Plângere contravenţională. Sentința nr. 2114/2014. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2114/2014 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 32105/215/2013
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2114
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 18.02.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta V. A.-C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.08.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petenta personal și asistată de avocat C. F., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223, alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
În conformitate cu prevederile art. 131, alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța pune în discuție competența instanței de judecată.
Avocat C. F., pentru petent, apreciază că instanța este competentă cu soluționarea cauzei, în conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul Cod de Procedură Civil, raportat la art. 32, alin. 2 din O.G. 2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul Cod de Procedură Civil, raportat la art. 32, alin. 2 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001 instanța procedează la audierea petentei, care declară că insistă în plângerea contravențională formulată, își menține susținerile din plângere și nu mai are alte motive de adăugat.
Instanța pune în discuție proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitate de către petentă prin plângerea contravențională și proba cu înscrisuri solicitată de către intimat prin întâmpinare.
Avocat C. F., pentru petentă, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu un singur martor, respectiv D. A.-A., învederând instanței că aceasta este prezentă la termenul de astăzi. Arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către intimat.
Conform art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, solicitate de către petent și proba cu înscrisuri solicitată de către intimat sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care le încuviințează.
În temeiul art. 292 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța procedează la administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martora D. A.-Adreea, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
La interpelarea instanței, avocat C. F., pentru petentă, arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 244, pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă instanța ia act că petenta este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată.
În temeiul art. 392-393 Noul Cod de Procedură Civilă instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat C. F., pentru petentă, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment. Arată că nu s-a făcut dovada că cele reținute în procesul verbal de contravenție corespund realității. De altfel, a fost vorba despre niște copii care se jucau. Mai mult decât atât, petenta nici măcar nu a participat la jocul respectiv.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.09.2013 sub nr._, petenta V. A.-C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. - Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție, anularea procesului-verbal . nr._/19.08.2013 și exonerarea de plata amenzii iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că nu se face vinovată de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petenta a arătat că, în fapt, în data de 18.09.2013, în jurul orei 12,00 se afla cu un grup de 9 prieteni în apropierea blocului în care locuiește, câțiva dintre aceștia jucându-se aproximativ 15 minute ascunzându-se în jurul blocului 120 de pe .> Petenta a mai arătat că la fața locului au venit 3 polițiști care i-au legitimat, i-au verificat prin stația de emisie-recepție și le-au adus la cunoștință faptul că vor fi sancționați cu amendă contravențională întrucât au tulburat liniștea locatarilor prin strigăte și larmă.
De asemenea, petenta a arătat că nu a participat la joc, încercând să le explice agenților constatator că nu a făcut nimic, nu a tulburat liniștea, însă aceștia i-au comunicat că trebuie să o sancționeze, întrucât este dificil să stabilească cine sunt cei care au făcut larmă.
În aceste condiții toți au spus că refuză să semneze procesele verbale de contravenție pe care urmau să le întocmească.
Petenta a mai arătat că nu se face vinovată de contravenția pentru care a primit sancțiunea întrucât nu a scos nici un strigăt pentru că nu a participat la jocul respectiv.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din O.G. 2/2001.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat și, în xerocopie, dovada nr. 3381/18.09.2013, carte de identitate petentă.
La data de 13.11.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a mai arătat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii .și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele. împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări» nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, intimatul solicită instanței să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ales agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus la dosar, în xerocopie, dovada nr._/18.09.2013, fișa intervenției la eveniment nr. 890/19.08.2013.
La data de 30.12.2013 intimatul a depus răspuns la întâmpinare prin care a preciza că întâmpinarea este netemeinică.
Față de prevederile intimatului în sensul că starea de fapt descrisă de agentul constatator nu poate fi înlăturată prin declarația unui martor audiat la cererea petentei, petenta a arătat că probele nu au o valoare prestabilită, ele având o valoare juridică egală în cadrul unui proces, prin urmare starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal poate fi înlăturată de proba cu martori, dacă se dovedește nereală.
De asemenea, petenta a arătat că nu poate fi reținut nici aspectul invocat de intimat cu privire la faptul că instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe (cu martori) întrucât ea ar constitui o probă indirectă ce nu poate înlătura o probă directă.
Astfel, petenta a arătat că martorul este persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în proces, în speță martorii propuși fiind prezenți la constatarea presupusei fapte contravenționale și prin urmare nu se poate susține că mărturia acestora ar fi o probă indirectă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.08.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 25 din Legea 61/1991, constând în aceea că petenta, aflându-se pe . blocului 120, împreună cu mai mulți tineri, a tulburat fără drept, liniștea locatarilor, prin strigăte și larmă, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanța reține că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, astfel că acesta se bucura în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, instanta apreciind declaratia martorei audiate la propunerea petentei ca subiectiva, in conditiile in care martora a declarat ca si ea a fost sanctionata contraventional cu acea ocazie.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, instanța constată așadar ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatoarei asupra obligațiilor ce îi revin în materia reglementată de Legea 61/1991 .
Pentru a proceda astfel, instanța are în vedere pe de o parte dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului), iar pe de altă parte dispozițiile art. 7, alin. 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Totodată, ținând cont de dispozițiile art. 34, al. 1 din O.G. 2/2001 potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța constată că justificând înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, a avut în vedere tocmai gradul de pericol social al faptei.
În ceea ce privește cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează să o respingă, având în vedere că intimatul nu apierdut procesul, art.453 N.C.P.Civ. prevazand ca partea care a pierdut procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata, ori in cauza instanta a apreciat ca petenta a savarsit contraventia pentru care a fost incheiat actul sanctionator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta V. A.-C., având C.N.P._, cu domiciliul în C., ., .. 1, ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.08.2013 întocmit de I.P.J. D. - Poliția Municipiului C. - Secția 5 Poliție, cu sediul în C., .-34, jud. D..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 200 lei aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/19.08.2013, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Respinge cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.M.B. / Tehnored. A.S.
4 ex. /05.03.2014
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 4046/2014. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
