Pretenţii. Sentința nr. 5572/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5572/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 32427/215/2013
-pretenții-
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5572
Ședința publică de la 15 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. M. R., C. I. și pe pârâții G. A., V. I. și V. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la amânări fără discuții, a răspuns reclamanta B. M. R. personal, avocat T. D. pentru reclamantul C. I., pârâta G. A. personal și asistat de avocat P. A., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta G. A. arată că datorită pasivității avocatului său înțelege să renunțe la serviciile sale și solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja un alt apărător. Arată că i-a adus la cunoștință acestuia prin telefon că renunță la serviciile sale.
Având în vedere faptul că nu sunt toate părțile prezente la strigarea cauzei la amânări fără discuții pentru a se pune în discuție cererea de amânare formulată de pârâta G. A., instanța lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea cauzei la ordine, au răspuns reclamanta B. M. R. personal, avocat T. D. pentru reclamantul C. I., pârâta G. A. personal și avocat G. G. pentru pârâții V. I. și V. M..
Instanța pune în discuția părților cererea de amânare formulată de pârâta G. A..
Reclamanta B. M. R. solicită respingerea cererii de amânare și arată că aceasta nu se încadrează în situația prevăzută de art. 222 NCPC nefiind o situație excepțională care să impună amânarea cauzei.
Avocat pentru reclamantul C. I. solicită respingerea cererii pentru aceleași motive expuse de reclamanta B. M. R..
Avocat pentru pârâții V. I. și V. M. solicită admiterea cererii formulată de pârâta G. A..
Instanța constatând că pârâta G. A. nu invocă motive justificate pentru amânarea cauzei, având în vedere faptul că avocatul său a fost prezent la toate termenele de judecată și că renunțarea la mandat nu justifică acordarea unui nou termen de judecată, respinge cererea de amânare.
Avocat pentru pârâții V. I. și V. M. depune note scrise.
La interpelarea instanței arată că notele scrise depuse reprezintă o cerere de probatoriu în sensul emiterii unei adrese către B. D. D. G. pentru a înainta dosarele de executare privind pe reclamanți și pe pârâta G. A..
Instanța pune în discuția părților cererea de probatorii depusă de avocat pentru pârâții V. I. și V. M..
Avocat pentru reclamantul C. I. solicită respingerea cererii de probatorii întrucât proba nu a fost solicitată prin întâmpinare și pârâții sunt decăzuți din dreptul de a mai propune probe. Proba ar fi putut fi admisă în cazul în care era necesară, dar ceea ce s-a executat este debitul principal și consideră că nu este necesară adresa.
Reclamanta solicită respingerea cererii de probatorii formulată de pârâții V. I. și V. M. pentru aceleași motive expuse de avocatul reclamantului C. I..
Pârâta G. A. solicită admiterea cererii și arată că pentru faptul că nu a fost chemată la mediere se justifică adresa.
Avocat pentru pârâții V. I. și V. M. solicită admiterea cererii pentru că din dosarul de executare rezultă faptul că s-a renunțat la executarea silită a debitorilor. Astfel executarea silită a fost stopată și nu s-a mai făcut.
Reclamanta B. M. R. solicită respingerea cererii întrucât s-a renunțat la primul executor și s-a adresat celui de-al doilea cu cerere de executare.
Avocat pentru reclamantul C. I. solicită respingerea cererii întrucât atașarea dosarelor nu este utilă.
Avocat pentru pârâții V. I. și V. M. arată că nu s-a renunțat la executare, ci s-a contestat executarea și solicită atașarea dosarelor pentru a se observa că s-a renunțat la executare, dar că se puteau executa debitele.
Având în vedere momentul la care se solicită emiterea unei adrese în vederea atașării dosarelor de executare instanța constatând că este o cerere de probatorii care nu este formulată prin întâmpinare, că necesitatea probei nu rezultă din dezbateri și că administrarea acesteia presupune amânarea cauzei, în temeiul art. 254 NCPC constată că pârâții, ce au fost reprezentați de avocat, sunt decăzuți din dreptul de a mai propune alte probe. Din acest motiv respinge cererea privind suplimentarea probatoriului prin emiterea adresei în vederea comunicării dosarelor de executare silită.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 389- art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii și obligarea în solidar a pârâților la plata sumei totale de 8947,19 lei actualizată cu dobânda calculată până la data introducerii acțiunii. Arată că există un prejudiciu, există o faptă ilicită, există raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și există și vinovăție. Arată că solicită cheltuieli de judecată, onorariu expert și taxă de timbru.
Avocat pentru reclamantul C. I. solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților în solidar la plata debitului, dobânzii legale și a indicelui de inflație. Datorită atitudinii pârâților reclamantul a fost prejudiciat, imobilul ce trebuia executat fiind exclus din patrimoniul pârâtei G. A.. Arată că a fost făcută dovada faptei ilicite prin comportamentul pârâților. În conformitate cu prevederile art. 434 NCPC arată că s-a făcut dovada că acest prejudiciu a fost real și efectiv fiind lipsiți de bun. Depune chitanță onorariu avocat și solicită cheltuieli de judecată onorariu avocat și taxă de timbru.
Pârâta G. A. solicită respingerea acțiunii și arată că reclamanții trebuiau să solicite de la început și inflația.
Avocat pentru pârâții V. I. și V. M. solicită respingerea acțiunii. Arată că solicitase atașarea dosarelor de executare întrucât pârâții V. I. și V. M. nu sunt debitori, nu au legătură cu executarea, nu există creanță cu privire la ei. Nu se poate admite acțiunea și actualiza sume de bani în condițiile în care nu sunt debitori. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 30.09.2013, s-a înregistrat pe rolul instanței sub nr._, acțiunea civilă formulata de reclamanții Branișteanu M. R. și C. I. împotriva pârâților G. A., V. I. D. și V. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligați parații în solidar la plata sumei de 44.200 lei, reprezentând chirie și penalități de întârziere de la data de 01.10.2010 până la data pronunțării prezentei sentințe, precum și în continuare până la achitarea acesteia, sumă datorată în temeiul contractului de închiriere, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca prin s.c.nr._/01.10.2010 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă, instanța a dispus obligarea debitoarei G. A. către reclamantă la plata sumei de 35.898 lei reprezentând despăgubiri, sumă ce urmează a fi actualizată la data efectuării plății, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2652 lei și către C. I. la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale și a sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Păgubirea nu numai că se prezumă, dar a fost dovedită prin sentința civilă nr._/14.06.2011 a Judecătoriei C., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 944/R pronunțată de Tribunalul V. la data de 11.10.2012, prin care instanța a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1936/08.07.2010 de BNP F. D. până la limita creanței lor în sumă totală de 44.200 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta G. a încheiat actul revocat, prefigurând o posibilă soluție a procesului prin care va fi obligată la repararea prejudiciului cauzat de inundație și a intenționat sau a acceptat încheierea actului în vederea scoaterii unicului bun important din patrimoniul său. S-a mai reținut complicitatea la fraudă a terților – pârâții V. din prezenta cauză, cu care debitoarea a încheiat actul atacat.
Acesta este motivul pentru care au chemat în judecată și pe pârâții V., apreciind că obligație este solidară, prin fraudă și complicitate la fraudă, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare anterior pronunțării s.c. nr._/01.10.2010 a Judecătoriei C., împiedicând executarea silită asupra singurului bun imobil aflat în proprietatea debitoarei G., creându-i acesteia starea de insolvabilitate.
Deprecierea monedei în funcție de inflație reprezintă un prejudiciu efectiv, ce se include în cuantumul creanței, iar acordarea dobânzii legale constituie echivalentul lipsei de folosință a creanței respective.
Reclamanții au mai solicitat proba cu acte și expertiză tehnică de specialitate.
În dovedirea cererii, au depus următoarele înscrisuri: sentința civilă nr._/14.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010 irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 944/R pronunțată de Tribunalul V., sentința civilă nr._/01.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, irevocabilă prin anularea recursului conform deciziei nr. 2375 pronunțată la 15.12.2010 de Tribunalul D..
Reclamanta B. M. R. a achitat taxa de timbru în cuantum de 543 lei, iar reclamantul C. I. a achitat taxa de timbru în cuantum de 97 lei.
La data de 12.11.2013, reclamanții au depus înscrisuri doveditoare, respectiv sentința civilă nr._/01.10.2010, sentința civilă nr._/14.06.2011, încheierea nr._/24.09.2013 emisă de OCPI D., dovada invitării pârâților la procedura informării privind avantajele medierii.
Totodată au precizat că valoarea obiectului cererii pentru perioada 01.10.2010 și până la 30.09.2013 (data introducerii acțiunii) a fost calculată prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de doamna expert Ghitulescu D. pe care îl anexează.
Totodată, au precizat că au solicitat dobânda legală separat pentru fiecare creditor, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză, respectiv 1311,33 lei pentru C. I. și 8947,19 lei pentru B. M. R..
În drept, a invocat disp. art. 1082, 1084 V.C.CIV.
La data de 23.12.2013 pârâții V. I. și V. M. au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că la data de 08.07.2010 a încheiat cu pârâta G. A. un contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1936 la BNP D. Făurarm având ca obiect apartamentul situat în C., .. 31, .. 2, . pârâtei G. suma de 92.824 lei, așa cum este consemnat și în contractul de vânzare-cumpărare, stabilind de comun acord cu aceasta să își păstreze și dreptul de uzufruct viager.
La scurt timp a fost chemată în judecată de reclamanta Branișteanu, care susținea că la 18.03.2010 a încheiat cu pârâta G. un înscris intitulat "chitanță", solicitând instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească, care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, însă petenta a renunțat la judecarea cererii recunoscând în fața organelor de poliție că aspectele menționate în chitanță nu corespund realității.
Pârâta a precizat că înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare respectiv la data de 16.06.2010, fără să știe acest aspect, reclamanții Branișteanu și C. au chemat în judecată pe pârâta G., pentru ca instanța să oblige pârâta la plata sumei de 1000 lei reprezentând daunele provocate de o inundație.
La data de când a achiziționat apartamentul respectiv la 08.07.2010 nu avea cum să anticipeze că pe data de 01.10.2013 vânzătoarea G. va fi obligată la plata unor despăgubiri pentru o inundație.
La data de 17.11.2010 reclamanta Branișteanu a promovat o acțiune pauliană, prin care a solicitat revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta și pârâta G. A., motivând că aceasta are să-i dea suma de 44.200 lei conform s.c.nr._/01.10.2013 a Judecătoriei C..
Imediat după pronunțarea sentinței reclamanții Branișteanu și C. au formulat cerere de executare silită la B. D. D. G., fiind formate dosarele de executare silită nr. DDG 1189 și DDG 1190, însă creanța nu a fost recuperată, iar reclamanții au formulat cerere de renunțare la executare silită, fiind de neînțeles că cei doi reclamanți au formulat o cerere de renunțare la executare având în vedere că deja apartamentul fusese scos la vânzare la prima licitație.
Pârâta a invocat excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți. În motivare a arătat că pentru exercitarea oricărei acțiuni civile este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții și anume afirmarea unui drept, interesul promovării acțiunii, calitatea procesuală a părților și capacitatea procesuală. În prezent reclamanta a formulat o nouă cerere de executare la B. S. C. D., având nr. 281/E/2013 pentru recuperarea creanței stabilite prin sentința civilă nr._/2010 unde se precizează că suma va fi actualizată la data plății cu indicele de inflație.
De asemenea, pârâta a mai invocat și excepția calității procesuale pasive, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile S.c.nr._/01.10.2010 a Judecătoriei C., aceasta nu a avut nicio calitate în acest dosar, nu a pricinuit reclamanților nici o pagubă și nu a fost obligată la plata nici unei sume de bani. Dimpotrivă, având în vedere executarea silită formulată de cei doi reclamanți, se va proceda la vinderea la licitație a proprietății sale pentru care a achitat suma de 92.824 lei, iar pe de altă parte o bătrână de 70 de ani va rămâne în stradă pentru că a făcut o simplă inundație.
În drept, a invocat disp. art. 205 – 245 și urm. C.P.CIV.
În dovedirea apărării, au solicitat administrarea probei cu înscrisurile pe care le anexează întâmpinării.
Au atașat următoarele înscrisuri: adresă comunicată de pârâți executoruli judecătoresc Strionoiu C. D. la 12.12.2013adresă emisă de către B. S. C. D., având nr. 281/E/20.12.2013, cererea reclamanților de renunțare la executare înregistrată la B. D. sub nr. 7249/23.07.2013, publicația de vânzare imobiliară din dosrul nr. DDG 1190/11.02.2013 al B. D. D. G., proces verbal de situație emis de B. Strionoiu C. D..
La data de 30.01.2014 pârâta G. a formulat întâmpinare și răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a precizat că nu cunoaște motivul pentru care reclamanții formulează o altă acțiune în pretenții în condițiile în care au deja o hotărâre irevocabilă prin care a fost obligată să plătească suma de 44 200 lei, sumă ce ar reprezenta daune provocate de aceasta prin inundație. Această hotărâre a fost pusă în executare însă reclamanții din prezenta cauză au renunțat la executorul judecătoresc să continue executarea.
A arătat că reclamanții în prezenta cauză au formulat o acțiune și împotriva pârâților V. I. D. și M. și au solicitat revocarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1936/08.07.2010 încheiat de BNP D. F., având ca obiect imobilul proprietatea sa, iar instanța a admis acțiunea, a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare până la limita creanței în sumă de 44.200 lei.
Deși discutaseră în prealabil cu pârâții V. că încheie un act prin care să le cedeze proprietatea sa în schimbul întreținerii sale la data la care au mers la notar și a fost convinsă să semnează un act de întreținere și nu vânzare-cumpărare, așa cum s-a procedat, mai ales că nu a primit nici o sumă de bani de la aceștia, deși susțin că au achitat suma de 92.824 lei.A formulat și plângere penală împotriva acestora însă s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ei.
În momentul când a fost dusă la notar, nu a citit ce semnează, a avut încredere în cele ce discutase cu pârâții V. că se vor ocupa de întreținerea sa pe tot timpul vieții sale.
Pârâtul V. nu s-a ocupat de faptul că aceasta avea de plătit o inundație și aceasta a rămas să achite o sumă enormă pe care nu-și permite să o achite.
În prezent, nu poate locui în apartament datorită condițiilor insalubre și este nevoită să meargă pe la rude în C. să stea la ele.
La termenul de judecată de la 04.03.2014, conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod Procedură Civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și proba cu expertiza extrajudiciară depusă la dosar de reclamanți și proba cu înscrisurile depuse de pârâții V. I. și V. M. anexate întâmpinării. În ce privește proba cu înscrisuri solicitată pentru pârâta G. A., instanța a constatat decăderea acesteia din dreptul de a propune probe, nesolicitate prin întâmpinare.
La același termen, instanța a respins excepția lipsei interesului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților V. I. și V. M. întrucât reclamanții urmăresc un folos practic, respectiv obligarea acestora la plata dobânzii legale, apreciind că răspund pentru prejudiciul produs și, deci au un interes în promovarea acțiunii și totodată susțin existența răspunderii solidare și a pârâților pentru fapta proprie a acestora, astfel că au calitate procesuală pasivă, urmând ca instanța să analizeze temeinicia pretențiilor reclamanților, respectiv existența răspunderii pârâților V., prin analiza fondului raportului juridic dedus judecății.
Prin încheierea de ședință de la 25.03.2014, instanța a constatat decăderea pârâtei G. A. din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a medierii și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta G. A., ca neîntemeiată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită obligarea pârâților, în solidar, la plata dobânzii legale calculate la suma de_ lei, începând cu data de 01.10.2010 până la data plății efective.
Reclamanții au invocat principiul reparării integrale reglementat de art. 1084 C.civ. din 1864 și răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998 C.civ din 1864.
Invocând două cauze juridice diferite ale răspunderii pârâților, reclamanții au apreciat că aceștia răspund solidar de prejudiciul produs.
Constată instanța că reclamanții susțin existența răspunderii solidare, cumulând două categorii de răspunderi civile reglementate de C.civ din 1864, respectiv răspunderea civilă delictuală pentru fapta delictuală proprie săvârșită de toți pârâții și răspunderea civilă contractuală.
În ce privește aplicabilitatea art. 1084 C.civ., instanța constată că aceasta este corespunzător răspunderii contractuale, făcând parte din capitolul VII privitor la efectele obligațiilor, care la rândul său este integrat în titlul III "despre contracte și convenții".
Față de fundamentul juridic al răspunderii pârâților, constând în existența unor hotărâri judecătorești prin care a fost stabilită răspunderea delictuală a pârâtei G. A. pentru fapta de a produce pagube la apartamentul reclamantei B. M. R., respectiv a răspunderii pârâților V. I. D. și V. M. pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu pârâta G. A. pentru a frauda interesele reclamanților, în sensul micșorării patrimoniului pârâtei, instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind răspunderea contractuală, invocate de reclamanți.
De esența răspunderii contractuale este tocmai existența unui contract încheiat între reclamanți și pârâți prin care să se fi stabilit anumite obligații în sarcina pârâților, iar ca urmare a neexecutării culpabile aceștia să poată fi obligați nu doar la executarea întocmai a obligației stabilite, ci și la plata daunelor interese moratorii, constând în dobânda legală, atunci când obligația principală constă în plata unei sume de bani.
Cum între reclamanți și pârâți nu există un astfel de contract încheiat, instanța nu poate analiza decât existența unui prejudiciu produs prin fapta delictuală proprie a pârâților.
Reclamanții au justificat chemarea în judecată a pârâților V. I. D. și V. M. prin aceea că fapta culpabilă le aparține și acestora ca urmare a fraudei comise prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu scopul creării unei stări de insolvabilitate pârâtei G. A.. Însă, fapta ilicită producătoare a prejudiciului material în cuantum de_ lei și a prejudiciului moral în valoare de 5000 lei, stabilit prin sentința civilă nr._/01.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, este aceea de a inunda apartamentul proprietatea reclamantei B. M. R., apartament în care locuiește reclamantul Chriac I..
Or, această faptă nu este săvârșită de pârâții V. I. D. și V. M., iar răspunderea delictuală a acestora ar putea să intervină doar pentru un prejudiciu care să fie consecința directă a faptei de complicitate la fraudă realizată prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1936/2010.
Existența sentinței civile nr._/14.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, prin care s-a dispus revocarea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâți până la limita sumei de_ lei actualizată și stabilită prin sentința civilă nr._/2010, ca urmare a promovării de către reclamanta B. M. R. a acțiunii revocatorii, are ca efect nu obligarea pârâților cumpărători la plata sumei pe care o datorează pârâta vânzătoare, ci inopozabilitatea față de creditoarea B. M. R. a contractului încheiat și, deci, posibilitatea urmării silite a imobilului ce a format obiectul contractului pentru realizarea creanței sale.
Prin urmare, nici prin această hotărâre judecătorească nu a fost stabilit în sarcina pârâților V. I. D. și V. M. obligația de a plăti reclamanților vreo sumă de bani din cele pentru care reclamanții solicită în prezenta cauză acordarea de dobândă legală.
De altfel, pentru a putea solicita de la pârâții V. I. D. și V. M. accesorii constând în dobânda legală, e necesar ca împotriva acestora să aibă deja stabilit, prin titlu executoriu, obligația principală de a repara prejudiciul material sau moral în cuantum de_ lei + 5000 lei, ori să solicite pe calea unei noi acțiuni angajarea răspunderii delictuale a acestora, răspundere care să fie stabilită ca urmare a analizei tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a prejudiciului, dovedirea vinovăției și stabilirea raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu).
Cum o astfel de răspundere a pârâților V. I. D. și V. M. nu este stabilită, instanța apreciază că pretenția reclamanților privind obligarea acestora la plata dobânzii legale pentru o sumă pe care nu o datorează, în temeiul vreunui titlu, este neîntemeiată.
În ce privește răspunderea pârâtei G. A., aceasta a fost definitiv stabilită prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei C., conform căreia trebuie să repare prejudiciul material și moral produs reclamanților.
Ca atare, singura persoană de la care ar avea dreptul la repararea integrală a pagubei este pârâta G. A..
Rămâne de stabilit în ce măsură este întemeiată pretenția reclamanților cu privire obligarea acesteia să le achite dobânda legală calculată la suma totală de_ lei obținută prin hotărârea judecătorească.
Astfel, pentru suma de_ lei reclamanta B. R. a obținut deja dreptul de a fi actualizată cu indicele de inflație, actualizare pe care ar urma să o facă executorul judecătoresc în cursul executării silite, conform art. 628 alin. 3 N.C.p.c. Acest aspect rezultă din chiar cuprinsul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/2010.
Apreciază instanța că actualizarea reprezintă modalitatea de reparare efectivă și integrală a prejudiciului material produs reclamantei B. R., corespondentă noțiunii de "reparare a beneficiului nerealizat". A adăuga și dobânda legală la aceeași sumă ar reprezenta o dublă reparație a beneficiului nerealizat constând în întârzierea la plata despăgubirilor. Actualizarea ce s-a stabilit că este îndreptățită reclamanta să o primească are tocmai rolul de a acoperi prejudiciul produs acesteia prin plata cu întârziere a contravalorii pagubei materiale, întârziere ce ar duce la devalorizarea sumei de_ lei.
În ce privește suma de 5000 lei daune morale stabilită prin același titlul executoriu în favoarea reclamantului C. I., instanța reține că prin sentința civilă nr._/2010 nu s-a stabilit actualizarea acesteia la data plății efective .
La fel, reclamanții au solicitat și dobânda legală calculată la suma de 2652 lei + 650 lei pe care a fost obligată pârâta G. A. să o plătească acestora cu titlul de cheltuieli de judecată, fără ca în privința acesteia să existe vreo altă mențiune în titlul executoriu.
În această situație, devin incidente dispozițiile art. 628 alin. 3 N.C.p.c. care prevăd că "dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. 2, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizarea în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie". Potrivit alin. 4 "pentru sumele stabilite potrivit acestui articol, încheierea executorului judecătoresc este titlu executoriu."
Conform art. 628 allin. 2 N.C.pc. " în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii."
Din aceste dispoziții legale, instanța reține că acordarea dobânzii legale se poate face doar prin titlul executoriu-hotărâre judecătorească definitivă a cărei executare se solicită de către creditori, iar în măsura în care prin acest titlu executoriu nu au fost acordate dobânzi, creditorii au posibilitatea să solicite executorului judecătoresc actualizarea obligației principale stabilite în bani, fără a mai putea obține un alt titlu executoriu-hotărâre judecătorească pentru plata dobânzii legale. De altfel, actualizarea sumelor principale se face printr-o încheiere a executorului judecătoresc ce constituie ea însăși titlul executoriu.
Instanța constată că reclamanții nu au solicitat cu ocazia soluționării dosarului nr._/215/2010 în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/01.10.2010, ce formează obiectul executării silite în dosarul nr. 281/E/2013 al B. S. C. D., obligarea pârâtei G. A. la plata dobânzii legale a sumelor reprezentând prejudiciu material și moral ori cheltuieli de judecată, iar în această situație odată dobândit titlul executoriu, nu mai pot beneficia decât de actualizarea sumelor conform art. 628 alin. 3 N.C.p.c.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451 și urm. N.C.p.c., va lua act că pârâții Vionea I. D. și V. M. nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții B. M. R. cu domiciliul în C., .. 110, ., ., C. I. cu domiciliul în C., .. A15, ., . și pe pârâții G. A. cu domiciliul în C., .. 31, ., ., județul D., V. I. și V. M., ambii cu domiciliul în C., str. ., ., ., ca neîntemeiată.
Ia act că pârâții Vionea I. D. și V. M. nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
28.05.2014, 7 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4046/2014. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1909/2014.... → |
|---|
