind format și dosar penal nr 3231/P/2013 la P. de pe lângă Judecătoria C..
Având în vedere că este vorba de pretenții civile ce decurg din rezolvarea unui dosar penal solicita admiterea actiunii si obligarea paratului la plata despagubirilor.
La data de 1.04.2014 . depus intampinare la cererea de chemare in garantie formulata de parat prin care a solicitat atat respingerea cererii de chemare in judecata cat si a cererii de chemare in garantie.
Pe cale de exceptie chemata in garantie a invocat exceptia de netimbrare a cererii.
In motivarea acesteia a aratat ca potrivit art. 194 Cod penal vătămarea corporala este fapta prevăzuta de art. 193 Cod penal care a avut drept consecința leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale.
Prin urmare a fost dezincriminata infracțiunea de vătămării corporale din culpa care a avut ca si consecințe producerea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare mai puțin de 90 de zile de ingirjiri medicale prin urmare toate pretențiile de despăgubiri ale paratilor prejudiciate urmează a fi valorificate, daca acestea o doresc, numai pe cale civila cu plata taxei de timbru corespunzătoare cuantumului pretențiilor.
Potrivit art. 29 alin. 1, lit i din OUG 80/2013 sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la cauzele penale, inclusive despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea. Pentru a fi incidența dispoziția legala menționata, trebuie sa fie sau sa fi fost pendinte o cauza penala, înțelegând prin aceasta situația in care a fost pusa in mișcare o acțiune penala având ca obiect tragerea la răspundere penala a persoanelor parate printr-un act de inculpare în condițiile legii. Or, în speța, această condiție nu este îndeplinită.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului, prin rezoluția nr.3231/P/2013 din 28.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184, alin. 1 si 3 Cod penal, de către numitul C. G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Cum împotriva conducătorului autovehiculului implicat in accident nu s-a declanșat o procedură penală, nu se poate retine ca pretențiile reclamantei derivă dintr-o cauză penala, în sensul art. 29 lit. i din OUG nr. 80/2013 și sa se stabilească că aceasta nu datorează taxe judiciare de timbru.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, se impune admiterea excepției si anularea acțiunii ca netimbrata.
Tot pe cale de exceptie a fost invocat inadmisibilitatea acțiunii cu care a fost sesizata instanța.
Potrivit art. 132 alin. (1) din Vechiul Cod Penal (art. 159, al. 2 din NCP), impacarea partilor in cauzele prevăzute de lege inlatura răspunderea penala si stinge acțiunea civila. împăcarea pune capăt definitiv litigiului asupra laturii penale, cat si a celei civile, este totala fiindcă privește conflictul in intregul sau si neconditionata. Pentru faptele prevăzute in art. 184 alin. (1) si (3) din Vechiul Cod Penal, acțiunea penala pune in mișcare la plângerea prealabila a persoanei vătămate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Impacarea partilor este un act bilateral, deoarece implica cu necesitate acordul de vointa al celor doua parti, persoana vătămata si inculpatul. Pentru a produce efectele prevăzute de art. 132 C.pen., impacarea trebuie sa fie totala si necondiționata. Impacarea este totala atunci cand are in vedere stingerea totala a procesului atat sub aspect civil cat si penal, ea neputand fi dedusa din prezumții, fiind astfel necesar ca manifestarea de voința a partii vătămate si a făptuitorului sa fie explicita. De asemenea, din dispozițiile art. 132 C.pen. se intelege si ca impacarea intervenita intre parti este irevocabila, astfel ca nu se mai poate reveni asupra declarației de impacare. Fiind o impacare realizata in conditiile art. 132 C.pen., ea are efecte atat asupra laturii penale, cat si a laturii civile, prin stingerea actiunii civile, care este un accesoriu al acțiunii penale si, din moment ce părțile s-au impacat, mi se mai poate continua actiunea civila.
Avand in vedere cele expuse anterior si vazand declarațiile date de reclamanta in care si-a exprimat in mod neechivoc intenția de impacare, chemata in garantie a solicitat admiterea excepției inadmisibilitatii acțiunii si respingerea cererii de chemare in judecata si a cererii de chemare in garanție.
Referitor la pretențiile de despăgubire formulate de către reclamanta G. Nicolita chemata in garantie a invederat care sunt criteriile care trebuiesc luate in considerare la stabilirea despăgubirilor in cazul vătămării corporale, stabilite prin art. 49, pct. 1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, aplicabil accidentelor de circulație produse in anul 2013.
Potrivit acestui text de lege, la stabilirea despăgubirilor in cazul vătămărilor corporale se au in vedere:
a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f) daunele morale: în conformitate cu legislația șijurisprudența din România."
In ceea ce privește cheltuielile făcute in scopul recuperării sanatatii reclamantei, solicita sa se analizeze acordarea acestora numai in măsura in care aceste pretenții vor fi probate cu documente justificative (facturi fiscale, bonuri de casa, chitanțe). Daca reclamanta a efectuat cheltuieli pentru controale medicale, medicatie, etc. trebuie sa existe documente justificative pentru astfel de sume fiind evident faptul ca odată cheltuite aceste sume ele pot fi si probate.
In acest context arata ca, in vederea stabilirii despăgubirilor pentru un astfel de prejudiciu, elementul de calcul pe care trebuie sa-l aiba in vedere instanța de fond va include si îndeplinirea unor cerințe referitoare la „necesar" si „utilitate".
Soluționând acest petit al reclamantei, instanța de fond trebuie sa tina seama textele legale sus invocate precum si de natura si regimul juridic al contractului de asigurare.
Or, in raportul dintre o lege generala si una speciala cum este Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 care reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor in cazul asigurărilor obligatorii de răspundere civila auto, are prioritate norma speciala potrivit regulii de drept „specialul deroga de la general."
F. a face observații asupra fiecărui inscris prezentat de reclamanta si asupra datelor/perioadelor in care se presupune ca au fost achiziționate bunuri sau servicii de către aceasta, solicita instanței sa aiba in vedere ca la stabilirea acesteia nu pot fi reținute toate documentele justificative depuse in probatiune avand in vedere ca pe unele dintre acestea se regăsesc si produse care nu au legătura de cauzalitate cu evenimentul produs la data de 12.02.2013: produse de curățenie (deo impulse. teo sapun, prosoape role, clor albex, bureți de vase, mister point - detergent vase, prosop). C.-cola, olympia maioneza, nescafe 3 in 1, doncafe cappucino (arătam bonul fiscal 328/03.03.2013,care se regăsește la dosar la fila 47), alte bonuri: baza mancare. bicarbonat de amoniu.
La dosar se regăsesc o . bonuri pe unele din acestea se regăsesc dulciuri in valoare de 1,50 lei ( bonul_/05.03.2013 ), dulciuri in valoare de 85.00 lei ( bonul fiscal_/05.03.2013 ), băuturi in valoare de 70 lei ( bonul_/03.03.2013.
De asemenea arata faptul ca au fost depuse aceleași bonuri de către reclamanta in mai multe exemplare, iar unele din poarta date anterioare, decât cele din preajma evenimentului rutier ( bonul 51/13.12.2012).
In ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de către reclamanta, apreciaza ca suma este excesiva, și încalcă raportul de proporționalitate față de fapta comisa, având un caracter rezonabil, depășind funcția pe care o are răspunderea civila delictuala aceea de a acoperi o paguba, nu de i asigura un castig.
Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru erințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale. Este motivul pentru care aprecierea unor menea daune se realizează in echitate și cu păstrarea principiul proporționalității și justului echilibru natura valorilor lezate și sumele acordate. Faptul că reparația trebuie să fie una echitabilă supune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite dar și că ea nu se poate constitui în temei al imbogățirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, așa cum In menționat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv și moral.
Nu contesta suferința provocata reclamantei, pentru care evenimentul urmare căruia a suferit durere și privațiuni reprezintă, reprezinta o mare traumă personală, insa acest fapt nu poate să determine instanța să depășească un criteriu ce prezintă o limita a acordării daunelor morale, respectiv acela care impune analizarea eventualității unei imbogățiri fără just temei.
In materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a acestora, imposibil de a fi echivalate baneste. In schimb, se poate acorda persoanelor prejudiciate o suma de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, de aceea, ceea ce trebuie evaluat in realitate, este despăgubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Cuantificarea despăgubirilor nu poate viza decât obținerea unui efect compensatoriu, de alinare a prejudiciului moral, prin raportare, pe langa jurisprudenta, la veniturile generale obținute din muncă, atât la nivel individual, dar mai ales la nivel general/colectiv.
La cuantificarea despăgubirilor, solicita sa se aiba in vedere ca acestea sa nu aiba un caracter punitiv si nici sa nu se transforme . câștiguri exagerate ci doar sa compenseze de o maniera rezonabila si justificata suferințele indurate, preintampinand imbogatirea fara justa cauza. Este adevărat că, suferințele omenești nu pot fi evaluate în bani, dar în realitate se impune o soluție de reparare a prejudicului de ordin afectiv suferit. Desi este real ca stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o anumita doza de aproximare, instanța trebuie sa aiba in vedere dimensiunea prejudiciului moral ce trebuie stabilit nu doar în raport de intensitatea durerilor psihice suferite de părțile civile, consecințele negative pe plan fizic si/sau psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, dar si în raport de împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele, gravitatea acestora si vinovăția Inculpatului, forma culpei, atitudinea manifestata de acesta dupa producerea accidentului, antecedentele fpenale ale inculpatului.
Asa cum s-a arătat de mai multe ori in jurisprudenta, pentru acordarea daunelor morale instanța trebuie sa ia în considerare comportamentul inculpatului, modalitatea efectiva de producere a accidentului.
In dovedire, chemata in garantie urmeaza sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, interogatoriu reclamantei, expertiza tehnica de specialitate si orice alte probe.
In drept au fost invocate disp. art. 205 Cod proc civila si ordinul nr. CSA 14/2011, art. 194 Cod penal.
Prin incheierea din data de 8.04.2014 astfel cum a fost indreptata prin incheierea din data de 29.04.2014 instanta a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de paratul C. G. si a dispus scutirea acestuia de la plata sumei de 1805 lei, iar prin incheierea din data de 27.05.2014 instanta a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de reclamanta G. Nicolita, dispunand scutirea acesteia de la plata sumei de 2465 lei.
La termenul din data de 29.04.2014 instanta a pus in discutie admisibilitatea in principiu a cererii de chemare in garantie si a incuviintat in principiu cererea de chemare in garantie a Societatii de Asigurare ReasigurareAstra SA, formulata de paratul C. G., dispunand conceptarea societatii de asigurare in calitate de chemat in garantie.
Prin incheierea din data de 17.06.2014 instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii apreciind ca motivele invocate de reclamanta reprezinta motive de fond ce vor fi analizate odata cu fondul actiunii.
Prin aceeasi incheiere au fost incuviintate probele respectiv proba cu inscrisuri si interogatoriul paratului pentru reclamanta, proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei pentru parat si chemata in garantie.
In cauza a fost administrate proba cu interogatoriul paratului (f.119), inscrisuri si interogatoriul reclamantei (f.123-124).
De asemenea a fost atasat dosarul nr. 3231/P/2013.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
In fapt, la data de 12.02.2013 a avut loc un accident de circulatie produs de paratul C. G. care a condus pe . orasul B., jud.D. autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr de inmatriculare_, iar la intersectia cu DN55 nu a acordat prioritate de trecere autocamionului marca Scania cu nr de inmatriculare BP-5741-MB, condus de cetateanul bulgar Prodanov I., care se deplasa regulamentar pe DN 55 din directia Dabuleni catre C., intrand in coliziune cu acesta.
In urma impactului a rezultat vatamarea corporala a reclamantei G. Nicolita, pasagera pe bancheta din dreapta spate a autovehiculului, aceasta fiind transportata la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta C..
Ambii conducatori auto au fost testati cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ.
Prin rezolutia din data de 28.05.2013 s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal intrucat lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, reclamanta intelegand sa nu formuleze plangere penala impotriva paratului.
Aceste aspecte au fost retinute in cuprinsul rezolutiei Parchetului de pe langa Judecatoria C. data in dosarul nr. 3231/P/2013.
Atat pe parcursul cercetarilor penale cat si la interogatoriul administrat de instanta paratul C. G. si-a recunoscut in mod constant vinovatia in producerea accidentului in care s-a produs vatamarea corporala a reclamantei.
De asemenea, acesta a recunoscut si faptul ca reclamanta a suferit un numar de 4 interventii chirurgicale ca urmare a acccidentului, fiind internata atat la Spitalul din C. cat si in Bucuresti.
Acest din urma aspect a fost dovedit de reclamanta cu inscrisurile depuse la dosar. Astfel din biletul de externare FO 5357 din data de 7.03.2014 rezulta ca aceasta a fost internata la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti in perioada 15.02.2013-7.03.2013.
La aceasta data a fost externata cu recomandare de a purta atela femuro-podala dreapta timp de 6 saptamani dupa care va incepe recuperarea, de a nu calca pe ambele picioare (6 saptamani cu dreptul si 75 zile cu stangul), de a evita traumatismele si efortul fizic intens, de a urma tratament si de a purta saltea antiescara.
Ultimele acte medicale depuse de reclamanta dateaza din luna iunie 2013, fiind reprezentate de buletinul radiologic din data de 5.06.2013 prin care se constata ca fracturile se afla in curs de consolidare. De asemenea, a mai fost depus si buletinul radiologic din data de 3.04.2013.
In drept, instanta retine ca potrivit art. 1357 alin. 1 cod civil “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.” Conform alin.(2) “autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Conform art. 1359 Cod civil “autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios și, prin felul în care se manifestă, creează aparența unui drept subiectiv.”
Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite următoarele conditii: să existe o faptă a persoanei (fapta); să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul); prejudiciul trebuie să fie consecința faptei (legătura de cauzalitate); persoana trebuie să fie vinovată de săvârșirea faptei (vinovatia).
Fapta ilicită reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
In speta, fapta illicita consta in incalcarea dispozitiilor legale privind circulatia pe drumurile publice, paratul neacordand prioritate de trecere unui autocamion ce circula in mod regulamentar.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale constă în rezultatul sau efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Astfel, urmare a faptei ilicite a paratului s-a produs accidentul in care a fost vatamata reclamanta care a suferit multiple fracturi la ambele picioare.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care făptuitorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei față de faptă și de urmările acesteia.
Paratul a recunoscut faptul ca se face vinovat de savarsirea faptei ilicite ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale privind acordarea prioritatii de trecere.
In ceea ce priveste sustinerile chematei in garantie potrivit carora actiunea nu ar admisibila intrucat partile s-au impacat instanta le considera neintemeiate deoarece in cauza este vorba de neformularea plangerii penale de catre reclamanta impotriva paratului in considerarea faptului ca acesta era ginerele acesteia, dar si datorita increderii pe care aceasta a avut-o in sensul ca va fi despagubita de parat, ceea ce nu s-a intamplat pana in prezent.
Intrucat in cauza nu a operat impacarea partilor asa cum sustine chemata in garantie instanta apreciaza ca reclamanta are posibilitatea formularii actiunii pe cale civila, urmand ca instanta sa analizeze intinderea prejudiciului produs acesteia.
Instanta retine ca autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr de inmatriculare_ proprietatea paratului C. G., condus de acesta la momentul savarsirii accidentului era asigurat la Societatea de Asigurare Reasigurare A. SA in baza politei de asigurare de raspundere obligatorie ./02/X1/SP nr._, valabila de la data de 6.12.2012 pana la data de 5.06.2013. (f. 6).
In speta pe langa dispozitiile legale referitoare la raspunderea civila delictuala sunt aplicabile dispozitiile Ordinului CSA nr. 14/2011.
Conform art. 49 din acest act normativ “la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1.în caz de vătămare corporală:
a)diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;
b)venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c)salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;
d)eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e)cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;
f)daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;
2.în caz de deces:
a)cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b)cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;
c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
In conformitate cu aceste dispozitii legale instanta apreciaza ca reclamanta nu a facut dovada daunelor materiale solicitate.
In bonurile fiscale depuse in dovedire sunt mentionate numeroase produse care nu au legatura cu accidentul reclamantei fiind vorba de produse de ingrijire sau curatenie care nu puteau folosi reclamantei care se afla internata si imobilizata la pat.
In ceea ce priveste medicamentele si produsele alimentare trebuie avut in vedere faptul ca potrivit art. 49 alin. 1 lit. d se pot acorda cheltuielile cu alimentatia suplimentara si cu tratamentul conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare. Din bonurile fiscale depuse la dosar nu rezulta ca acele medicamente i-au fost precrise reclamantei, neexistand la dosar retetele, astfel incat nu vor fi retinute la cuantumul daunelor materiale.
De asemenea, nici in privinta alimentelor nu este indeplinita aceasta conditie, nefiind vorba de alimentatie suplimentara prescrisa de medic.
Astfel, niciuna din cheltuielile pe care reclamanta afirma ca le-a facut nu se incadreaza in categoriile reglementate de lege.
Mai mult decat atat reclamanta nu a facut dovada faptului ca acele alimente si medicamente au fost destinate acesteia, simplul fapt ca acestea se afla in posesia sa si ca cea mai mare parte a acestora provin din perioada in care reclamanta era internata in Bucuresti neconducand la aceasta concluzie. De asemenea, nici in privinta biletelor de calatorie depuse la dosar nu s-a facut dovada ca ar avea o legatura de cauzalitate cu accidentul reclamantei, aceasta fiind internata in spital in acea perioada.
F. de aceste considerente, in ceea ce priveste daunele materiale instanta apreciaza ca acestea nu au fost dovedite de reclamanta, astfel ca urmeaza a fi respinse.
Totodata, instanta retine ca prejudiciile nepatrimoniale pot fi definite ca acele consecinte daunatoare, fara valoare economica, reprezentand durerea psihica provocata prin vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii unei persoane sau prin atingerea adusa drepturilor aferente personalitatii unui cetatean sau unei persoane juridice.
Acoperirea acestor prejudicii se asigura prin compensarea lor cu plata unor sume de bani (daune morale) pentru trauma suferita, iar nu prin reparare, acestea neavand o valoare materiala si fiind imposibil de acoperit in totalitate printr-o suma de bani. Este justificata acordarea unor compensatii materiale acelor persoane ale caror posibilitati de viata familiala si sociala au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite savarsite de alte persoane. Aceste compensatii sunt destinate sa creeze conditii de viata care sa aline . suferintele psihice ale victimei
Daune morale pot fi clasificate ca: daune morale constand in dureri fizice sau psihice numite pretium doloris; suferintele psihice determinate de cauzarea mortii unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de ranirea, mutilarea, desfigurarea sau imbolnavirea grava a acesteia, iar despagubirea datorata pentru repararea acestora se numeste pretium affectionis; prejudiciul estetic cuprinde toate vatamarile si leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau infatisarii persoanei si prejudicul de agrement reprezinta restringerea posibilitatilor victimei de a se bucura de viata, de a avea parte din plin de satisfactii materiale si spirituale pe care aceasta i le poate oferi.
De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Asadar, in ceea ce priveste daunele morale, instanta retine ca reclamanta G. Nicolita a suferit un prejudiciu moral decurgand din traumele fizice și psihice suferite, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea reclamantei la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin accident. Astfel, acesta a avut nevoie de un numar mare de ingrijiri medicale, fiind internata, operata si imobilizata la pat o lunga perioada, asa cum rezulta din biletul de externare. Aceasta a suferit un numar de 4 operatii, fiindu-i recomandat dupa externarea din spital din data de 7.03.2013 sa nu calce pe ambele picioare, respectiv 6 saptamani cu dreptul si 75 zile cu stangul. De asemenea, aceasta prezenta sechele post traumatice la data de 5.06.2013, deci la aproape 4 luni de la accident, respectiv 112 zile de la data producerii accidentului.
De altfel, instanta are in vedere faptul ca reclamanta nu este complet recuperata nici la aceasta data, acesta neputand sta in picioare in sala de sedinta, cu ocazia luarii interogatoriului, solicitand incuviintarea instantei pentru a lua loc. Acest aspect a fost confirmat si de catre parat prin raspunsul la intrebarea nr.6 din cuprinsul interogatoriului luat de instanta.
Astfel, raportat la numarul de zile de îngrijiri medicale, rezultate din actele medicale depuse la dosarul cauzei, cât și la natura concreta a leziunilor produse, la suferințele indurate până in momentul de fata, precum si la jurisprudența în materie, instanta va acorda acestuia o suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru considerentele expuse anterior instanta va admite in parte actiunea, va obliga paratul sa ii achite achite reclamantei suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale si va respinge cererea de obligare la plata daunelor materiale.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie instanta are in vedere ca potrivit art. 72 alin.1 Cod procedura civila "partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri."
Astfel daca cel garantat pierde procesul prin aceeasi hotarare instanta admite si cererea de chemare in garantie, daca o considera intemeiata.
In cauza de fata cererea de chemare a fost formulata in temeiul raspunderii contractuale, intre paratul C. G. si chemata in garantie . un contract de asigurare prin care aceasta din urma si-a asumat obligatia de despagubire a tertelor persoane vatamate prin fapta ilicita a asiguratului C. G..
Potrivit art. 1270 C.civ. „contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante, iar contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege.”
Conform art. 2199 alin.1 Cod civil "prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit."
De asemenea, art. 2223 alin. 1 Cod civil reglementeaza asigurarea de raspundere civila delictuala si prevede ca “in cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.”
Avand in vedere aceste dispozitii legale si contractul de asigurare de raspundere civila delictuala existent intre parat si chemata in garantie valabil la data producerii accidentului instanta apreciaza ca cererea de chemare in garantie este intemeiata in aceeasi masura in care paratul a cazut in pretentii fata de reclamanta, astfel ca va admite in parte si cererea de chemare in garantie si va obliga chemata in garantie la plata sumei de 60.000 lei catre paratul C. G..
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata instanta retine ca potrivit art. 453 alin. 1 Cod proc civila „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”, iar conform alin. 2 “când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
De asemenea, instanta va avea in vedere si dispozitiile art. 18 din OUG 51/2008 conform corora cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume.
Astfel, in ceea ce priveste cererea principala intrucat aceasta a fost admisa in parte, instanta in temeiul art. 453 alin. 2 Cod proc civila il va obliga pe parat la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta proportional cu pretentiile admise, cheltuieli reprezentate de onorariu de avocat.
De asemenea, in temeiul art. 18 din OUG 51/2008 instanta il va obliga pe parat la plata catre stat a sumei de 2169 lei, proportional cu pretentiile admise, suma de care reclamanta a beneficiat cu titlu de cheltuieli de judecata prin incheierea din data de 29.04.2014.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie, ca urmare a admiterii in parte a acesteia, in conformitate cu disp art. 453 alin. 1 instanta va obliga chemata in garantie la plata sumei de 2785 lei reprezentand cheltuielile de judecata la care acesta a fost obligat ca urmare a solutiei date cererii principale si la plata sumei de 1588 lei catre stat, suma calculata proportional cu pretentiile admise, conform incherii din data de 8.04.2014, asa cum a fost indreptata prin incheierea din data de 29.04.2014, prin care instanta a acordat paratului ajutor public judiciar in forma scutirii de la plata taxei de timbru in valoare de 1805 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte actiunea formulata de reclamanta G. Nicolita, cu domiciliul în C., ., județul D. in contradictoriu cu paratul C. G., cu domiciliul în comuna Apele Vii, . D., avand ca obiect pretentii.
Obliga paratul C. G. la plata sumei de 60.000 lei reprezentand daune morale catre reclamanta G. Nicolita.
Respinge ca neintemeiata cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata daunelor materiale.
Admite in parte cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Obliga paratul C. G. la plata sumei de 616 lei catre reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de onorariu de avocat.
Obliga paratul C. G. la plata sumei de 2169 lei catre stat, conform incheierii de ajutor public judiciar din data de 29.04.2014.
Admite cererea de chemare in garantie formulate de paratul C. G. in contradictoriu cu chemata in garantie Societatea de Asigurare- Reasigurare A. SA, cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3.
Obliga chemata in garantie la plata catre paratul C. G. a sumei de 60.000 lei reprezentand daune morale.
Obliga chemata in garantie la plata sumei de 2785 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre paratul C. G..
Obliga chemata in garantie la plata sumei de 1588 lei catre stat conform incheierii de ajutor public judiciar din data de 8.04.2014, astfel cum a fost indreptata la data de 29.04.2014.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. C. G. T. L.
Red.BCG
tehnoredact. BCG.
5 ex./14.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7431/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
