Pretenţii. Sentința nr. 3247/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3247/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 41889/215/2013
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3247
Ședința publică de la 07 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. C. și pe pârâții S. M. și S. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că reclamanta a depus la dosar, la data de 06.03.2014, prin Serviciul Registratură al instanței, precizare la acțiune privind modul la care a încetat contractul de închiriere, la care s-a anexat un set de acte.
În temeiul art. 1035 Ncpc, în raport de locul situării imobilului, instanța stabilește competența în favoarea Judecătoriei C..
În temeiul art. 258 Ncpc instanța încuviințează proba cu actele depuse la dosar, constatând că este admisibilă si poată să ducă la soluționarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 Ncpc, declară închise faza probatorie și dezbaterile și retine cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.12.2013, sub nr._ reclamanta R. C. a chemat în judecata pe pârâții S. M., S. D. și Notiță D. solicitând obligarea acestora la plata sumei de 660,17 lei, reprezentând contravaloarea folosinței locuinței situată în C., .. 52 B, . drept, pe perioada octombrie 2012-mai 2013 și evacuarea din spațiul anterior-menționat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat ca spațiul cu destinație de locuință de mai sus este ocupat de către pârâți în baza contractului de închiriere nr. 985/29.07.1999 până la data de 29.04.2010 dată la care în baza Hotărârii nr. 168 din 29.04.2010 a încetat dreptul de administrare al R. C. asupra imobilului, drept urmare contractul nr. 985/27.09.2012 încetând.
Ulterior, în baza hotărârii nr. 144/27.09.2012 acest imobil a revenit în administrarea R. C..
Deși prin adresele nr. 8045/26.06.2013 și respectiv nr._/02.09.2013 pârâții au fost înștiințați să se prezinte la sediul regiei în vederea perfectării noilor forme de închiriere și achitarea contravalorii folosinței spațiului aflat în litigiu, încercând astfel preîntâmpinarea unui posibil litigiu, aceștia nu s-au conformat.
Astfel, pentru perioada octombrie 2012-mai2013 pârâții aveau obligația de a achita sume de 660,17 lei pentru folosința locuinței situate în C., .. 52B, ..
Mai mult, această situație creează prejudicii Primăriei Municipiului C. și R. C. care, deși deține calitatea de administrator al imobilului, nu-l poate exploata în scopul folosirii potrivit destinației sale.
Totodată, reclamanta a mai precizat că, în speță, contravaloarea folosinței spațiului a fost calculată în baza nivelului minim al chiriei stabilit în funcție de prevederile art. 30 din OUG nr. 40/1999 modificată prin HG nr. 631/2007.
În drept, reclamanta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 555 Noul Cod Civil, Legea nr. 114/1996, art. 1038, 1040, 1041 alin. 4 și urm, art. 1357-1359 NCPC, OUG nr. 40/1999 modificată prin HG nr. 631/2007.
Pârâții, nu au depus întâmpinare în condițiile dispozițiilor 205-208 NCPC.
La data de 06.02.2014 reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că își mărește câtimea obiectului cererii cu suma de 660,16 lei reprezentând contravaloare preț locuință pentur perioada iunie 2013-ianuarie 2014, astfel că totalul pretențiilor solicitate este 1320,33 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că este admisibilă putând duce la soluționarea procesului.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta R.A.A.D.P.F.L. C., în calitate de locator și pârâta S. M. în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 985/29.07.1999, având ca obiect imobilul situat în C., cartier Craiovița Nouă, ., ., stabilindu-se în sarcina pârâtului obligația de a plăti o chirie lunară în sumă de 31,41 lei, (fila 13) la aceeași dată s-a încheiat între părți procesul-verbal de predare-primire a locuinței închiriate (fila 15).
Contractul de mai sus a fost modificat prin acte adiționale, fiind prelungit succesiv până la data de 19.06.2014 (fila 18).
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea pârâtului instanța arată următoarele:
În drept, se reține că dreptul de proprietate privată este acel drept subiectiv ce aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra oricărui bun, cu excepția celor aflate exclusiv în proprietate publică, bunuri asupra cărora titularul exercită posesia, folosința și dispoziția, în putere proprie și interes propriu, însă în limitele determinate de lege.
Art. 555 Cod civ. determină conținutul juridic al dreptului de proprietate prin enumerarea atributelor acestuia: dreptul de a folosi bunul (jus utendi), dreptul de a-i culege fructele (jus fruendi) și dreptul de a dispune de bun (jus abutendi).
Potrivit dispozițiilor art. 1038 din Cod de proc.civ. atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării", iar conform dispozițiilor art. 1040 Cpr civ, " Dacă locatarul sau ocupantul notificat in condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicitat instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu"
Totodată, potrivit art. 21 din Legea nr. 114/1996 rep. „închirierea locuințelor se face pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale”.
Ca atare, având în vedere că pârâtul deține la acest moment un titlu valabil, reprezentat de contractul de închiriere nr. 985/29.07.1999 care îi conferă un drept de folosință asupra imobilului în litigiu pe care să-l opună reclamantei instanța constată că cererea reclamantei privind evacuarea pârâtului este neîntemeiată cât timp contractul de închiriere încheiat între părți nu a încetat și nici reziliat în condițiile legii.
De asemenea, instanța mai arată că susținerea reclamantei potrivit căreia contractul de închiriere nr. 985/29.07.1999 a încetat ca urmare a încetării dreptului de administrare al reclamantei prin HCL nr. 168/2010 este neîntemeiata întrucât această împrejurare nu reprezintă o cauză de încetare a contractului, iar potrivit art. 19 din contractul de închiriere acesta poate înceta înainte de expirarea termenului închirierii, doar prin acordul părților, cu notificarea intenției de denunțare unilaterală a contractului in termen de 30 zile.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință pentru instanța constată că temeiul juridic invocat de către reclamantă îl reprezintă dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Însă, având în vedere că pârâtul folosește imobilul în litigiu în baza contractului de închiriere nr. 985/29.07.1999, contract valabil până la data de 19.06.2014 rezultă că folosirea de către pârâți a spațiului închiriat are drept temei contractul de închiriere, astfel că, pentru această perioadă pârâtul datorează chiria prevăzută în contract.
Prin urmare, cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință întemeiată pe răspunderea civilă delictuală este neîntemeiată, instanța neputând proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii, având în vedere principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii, instanța potrivit prevederilor 453 Cod de procedură civilă, va respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. C., cu sediul în C., . A, jud. D., în contradictoriu cu pârâții S. M. și S. D., ambii cu domiciliul în C., ., .. 1, ., ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 07.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. CDR
5 ex/20.05.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7938/2014.... → |
|---|
